Când închizi școlile afectezi economia. Cum?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Nu dorim să închidem economia românească”, a declarat Klaus Iohannis în alocuțiunea sa recentă. De la începutul pandemiei și până acum, se perpetuează o opoziție - aceea dintre oameni și economie. E ca și cum am avea de ales între a proteja sănătatea și viața unora și a salva o abstracțiune numită economie. E o opoziție falsă și periculoasă - în ambele cazuri este vorba despre oameni.
Cuprins:
- Economia nu e o creatură diferită de noi, nevoile și dorințele noastre
- Trei decenii care au înscăunat economia undeva în afara societății
- PIB-ul măsoară orice, mai puțin ceea ce face ca viața să merite trăită
- Asumați-vă măsurile! Mai ales că multe sunt necesare
- Binele celor care trăiesc în economie este scopul economiei
Ce este economia care îi preocupă atâta pe guvernanții noștri? Economia nu există fără oameni - economia e societatea în care trăim și interacțiunile în care ne angajăm. Economia e rezultatul deciziilor luate de oameni concreți - a unora care decid ce să producă, a altora care vând, a celor care cumpără.
Economia e agricultorul care crește legume și fructe. E muncitorul esențial care produce bunuri de consum. E clientul care stă acasă și așteaptă să i se livreze aceste bunuri de către Bringo.
E banca ce permite tranzacțiile online. E rentierul care trăiește din banii de apartamentele închiriate. E antreprenorul care riscă să deschidă un salon de înfrumusețare sau o fabrică de mobilă sau acționarul care trăiește din dividende. Economia e acea rețea complexă care rezultă în urma interacțiunilor dintre acești oameni și mulți alții ca ei, e ceea ce produce și ceea ce consumă o națiune.
Economia nu e o creatură diferită de noi, nevoile și dorințele noastre
Pe care exact dintre cei enumerați mai sus nu vrea să-i “închidă” președintele Iohannis? Pe cine dintre aceștia vor să îi “repornească” ceilalți decidenți, când vorbesc de repornirea economiei?
Recursul la “economia” care ba trebuie închisă, ba trebuie repornită e un mod de a evita să punem degetul pe rană și să spunem lucrurilor pe nume. Când închizi piețele alimentare, nu ai închis o mică parte din circuitul economic? Când închizi școlile, nu blochezi o dinamică economică, nu produci consecințe economice atât imediate, cât și pe termen lung?
Care și unde e așadar economia pe care nu dorește să o închidă președintele? Ce afaceri decizi să închizi, de ce, pe ce motiv, cu ce cost, cum compensezi pierderile - astea trebuie să fie adevăratele preocupări, nu închiderea sau repornirea ficțiunii numite economie.
Trei decenii care au înscăunat economia undeva în afara societății
De ce se vorbește atunci atât de închiderea și redeschiderea economiei? Nu e un fenomen pur românesc, sintagma e folosită și la case mai mari.
Iar acest lucru se întâmplă pentru că trăim într-o paradigmă în care tendința, în special a ultimilor 30 de ani, este de a considera tot mai mult economia o sferă autonomă. O creatură cu propriile sale legități și propriile ei capricii, cărora noi, muritorii, trebuie să ne supunem pentru a nu-i pune bețe în roate. Trebuie să facem sacrificii și eforturi pentru a nu gripa sau pentru a nu bloca economia.
Când vorbeau de “economie”, oamenii de la 1900 înțelegeau prin economie “societate”, iar dacă ai fi întrebat un președinte de țară cum merge “economia”, s-ar fi uitat încurcat la tine, pur și simplu pentru că termenul nu exista atunci în accepțiunea sa modernă.
PIB-ul măsoară orice, mai puțin ceea ce face ca viața să merite trăită
Economia, în accepțiunea sa actuală, e inventată în anii ’30, când economistul Simon Kuznets a pus bazele a ceea ce avea să devină ulterior Produsul Intern Brut.
Tot atunci a început și ascensiunea ideii de economie, ca entitate autonomă, al cărui obiectiv principal este “creșterea”. E greu să ne imaginăm că a existat cândva o lume în care bunăstarea unei națiuni nu se măsura prin PIB și creșterea economică nu era principalul obiectiv al guvernelor.
Blocați în ideea importanței PIB, ne este și mai greu să admitem că acesta e o măsurătoare destul de arbitrară - spre exemplu, până în anii ’70 “productivitatea” sistemului bancar nu era inclusă în calculul PIB nicăieri în lume.
Când a fost inclusă, brusc PIB-ul mai multor state a crescut, economia a mers mai bine, fără ca asta să însemne că oamenii au început să o ducă mai grozav. Tot așa, pare implauzibil că PIB-ul Italiei a inclus economia neagră în calculul său abia din 1987, fapt care a dus la o creștere cu 20%, peste noapte.
Nu, creșterea economică nu e un adevăr absolut, e un artefact statistic care măsoară, ca și PIB-ul, orice, mai puțin ceea ce face ca viața să merite să fie trăită, după cum spunea Robert F. Kennedy.
Dar într-o societate în care toate demersurile converg către un singur obiectiv major - creșterea economică, înțeleasă exclusiv ca o creștere a PIB, e logic ca economia să devină o entitate care își revendică tot mai mult autonomia.
Economia se extrage moralei, se extrage societății, se extrage imperativelor politice - pentru că scopul scuză mijloacele și nimic nu poate sta în calea imperativului creșterii.
Economia devine un soi de divinitate tiranică, al cărei mers înainte nu trebuie oprit, orice ar fi.
Economia descrește? E motiv și scuză pentru toate reformele structurale posibile și toate tăierile și reducerile imaginabile. Orice, doar să restabilim bunul mers al economiei.
Asumați-vă măsurile! Mai ales că multe sunt necesare
Când președintele Iohannis, dar și restul membrilor Guvernului sau clasei politice vorbesc despre economia care nu trebuie închisă, ei reproduc volens nolens o idee periculoasă, care pune cifrele economice mai presus de oameni.
În loc să recunoască fățiș că deciziile lor sanitare, inevitabile unele dintre ele, vor lovi în viețile umane, în indivizi care vor ajunge probabil în șomaj sau își vor vedea afacerile în faliment, ei vorbesc de economie ca de o abstracțiune.
În loc să ne anunțe ce măsuri vor lua pentru ca suferința acestor oameni să fie diminuată, ei vorbesc despre repornirea economiei.
Tot așa, vor vorbi de economie când criza sanitară va fi rămas în urmă și când vor recurge la măsuri de austeritate, pentru “însănătoșirea” economiei. Economia e un zeu care niciodată nu se satură de sângele muritorilor care o slujesc.
Binele celor care trăiesc în economie este scopul economiei
Mulți veți spune că e vorba de simple cuvinte. Dar cuvintele nu sunt niciodată simple cuvinte, mai ales când sunt puse pe buzele celor ce dețin puterea. Cuvintele creează realități, întocmai ca în povestea facerii, în care la început a fost cuvântul.
Margaret Thatcher afirma mai de mult că nu există ceva numit societate, există doar indivizi, bărbați, femei și familii.
Această afirmație a pus bazele unei ere în care binele comun a fost eliminat de pe agenda politicienilor.
E timpul să inversăm logica lucrurilor care ne-au adus unde suntem acum și să spunem: nu există de sine stătător ceva numit economie. Există bărbați și există femei și există familii, iar binele lor este deasupra binelui economiei.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
