„Deșcolarizarea societății”, cu părinţi şi copii abandonaţi. Tableta la școală sună ca o mită electorală!

Citesc pe edupedu: “Școlile trebuie să transmită azi câți elevi încap «distanțați» în clase și de câți învățători și educatori au nevoie sau câte norme în plus sunt la liceu și gimnaziu. Dacă nu încap în clase, o parte din elevii de la V-VII și IX-XI vor face ore online, simultan cu cei de la școală”.

De aproape şase luni suntem în pandemie, cu copiii acasă. Până la începerea şcolii mai avem o lună. Abia acum ne apucăm să măsurăm şcolile, scrie Libertatea. Dar aceste informaţii nu sunt deja la Ministerul Educației? Halucinant. 

Noi în acest moment nu avem un plan clar, coerent. O strategie – un plan B în caz de intensificare a pandemiei. Nu avem nici măcar norme oficiale anunțate.

Costurile pandemiei vor depăși orice imaginație

Ni se spune de o tabletă. Singurul proiect al Ministerului Educaţiei este:  “vom achiziționa tablete”. Tableta este un banal instrument, necesar, dar este doar un instrument: e ca şi cum ni se spune că vom primi un caiet şi un pix, fie şi electronice, şi vom trece cu bine perioada de pandemie. În acest context, această tabletă sună mai degrabă a “mită electorală” decât a soluţie, a plan educaţional. Şi abia se fac listele pentru minister.

Recomandări

Anunț oficial. România îndeplinește criteriul privind eliminarea vizelor pentru SUA: decizia finală, așteptată anul viitor

Tableta nu rezolvă nimic, poate ajuta, dar nu rezolvă, pentru că ea nu e conţinut, nu înlocuieşte conţinutul. Tableta nu e strategie, nu e plan de acţiune. Nici nu vreau să mă gândesc la programe, aplicaţii, învăţarea de a lucra cu ea etc. De preț nu mai zic – costurile pandemice vor depăşi orice formă de corupție imaginată de până acum.

În acest moment, sentimentul general este de abandon: părinţii şi copiii – marea parte a acestei populații – se simt abandonați. Cumva lăsaţi la voia întâmplării.

Totuşi educaţia, anunțată cu surle şi trâmbiţe ca fiind prioritate naţională şi strategie de importanță majoră a preşedintelui Iohannis, acum vedem că este pur şi simplu abandonată.

Când părinții fac treaba Ministerului Educației

Copiii noştri de aproape jumătate de an nu mai fac şcoală. Ce am avut a fost o improvizaţie şi nu din cauza profesorilor, care unii s-au descurcat mai bine, alţii mai puţin bine, ci în primul rând din cauza guvernanţilor, din cauza ministerului, care nu au venit cu un program coerent şi soluții simple, eficiente şi clare.

Da, ştim că în toată această educaţie zoom peste 40% dintre copii au fost excluşi total din sistemul de educaţie. Lucrurile în realitate sunt mult mai grave.

Recomandări

Arhiepiscopia Sucevei: a început cercetarea disciplinară a preoților care au făcut campanie pro-Călin Georgescu. „Au fost contactați deja de corpul de cercetare bisericească”

Părinţii? Cu nervii la pământ, pentru că trebuie să-şi împartă munca și cu educaţia şcolară: grosul educaţiei cade acum pe părinte. El trebuie să facă şi munca ministerului, şi munca şcolii. Înțelegem că e o situaţie de criză, am acceptat aceste munci duble, pentru că înţelegem.

Însă acest lucru nu poate dura prea mult, pentru că fizic părinţii sunt depăşiţi. Şi intelectual: nu cred că mulţi dintre noi pot face faţă predării matematicii din clasele VII-XII.

Părinţii sunt foarte îngrijoraţi, pentru că nu văd un minim plan de acţiune. Părinţii sunt în mare parte oameni foarte activi, sunt la vârsta la care muncesc foarte mult. Pentru ei este foarte important să ştie cum îşi planifică anul.

Când pică Anul Nou pentru părinți

Pentru un părinte, anul nu începe în ianuarie, ci în septembrie: el își programează viaţa în relaţie, în dependenţă de felul în care este structurat anul şcolar. El mai întâi se uită în programul copilului, programul mare stabilit de minister şi cel particular stabilit de şcoală, şi în dependenţă de asta îşi face programul. Când îşi ia vacanță, cum îşi organizează ziua ca să poată duce, aduce sau sta cu copilul acasă fără a renunţa la job.

Recomandări

Pavel Popescu, vicepreședinte ANCOM: „Mii de conturi au lucrat pe TikTok pentru Călin Georgescu, cu finanțare externă. Compania a ignorat cu desăvârșire sesizările instituțiilor”

Acum, cu o lună înaintea şcolii, stăm o ţară întreagă şi aşteptăm să ni se transmită un mesaj, un program, un plan de acţiune. Vrem şi noi să ştim ce facem din septembrie. Mergem la școală sau stăm acasă? Mergem cu rândul, peste o zi, unii dimineaţa şi alții seara? Cum? Să ştim şi noi cum ne organizăm muncile şi timpul. Oare nu pentru asta avem instituţii?

Nu am auzit să se lucreze în şcoli pentru pregătirea lor: curăţenie specială, echipare specială, sistem de igienizare etc. O estimare, un buget, un plan? Nu mai vorbesc de personal: e nevoie de mai mult personal. Are ministerul un plan? Aţi auzit discutându-se?

În acest moment, sentimentul e de haos total: acest lucru va spulbera şi bruma de încredere care a mai rămas.

Deșcolarizarea societății

Când începe un război, într-o ţară responsabilă, primul lucru care se discută știți care este? Consiliul Suprem de Apărare discută o strategie despre cum îşi protejează copiii şi bărânii. Dar mai ales copiii. Ei sunt  prioritatea Zero. Într-un sistem de criză, la fel.

Când eşti părinte abandonat ce faci? Dar când eşti abandonat în masă? Fiecare caută o soluţie imediată. Mulţi dintre cei care-şi permit vor merge spre improvizații private, costisitoare. Dar acest lucru şi-l permit foarte puţini. Şcoala privată în România este un lux de o calitate îndoielnică. Şi o formă de ghetoizare de lux.

Nu vreau să fiu suspicios: dar strategia acestui guvern seamănă cu un soi de distrugere programatică a şcolii publice. Banii publici pot fi direcționați spre sectorul privat. Cum s-a încercat schema şi cu sistemul public sanitar. Nu vreau să speculez.

Alte soluţii? Probabil mulţi dintre noi vor trebui să se reorganizeze semiilegal prin cartiere. Poate pe modelul soluţiei oferite de pedagogul austriac Ivan Ilich – Pentru o deșcolarizare a societăţii. Povestesc cu altă ocazie această soluţie.

Pe termen mediu şi lung însă? Poate că a sosit momentul să regândim o schimbare fundamentală a sistemului educaţional. În şcoală online însă catastrofa e garantată cum am mai explicat.

Repet: sentimentul profund este unul de haos şi mai ales de abandon. Şi cel mai dureros este că au fost abandonaţi copiii. Prioritățile preşedintelui şi ale guvernării se pare că sunt altele.

PS: Între timp – “Rectificarea bugetară taie tichete de grădiniță în valoare de 8,7 milioane de lei. Banii ar ajunge pentru peste 58.000 de copii, până la finalul anului. Sumele sunt reduse în 39 de județe” (sursa) iar mărirea salarială a profesorilor a fost amânată.

Urmărește-ne pe Google News