Tărtăria rescrie istoria lumii

Contradicţii şi ipoteze

Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe şantierul arheologic în momentul în care s-au găsit tăbliţele de lut. Astfel că nimeni nu a făcut schiţele loculului şi nici fotografii. În plus, bucăţile de lut erau umede şi fragile şi au fost supuse unor tratamente de conservare care fac imposibilă datarea lor prin metoda carbonului. Vârsta lor, de peste 5.500 de ani înaintea erei noastre, a fost stabilită arbitrar, în funcţie de osemintele şi de celelalte obiecte pe care Vlassa le-a descoperit în acelaşi loc. În realitate, vârsta lor reală nu este cunoscută şi nu sunt acceptate drept dovadă că strămoşii dacilor foloseau scrisul cu 1.000 de ani înaintea sumerienilor. Deşi există cercetători care cred în autenticitatea lor, alţii consideră că tăbliţele ar fi ajuns în regiunea Mureşului prin negoţ şi că sunt produsul altor civilizaţii.

Tăbliţele nu au apărut din neant

În pofida criticilor dure, bucăţile de lut transmit un mesaj puternic, pe care nu avem dreptul să îl ignorăm. Ele au fost descoperite într-un loc încărcat de istorie, în care abundă obiecte străvechi, realizate cu peste 7.000 de ani în urmă. Fragmente de ceramică încrustate cu semnele unei scrieri străvechi sunt răspândite cu miile pe valea Mureşului, iar ţăranii le scot la iveală de câte ori ară pământul. Tăbliţele au fost descoperite într-un mormânt, alături de osemintele unei femei care ar fi decedat în jurul vârstei de 60 de ani. Analizate la Roma, rămăşiţele ei datează din anii 5.300-5.100 î.H., informează Marco Merlini, unul dintre cei mai mari cercetători în protoistorie ai lumii. Vlassa considera că osemintele ar fi putut aparţine unui şaman sau unei persoane importante din comunitatea respectivă, îngropată cu obiectele ei cele mai de preţ. Tăbliţele puteau avea rolul unor amulete, încărcate de puteri magice, dar semnificaţia simbolurilor ne scapă.
Chiar dacă nu pot fi descifrate, Marco Merlini susţine că sunt exponatele unei scrieri inventate în regiunea Dunării, cu aproape un mileniu înaintea sumerienilor.

Recomandări

Cum a încercat Gazprom să-și salveze firmele din România de la sancțiunile internaționale. Reacția autorităților de la București

► TEORII CONTESTATE

Tăbliţe asemănătoare cu cele de la Tărtăria au fost descoperite în sud-estul Bulgariei, la Karanovo, într-o aşezare din neolitic. Arheologii bulgari susţin că tăbliţele găsite de ei datează din mileniul al III-lea înainte de Hristos. Una dintre tăbliţele de la Karanovo are formă de disc şi poartă semne pictografice, împărţite în patru sectoare, asemenea discului de lut de la Tărtăria. Mulţi cercetători din străinătate s-au arătat entuziaşti cu privire la descoperirile din România şi Bulgaria. Ei consideră că pe teritoriul celor două ţări, în spaţiul delimitat de Dunăre şi Carpaţi, ar fi existat o civilizaţie mult mai veche decât cea sumeriană. Teoria lor este combătută de mulţi confraţi din Occident şi trecută sub tăcere în România. Din păcate, tăbliţele descoperite la Tărtăria nu pot fi datate cu exactitate din cauza unor greşeli de procedură pe care le-au făcut cei care le-au dezgropat.

► CERCETĂRILE AU FOST SISTATE

La Tărtăria a fost cândva, poate cu peste 7.000 de ani în urmă, o aşezare întinsă, cu bordeie de lut ars, cu ateliere de ceramică, cu magazii de grâne şi lăcaşuri de cult. În această vale, de lângă apa Mureşului, înfloriseră agricultura şi meşteşugurile. Oamenii locului modelau lutul, îl pictau şi îl ardeau în cuptoare. Alţii aveau războaie de ţesut, alţii lucrau pământul, alţii plecau pe vasele care urcau pe Mureş încărcate cu grâne şi vite. Generaţii după generaţii au trăit aici şi au înflorit, în spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, cu mult înaintea altor popoare europene. Câmpurile din Tărtăria mustesc de istorie. Oriunde trece plugul, răsar dintre brazde cioburi de lut străvechi pictat, unelte de silex şi bucăţi de statui. Localnicii aruncă boabe de porumb şi de grâu printre ele, nepăsători la mărturiile istoriei. În curând, prin apropiere va trece şi autostrada Transilvania. Situl arheologic descoperit de Vlassa este lăsat de izbelişte. Istorici şi arheologi înverşunaţi hulesc tăbliţele de la Tărtăria, fără să aibă curiozitatea să continue cercetările la faţa locului. Cu siguranţă, pământul mai are multe de spus. Tezaurul de la Tărtăria merită să fie studiat în amănunt!

Urmărește-ne pe Google News