De vorbă cu ChatGPT despre candidații la președinție. Eu cu cine votez?, ediția digitală

Am pus două tipuri de întrebări pe ChatGPT, una din formele de inteligență artificială cele mai populare (mai sunt și altele): fă-mi un portret psihologic al candidatului X; ce defecte are candidatul X? Ciolacu iese drept „negociatorul, neconflictualul, calculatul”, dar „lipsit de carismă, de fermitate, e dependent de compromisuri”.

Ciucă e „echilibrat și loial”, dar, la fel, „lipsit de carismă”. Simion are carismă, dar e populist. Culmea, în cazul Simion, nu se spune nimic de semințele de extremă dreapta din care a crescut. Inteligența Artificială consideră că are „o orientare ideologică idealistă”. 

Lasconi e determinată și empatică, e și pragmatică, autentică, ce să mai, e clar că ChatGPT e userist, că doar IT-iștii au același profil ideologic și prin Silicon Valley, nu numai la noi. La „defecte”, Lasconi ar fi „perfecționistă excesiv” și ar avea un oarecare „autoritarism”. Geoană e „blând și calculat”, dar e oportunist și gafeur.

Ce observăm în primul rând e că ChatGPT e totuși mai „inteligent” decât 90% din analiștii politici de pe la noi – iată un motiv rezonabil ca aceștia să-și piardă jobul. De fapt, nu de inteligență e vorba, ci de faptul că ChatGPT oferă fix percepția pe care chiar echipele de campanie au cumpărat-o la TV sau pe internet. Asta e mai trist. Că sunt stereotipuri cumpărate, nu vehiculate de gura lumii. La calități avem trăsăturile cumpărate/promovate de propria echipă, la defecte avem ce-au cumpărat adversarii împotriva unui candidat sau altul. Chiar și așa, niște repere totuși importante ies la iveală.

Ciolacu vrea să se prezinte ca un om de omenie. De acord cu toată lumea. Azi mănâncă covrigi, mâine de la McDonalds, poimâine bagă niște icre negre. Însă același joc îl face Simion fără să fie remarcat de ChatGPT: azi îi dă cu săracii oameni, mâine cu săracii afaceriști, poimâine îl pune pe Gigi Becali în fruntea listelor de candidați. Ce să mai spunem de Ciucă?

Lasconi e singura „intransigentă”, dar asta pentru că are o paletă ideologică foarte largă, vrea să prindă și progresiști și electorat cu aspect „aurist” – un pariu riscant și mega oportunist. Mai mult, sub masca intransigentă, iar se înghesuie în față tot alde Ghinea și alte creiere ale partidului, care tot tac și tot își fac rost de stipendii fie prin Parlamentul European, fie prin cel național, totul sub acoperirea lui Lasconi.

Iohannis de Buzău

ChatGPT nu spune despre Ciolacu altceva decât spune el însuși. De exemplu, acum câteva zile: „Mi-aş dori să fiu mai curajos în luarea unor decizii. (…) Cred că ar trebui cu toţii să fim mai curajoşi dacă vrem să nu pierdem toate oportunităţile”. Curajul e o temă falsă. Ciolacu și-a aranjat partidul destul de isteț: mai profitând de lupta anticorupție, mai reușind să convertească vechi baroni la noua imagine. Curajul nu i-a folosit vreodată la ceva.

Ciolacu e tipul mimetic. S-a uitat în jur la ce a avut succes de public și și-a zis: trebuie să fiu un fel de Iohannis de Buzău, să zâmbesc ceva mai mult, să mă pun bine cu serviciile, cu voci NATO, UE etc. Dar nici adversarii nu sunt cine știe ce. Ciucă nici mimetic nu poate fi. Din păcate pentru el, Ciucă e doar el însuși. Simion copiază tot ce e extremă dreaptă din lume; și are de unde – deși se dă naționalist, ăsta e cel mai importat model, bineînțeles, cu coloratură locală dată mai ales de unii „telectuali” ai partidului care pupă în secret cărticica Căpitanului. Lasconi e Băsescu și nu mă miră, Băsescu a fost admirat de ziariști pe vremea aceea pentru talentul cu care își devasta adversarii. Nu întâmplător Băsescu s-a anunțat fanul său numărul 1.

Nici lumea digitală, nici cea televizată nu vor încuraja dezbateri pe bune. Și aici nu e vorba de întâlniri de balet și bune maniere, cu timpii numărați, pe la radio și TV. Acești candidați își cumpără dinainte prietenia gazdelor. Ar trebui cumva obligați să întâlnească și ziariști din exteriorul bulelor de milioane de euro în care trăiesc.

Or asta este cel mai dificil. Fiecare candidat își poate crea o lume digitală și televizată cum vrea el. Culmea e că epoca rețelelor sociale ne creează și fiecăruia dintre noi aceeași iluzie, fără bani! Din așa ceva nu poți ieși decât învins. Principala miză pentru jurnaliști și alegători ar fi să spargă astfel de bule să împingă candidații către zone neconfortabile.

Dar cum să-i obligi? Mai ales că Iohannis e un președinte care n-a deranjat pe nimeni fiind cel mai nedemocratic în același timp – n-a dat niciun interviu vreme de 10 ani! Mulți i-au criticat pasiunile pentru golf și tenis. Eu am zis săru‘mâna. Dacă nu era leneș, ăsta devenea Orban Viktor.

Cu cine votez?

Am dat vreo două date despre mine și am adresat automatului ChatGPT celebra întrebare: „Eu cu cine votez?”. Răspunsul mi-a confirmat faptul că nu știe din politică nici măcar cât știu eu despre programare: cică să votez cu Geoană, că e mai progresist și social, așa. Geoană, pentru cei care au mai trecut prin această rubrică, e pentru mine fix candidatul fake, un puzzle de stereotipuri și mistere.

Însă, cum știu cei care au și citit piesa, nu doar citează din ea, Caragiale știa că „eu cu cine votez?” e o întrebare perversă în sine. Cetățeanul turmentat întreba de fapt: care e puterea, ca să votez și eu cu ea? Prea mulți votanți ar vrea să voteze cu câștigătorul direct, nu să stea în incertitudine. Nici Cetățeanul Turmentat nu voia altceva.

Dezgustații de anul ăsta sunt cei care văd un bloc malefic în PNL-PSD. Aici și AUR, și USR recită aceleași poezii anti-sistem. Problema e că uneori alternativele sunt mai proaste decât „sistemul malefic”. Votul de anul ăsta nu va fi unul deloc ușor dacă e să te iei doar după calitatea candidaților. Dar când a contat calitatea candidatului în sine?

Ca să fim puțin mai inteligenți decât „inteligența artificială”, tot ce ne rămâne de făcut e să votăm după interese personale exacte, nu fantezii vândute pe net precum „curaj, nonconformism, loialitate” blabla. Iar interesele exacte sunt trecute în facturi, în fluturașe de salariu, în profituri (dacă ai așa ceva), nu în astrograme și profiluri cumpărate în media.

Fotografii colaj: Hepta / Profimedia / Inquam Photos/George Călin

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE