REPORTAJ: Ceasornicăria - o meserie pentru care “sună ceasul”. Doamna Elena e necăjită că nu are cine să-i ducă mai departe meseria
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Au timpul în mâinile lor și de ei depinde ca secundele să se scurgă. Așa ar putea suna o ghicitoare a cărei rezolvare ne-ar îndruma spre una dintre cele mai frumoase meserii: ceasornicăria. Muncă migăloasă, răbdare multă și foarte multă experiență sunt doar câteva dintre trăsăturile unui “vrăjitor al timpului”, dar care nu se mai regăsesc la tinerii craioveni ce fug de această meserie. Este una din cele două femei ceasornicar din Craiova, cea mai în vârstă, iar oful ei cel mai mare este că nu va avea pe cine lăsa în locul său.
Puțini ceasornicari se pot lăuda, în zilele noastre, că au ucenici, că pot transmite învățătura lor generației mai tinere, transformând astfel munca de zeci de ani într-o poveste tristă despre timp și moartea unui meșteșug.
Craioveanca Elena Trancă este unul dintre cei mai cunoscuți ceasornicari din Bănie. Peste o lună, urmează a sărbători 40 de ani de muncă, timp în care i-au trecut prin mâini mii de ceasuri. I-au plăcut toate și a învățat în această perioadă mecanismele pentru a reuși să le repare. Se gândește doar că va mai trece puțin timp și va trebui să se retragă de la măsuța din centrul Craiovei și nu va avea pe cine să lase în locul său la Ceasornicărie. Niciunul dintre copiii săi nu s-a arătat interesat de această meserie și niciun ucenic nu i-a mai trecut pragul.
“Tineretul nu mai are răbdare, în primul rând, în al doilea rând, nu mai există școli pentru așa ceva. Înainte existau, dar acum nu. Și copiii mei s-au reprofilat pe altceva, dar cum spuneam tinerii nu mai au răbdare. Trebuie să te încarci cu foarte multă răbdare. Ea se poate căpăta în timp, când prinzi drag de această meserie. Existau școli când eram eu tânără. Era la Arad, acolo unde am făcut eu, exista și în Craiova, UCECOM-ul unde, am înțeles acum, se școlarizează frizeri și coafori. Ce e acum la modă. După mine nu știu ce va mai fi”, povestește Elena Trancă, în timp ce buchisește la unul dintre ceasurile aflate pe bancul de lucru.
Femeia spune că în Craiova nu prea mai sunt ceasornicari de meserie, iar cei care pretind a fi sunt doar învățați, neavând o școală de ceasornicărie. Și cum nu are ucenici, craiovencii nu îi rămân decât amintirile ceasurilor pe care le-a reparat.
Piesele sunt greu de procurat
Printre clienții ceasornicarului Elena Trancă se numără în special bătrânii locuitori ai orașului. Mereu aceștia îi aduc la reparat câte un ceas din vechea generație și pentru că nu există un secret pentru a fi un bun ceasornicar, femeia îl deschide cu mare plăcere.
“Îmi place să repar toate tipurile de ceas. Noi, când am învățat, am studiat pe tipurile vechi care erau făcute de Arad, cele rusești care erau predominante pe piață. În timp, au apărut cele de la Mecanică Fină, Orex-urile. Mai apar și acum ceasuri din acestea foarte vechi, dar nu mai avem cu ce să le reparăm. Ce ne mai vin și nouă din partea cealaltă, dar am înțeles că nici la ruși nu se mai pune preț pe ceasornicărie. Mai reușim să procurăm piese. Cine renunță la un ceas de masă rusesc pe care nu mai vrea să îl repare, ni-l lasă nouă pentru piese. Repar și pendule foarte vechi”, spune Elena Trancă.
Astfel că pe masa de lucru a ceasornicarului din centrul Craiovei se află un Slava a cărui culoare albastră abia se mai vede din cauza uzurii. Cu toate acestea, proprietarul își dorește să îi audă soneria în fiecare dimineață.
“Mi l-a adus de dimineață o doamnă și mi-a cerut să îl repar. Are valoare sentimentală”, povestește ceasornicarul.
Craioveanca ține să menționeze însă că arta de a repara ceasurile nu este una bănoasă.
“Nu a fost și nici nu va fi. Eu am făcut-o cu plăcere. În 40 de ani de muncă nu pot să spun câte ceasuri mi-au trecut prin mână, dar m-am dedicat acestei meserii. Eu am făcut practică pe ceasurile rusești, dar acum după Revoluție au apărut ceasurile automate, sunt turcești, pe care trebuie să le înveți. Dacă ai ambiție, îl iei și îl desfaci complet. Întotdeauna când desfaci un ceas în care nu ai mai umblat o să găsești lucruri noi, niciodată nu găsești același lucru. Găsești defecte printre defecte”, a mai spus Elena Trancă.
Ceasurile scumpe nu se prea strică
Valoarea sentimentală a ceasurilor reprezintă de cele mai multe ori motivul principal pentru care clienții craiovencei apelează la cunoștințele sale de ceasornicărie.
“A venit la mine o doamnă cu un ceas de unică folosință. Mi-a cerut să îl repar pentru că îl primise mama sa cadou de la tatăl ei. Trebuie mereu să găsesc soluții pentru a repara un anumit ceas”, susține femeia.
Aceasta povestește că în cei 40 ani de meserie doar o singură dată i-a căzut în mână un ceas foarte scump.
“Se strică de obicei ceasurile automate, ieftine. Cele foarte scumpe se strică foarte rar, pentru că ele nu au moarte”, a subliniat Elena Trancă.
Femeia speră ca, în pofida timpului, ceasornicăria să nu dispară și să nu îi sune ceasul multe sute de ani de acum înainte.
Iohannis, despre ”circul din fața sediului DNA”, la audierea lui Liviu Dragnea: Este clar că trebuie să demisioneze! Sper să se rezolve destul de repede
