Ce ne spune cazul Coldea despre revoluția anticorupție? Politicieni, jos lăbuțele de pe cărți

Se mai putea rezista cu acel gen de putere mogulistică de periferie a Europei? Nu. România de tranziție, anii 90-2000, producea o duzină de oligarhi și cam atât. Averi obscene și salarii de mizerie, fără carte de muncă.

A fost doar o chestie locală? Nu. Febra anticorupție cuprinsese tot globul: din Brazilia până în China. În fiecare loc a avut o componentă politică. Prin anticorupție, în Brazilia au fost împiedicați politicieni populari, dar nu prea proamericani, să acceadă la putere. În China, Xi Jinping a început o curățare (inclusiv a miliardarilor care-l susținuseră până atunci) și a reînceput să readucă spre stat businessurile private.

În România, în numele „strategicului” – pe scurt, o bătaie penibilă a politicienilor și ziariștilor în a satisface cerințe vestice de „civilizare” – s-au răfuit diverse găști. Știți care e culmea? Efectul a fost bun. S-au turnat ăștia între ei, s-au mai băgat și la pușcărie, toți aveau bube în cap. Ce n-a fost bun? Eroizarea unor Kovesi și Coldea, simpli oportuniști de sistem. Și faptul că salariile și pensiile enorme au creat, de fapt, niște monstruleți care se visează și ei în Dubai și Monaco, alături de ăia pe care-i condamnă.

Recomandări

Lista scurtă a succesorilor lui Ceaușescu făcută de CIA. Ce credeau serviciile secrete americane despre Elena, soția dictatorului DOCUMENTE

Ce n-a mai fost bun? A trebuit să vină Iohannis ca s-o facă groasă. Omul, prin intermediul unor structuri subordonate, și-a eliminat principalul adversar politic. Și, oricât nu-mi place Dragnea, nu pot să nu spun că acest om nu a fost prins pentru fapte serioase. Dragnea, un combinator de scară mică, nici acum nu poate vorbi relevant despre ce i s-a întâmplat. Pentru simplul fapt că el are o maximă frustrare, a încercat să joace după regulile unor clanuri anticorupte, a tăiat porcul cu Kovesi, Ghiță, Ponta etc. și tot și-a furat-o. Din această dilemă nu poate ieși.

Coldea, Dumbravă și un avocat și-au făcut firmă de consultanță și au început să ia bani pentru promisiuni făcute unor infractori că-i scapă de pedepse, așa acuză acum procurorii. Unora nu le-a mers și au făcut delațiuni. Ce încearcă să ne vândă tot felul de anticorupți penibili precum cei de la Realitatea TV sau România TV e că a fost Coldea foarte puternic și că a dominat tot. Ce văd eu e o rețea de penibili care luau bani din disperarea unora care vedeau cătușele aproape. Cam găinari, deși sunt sume mari.

Corupția s-a schimbat, e clar. Am plătit mult pe anticorupție și am obținut o pătură dubioasă de tineri pensionari sereiști, polițiști, judecători care apoi se aruncă entuziast într-o piață liberă a „consultanței” sau avocaturii. E o rețea care intermediază de toate, nu doar actul de justiție – riscant și bine plătit -, ci și un trafic de influență la limita legalității (lobby pe față) în repartizarea banilor publici. Achizițiile din bani publici au toate pe fir tot felul de ofițerași, asfaltări, fonduri europene, de toate. Statul și-a creat niște anticorpi ciudați – intermediari de lux, organizați „vestic”, gulere albe, între bani publici și afaceri private. Acești anticorpi sunt rezultatul unui viciu fundamental, promovat de toți intelectualii și oengiștii anilor 90-2000: și anume că noi nu am mai vrea corupție pentru că dăunează afacerilor. Ei bine, s-a reușit, corupția gri și afacerile merg superb împreună. Însă anticorupția nu e asta: ideea era să readuci banii dinspre mafii, interlopi, oligarhi înapoi în spațiul public. Aici e eșec total.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Coldea e doar un pion. Mult mai periculoși au fost ideologii care l-au făcut posibil. Cei care au zis că „lasă că se toarnă între ei, se mănâncă între ei și obținem curățenie”. Nu, observăm că tendința dominantă e de înfrățire între cele două tabere, afaceriști și experți anticorupție – îi unește aceeași aspirație de „elitism”. Acum, Coldea e doar un trist pensionar care ar putea plăti pentru o măgărie. Ce facem însă cu generații întregi de Coldea? Ce facem cu rânjetele bișonilor unor Păcuraru, Voiculescu, Ghiță, care acum luptă pentru „justiție”, în timp ce mai caută probabil un contract de salubrizare, o autorizație de construcție etc. Nu am nici cea mai mică satisfacție că ăștia îl batjocoresc pe Coldea acum. Până la urmă, cu Ghiță, Popoviciu, Voiculescu, Păcuraru liberi și plini de bani, ni se arată clar o chestie: am plătit și justiție de lux, nici n-am recuperat banii de la tot felul de moguli și mogulași. Am plătit de două ori ca să nu primim nimic.

Avem cicluri, mai curând decât reforme. Avem mici ere în care gulerele albe, birocrat-sereiste, înving gulere nespălate. Apoi gulerele nespălat-mafiote private preiau cu tupeu din nou controlul. Resursele pe care se bat nu se redistribuie niciodată, doar își schimbă periodic stăpânii. Cu ce mă încălzește că am mutat fondurile de la școli și spitale ba spre afaceriști veroși, ba spre procurori și sereiști îmbolnăviți de lux, cum a fost și Coldea?

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Jos lăbuțele de pe tastatură

Burduja a inundat Bucureștiul cu o carte. N-o s-o citesc niciodată. Dar măcar el n-a fost prins cu un plagiat flagrant precum Ciucă. Iar Ciucă a inundat țara cu reclamă la o carte, intitulată fad „Un ostaș în slujba țării”. Probabil i s-a zis că Iohannis a avut două mandate și a scris cărți cu titluri chiar mai insipide. „Pas cu pas” era o mostră de plictiseală. La Ciucă însă, totul e autodenunț: cum deschide gura, cum spune câteva fraze uscate care trădează un mare vid.

Am citit mostrele de prezentare de pe site-ul lui Ciucă, făcut parcă special pentru candidatura la prezidențiale. Sunt pline de „țară” și „Dumnezeu”. Nu pentru că e de la AUR, ci pentru că chiar există o categorie de bugetari pe care statul în ultimele trei decenii nu a reușit să-i educe nici măcar într-un spirit corect laic-funcționăresc. Militarii de pe fronturi îndepărtate, precum Ciucă, și-au americanizat discursul mai ales în acest sens: sună ca niște misionari, nu ca niște funcționari. Asta sigur nu e plagiat, dar e o marcă a oralității, probabil cartea a fost dictată.

Ce nu înțeleg e de ce se încăpățânează să scrie cărți când e evident că nu citesc, că nu știu să scrie. Ciucă, după ce e dovedit că a plagiat, venind cu încă o carte, ne arată nu o loialitate față de țară și popor, ci o teribilă încăpățânare: am plagiat? na-vă încă ceva de citit, vă arăt eu vouă! De altfel, cred că poate fi folosită în mediul militar. De exemplu, dacă ești soldat și ai făcut o boacănă, nu mai trebuie să mergi la carceră, trebuie să citești și să reciți pasaje din Ciucă.

Foto: Dumitru Angelescu

Urmărește-ne pe Google News