Mergi direct la conținut »
Argumente care susțin scenariul că PNL a sabotat ideea de alegeri în două tururi, pe înțelesul tuturor. Ce va urma după căderea Guvernului
Opinii Libertatea > Opinii

Argumente care susțin scenariul că PNL a sabotat ideea de alegeri în două tururi, pe înțelesul tuturor. Ce va urma după căderea Guvernului

În 5 februarie 2020, Guvernul PNL a fost demis prin moțiune de cenzură, ca urmare a asumării răspunderii pentru alegerile în două tururi.

Opinie de
Laura Ștefănuț
Toate articolele autorului

DISCLAIMER. Libertatea publică, la rubrica de opinii, două tipuri de comentarii. Unele aparțin jurnaliștilor din redacție și celelalte, invitaților. Numiți și contributori după tradiția presei democratice, acești invitați sunt oameni cu profesii, convingeri și asocieri politice diferite. Ziarul le oferă o platformă de exprimare, convins că pluralitatea opiniilor și diversitatea ideilor ne ajută pe toți să înțelegem mai bine lumea în care trăim.

Textul care urmează, semnat de Laura Ștefănuț, se înscrie în categoria opiniilor de la contributori. Fostă jurnalistă, Laura Ștefănuț oferă consultanță în domeniile de expertiză pentru ”Planul pentru București” al lui Vlad Voiculescu, candidat PLUS la Primăria Capitalei.


Din alegerile într-un singur tur au de pierdut cetățenii, fiind un sistem de alegeri mai puțin democratic și reprezentativ, despre care s-a demonstrat că cimentează puterea baronilor și mafiilor locale. 

Din alegerile într-un singur tur au de câștigat PNL și PSD, care nu doar că vor acapara întreaga Românie, dar vor elimina și “ghimpele” reprezentat de Alianța USR-PLUS. 

Doar că PNL nu putea afirma public că nu va acționa pentru alegeri în două tururi, fiindcă ar fi scandalizat atâția oameni care au înțeles importanța celor două tururi. 

Așa că pare că cei din PNL și-au afirmat susținerea pentru două tururi, în vreme ce actele lor au îngropat această posibilitate. 

Ce trebuia să facă PNL, dacă într-adevăr dorea alegeri în două tururi?

PNL trebuia să își asume răspunderea pentru două tururi în luna noiembrie, când erau mai mult de șase luni până la alegerile locale. În noiembrie, PSD-ul era zdrobit, cu lupte interne intense, ceea ce însemna că erau șanse minime ca partidul să se mobilizeze pentru o moțiune de cenzură reușită. 

Însă la vremea aceea, PNL a preferat să împingă în Parlament acte legislative pentru alegeri în două tururi, deși proiectul USR în acest sens fusese respins —  era așadar clar că astfel de inițiative nu vor fi adoptate în Parlament și că șansa era asumarea răspunderii. 

Nu este ca și cum nu și-au dat seama. SItuația a fost semnalată în spațiul public și PNL acuzat că mimează dorința de a avea alegeri în două tururi. 

Popularitatea PNL a continuat să crească însă, fiindcă subtilitățile unei eventuale strategii politice de a evita adoptarea alegerilor în două tururi a fost mai puțin vizibilă decât declarațiile publice ale PNL, drept susținător al democrației și luptător anti-PSD.

Abia în februarie 2020, Guvernul PNL și-a asumat răspunderea, când era deja ușor de anticipat că va cădea astfel prin moțiune de cenzură.

Nu doar că era de așteptat ca Parlamentul să treacă moțiunea împotriva Guvernului PNL, dar legea mai avea o vulnerabilitate care putea distruge întregul demers, chiar dacă moțiunea nu trecea. E vorba de modificarea legată de interdicția de a vota în noua localitate de domiciliu pentru persoanele care şi-au stabilit reşedinţa în circumscripţia electorală cu mai puţin de 90 de zile înaintea datei scrutinului — acestea ar fi putut vota doar în localitatea unde au avut reședința anterioară. Motivele invocate au fost că astfel se descurajează turismul electoral, însă realitatea este că o astfel de prevedere e restrictivă și putea întoarce legea din motive de constituționalitate.

Mai detaliat: în teorie, asumarea răspunderii este mai eficientă decât ordonanța de urgență pentru că OUG poate fi anulată de parlament, sau de Avocatul Poporului. În schimb asumarea răspunderii poate fi la rândul ei anulată de Curtea Constituțională, tot prin sesizarea parlamentarilor sau a Avocatului Poporului — iar modificarea legii ridica fix dubii de constituționalitate. 

Pe scurt, PNL a propus o asumare de răspundere care putea fi anulată în două moduri: fie prin trecerea unei moțiuni, fie prin atacarea la CCR. 

Din start, la o privire atentă, legea era moartă din fașă. 

În schimb, la o privire de ansamblu, PNL pare eroul izgonit pentru moment de dragonul PSD. 

Care este adevărul? Nu putem decât specula. Însă cei mai mulți vor specula fără să aibă acces la detalii precum cele de mai sus. 

Ce va urma? 

Dacă lucrurile continuă în același ritm și nu apar scandaluri masive până la alegeri, vom vedea cum primăriile din România se vor împărți între PSD și PNL. USR-PLUS vor deveni irelevanți, cu o singură posibilă excepție: Primăria Capitalei. Deși este posibil ca PNL să încerce și să reușească să profite de campaniile interne USR-PLUS pentru desemnarea candidaților: să îi lase să se lupte între ei, cu costuri de imagine pentru candidații respectivi, iar la final să trimită candidatul PNL “pe cal alb”, care să elimine candidatul rămas al Alianței. 

În Parlament, vom vedea un PNL majoritar, urmat îndeaproape de PSD și câțiva, puțini, useriști. 

În principiu, Ludovic Orban va rămâne premier până la următoarele alegeri. Posibil să vedem dizolvarea parlamentului prin primăvară (aprilie) și alegeri în iunie. 

Astăzi a devenit clar că, cel mai probabil, România va continua să rămână captivă sub baronii locali și sub o complicitate transpartinică, subjugată intereselor celor care vor cu orice preț să rămână la putere. 

Să nu uităm că sistemul de vot modelează societatea și permite apariția unor lideri mai buni sau mai răi. 

Politicienilor le este mai frică de unele voturi decât de altele. Ei profită din plin de subestimarea puterii sistemului de vot de către opinia publică prea plictisită de un subiect atât de tehnic.  

După cum am mai scris în trecut, state precum Elveția folosesc sisteme de vot menite să ofere cetățenilor cât mai multe instrumente pentru a pedepsi sau recompensa candidați. La alegerile pentru Consiliul Național, elvețienii primesc acasă buletinul de vot și au cel puțin trei săptămâni pentru a-l completa, fiindcă au numeroase opțiuni: pot tăia candidați de pe listă, pune pe lista unui partid candidați de la alt partid, pot să voteze de două ori același candidat sau propune un candidat total nou. 

România nu a dus lipsă de modificări serioase ale sistemelor electorale. Toate au fost proaste, în sensul că au servit mai mult partidelor mari decât cetățenilor, au permit formarea unor caracatițe de tip mafiot, care să se înrădăcineze tot mai adânc. Nici măcar nu au fost practice pentru formarea majorităților solide în Parlament, după cum am văzut de-a lungul anilor.

Argumentul de fațadă pentru menținerea unor sisteme electorale care dezavantajează competiția reală a fost că românii nu au cultura politică pentru a face față unor sisteme de vot mai reprezentative. Dar experiența a arătat altceva. Spre exemplu, implicarea cetățenilor poate crește ca urmare a introducerii unui sistem de liste deschise — fiindcă oamenii simt că în felul acesta au control și că nu își irosesc votul. 

Probabil asta ar fi constatat politologii și despre români: că după adoptarea unor noi sisteme de vot care să permită mai mult control din partea cetățeanului, românul s-ar fi trezit din apatia față de clasa politică. La rândul ei, clasa politică s-ar fi revitalizat în interesul cetățeanului. Dar românilor nu li s-a dat nici măcar banala șansa a unei mai bune reprezentări prin votul în două tururi. 

România rămâne o țară captivă. 

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Close
Închide
  Close