Nu putem demite poporul și să alegem altul! Dincolo de luptă, măști și antimăști, neliniștea populară are baze reale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ficțiunea “poporului prost care nu vrea botniță” e o armă publicitar-ideologică veche și încă eficientă. Conspiraționismul e bun pentru bagatelizarea unor probleme reale din teren - autorități confuze - și pentru folosirea argumentului științific pe post de bâtă politică.
Cuprins:
Scria Freud într-o scrisoare, la un moment dat, despre o întâlnire și un schimb de opinii cu Einstein: “Se pricepe la psihologie atât cât mă pricep eu la fizică, așa că am discutat foarte bine”.
Acest gen de concordie ironică ar putea fi tradus în social-media cam așa: eu nu știam nimic despre nimic, el nu știa nimic despre nimic, așa că ne-am certat pe o chestiune de virusologie.
“Stai în casă”. De acord. Dar dacă sunt silit să ies ca să muncesc?
Să spun din start că nu mă interesează nici antivacciniști, nici antimască, nici alte prostii. Dar nu pot să nu văd că există o poftă de a da lecții autoritare în numele științei.
Acest articol din Forbes rezumă destul de bine tendințele, deși premisele sunt foarte corecte. Sigur că nu poți face singur cercetare ca să decizi de capul tău ce concluzie științifică este corectă.
Sigur că trebuie să ai încredere în colectivități științifice și în general să depășești un individualism de peșteră, de altfel, promovat la toate etajele societății noastre.
Și, da, populismul antiștiințific poate face mult rău. Însă ce facem cu politici radicale pro-piață până devin vădit antioameni, făcute în numele științei?
O pandemie precum SARS-CoV-2 apropie constatarea științifică de decizia politică și creează reacții în lanț. Omul de știință îți va spune: “Stai în casă, ai mai multe șanse!”.
Dar după această constatare corectă, acest “stai în casă” trece prin tot felul de grile. Ești dependent de un venit lunar și nu ai calificări de telemuncă: nu poți sta în casă.
Când ONU a propus o discuție serioasă despre asigurarea unui venit minim garantat pentru segmentele vulnerabile ale populației, tocmai ca acestea să poată să stea în casă, să nu alerge după traiul de bază, la noi s-a strâmbat din nas. Între timp, <a href="https://www.digi24.ro/stiri/externe/venitul-minim-garantat-a-fost-aprobat-in-spania-ce-suma-vor-primi-lunar-cetatenii-saraci-care-vor-beneficia-de-el-1315162">unele țări l-au aplicat.</a>
Cum e poporul simplificat pe Facebook, ca să poată fi demonizat
Apoi, intervine grila guvernamentală: nu au alocat bani pentru sănătate publică, nici pentru educație și duduie piața de ocultisme, i-au spart pe alte prostii, așa că “îi voi închide pe ăștia în casă, n-am altă soluție”.
Există o rațiune în spatele ambelor concluzii. Rezultatul pare să fie un soi de renaștere a “poporului” ca personaj mai mult sau mai puțin fictiv, poporul ca un animal irațional, compulsiv, personaj menit în istorie să acopere popoare nervoase pe bună dreptate.
Poporul e prost și nedisciplinat că nu poartă mască. Ăsta e simplismul de Facebook. Dar ai și forme acreditate științific, cu un dubios aer desuet și provincial, cu specialiști care explică doct cum că, de exemplu, poporul român nu prea are gust pentru disciplină.
Profesorul Daniel David, actualmente rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost citat peste tot cu concluziile sale despre caracteristicile psihologice ale poporului. De exemplu, constatăm doct că a scăzut încrederea între persoane în România și apoi dăm chestiei ăsteia o aură adânc-culturală, când, de fapt, ai etape economice clare care au generat generații țepuite și distruse și, da!, neîncredere. Așa se pune la modul “științific” carul înaintea boilor.
Însă acest erou, poporul ignorant, care ba vrea să poarte mască, ba iese împotriva botniței, e mai mult o ficțiune comodă pentru administrații și decidenți direcți. Am auzit destui liberali de pe la guvernare care ne tot sugerează că avem o guvernare pe care aproape n-o merităm de bună ce e.
Mai că s-ar apuca, precum zicea Brecht, să dizolve poporul și să-și aleagă altul.
Vina de a te îmbolnăvi
Se întâmplă des ca revoltele populare să ia fețe emoționale diverse, deși au un fundament clar. Conspiraționiștii sunt preferați de media, sunt spectaculoși, extrema dreaptă la fel, cu autoriștii care urlă că n-au libertatea de “expresie” de a-ți închide gura.
Dacă un muncitor trimite o plângere dintr-o fabrică unde nu i se respectă dreptul la sănătate, nu-l bagă nici dracul în seamă. Dacă trimiți două poze cu o petrecere din Vamă, rupi netul.
La fel a funcționat și cu antivacciniștii. Sigur că ei există și mai și corup minți. Dar, până una alta, noi avem categorii întregi care nu ajung la vaccin și la medic nici dacă-și doresc. E mai comod ca guvern să dai vina pe antivaxări decât să recunoști că n-ai chef să cheltuiești pe toți sărăntocii nerentabili.
E un mecanism subtil de a muta vina spre zonele individuale. Teza ar suna cam așa și nu doar în România: Te-ai îmbolnăvit nu pentru că am luat decizii haotice sau pentru că de decenii privatizăm rețeaua publică de sănătate. Te-ai îmbolnăvit pentru că ești pervers, nedisciplinat, needucat.
Nu cei mari, ci cei mici devin vinovații de serviciu
O extraordinară poveste (spusă foarte bine aici) e cea a poluării ca vinovăție individuală. Companiile dependente de ambalajul din plastic, mai ales cele de băuturi precum Coca-Cola, Pepsi etc., au susținut o reclamă în anii '70, în care apărea un personaj care arunca sticle de plastic pe jos și apoi mesajul era despre cum fiecare dintre noi colaborăm la distrugerea lumii.
Deși părea bine intenționat, mecanismul ideologic era mult mai subtil: ce-ar fi să fiți voi de vină că aruncați sticla, nu să fim noi de vină că le producem și le încurajăm?, păreau să spună cei din industria sucurilor.
Nu altfel procedau prin anii 2000 cei de la British Petroleum, care angajau companii de publicitate care să transmită mesajul despre vina individuală a fiecăruia, de parcă toți băgam sonde în adâncuri și aveam scurgeri catastrofale în diverse oceane.
Neliniștea populară are baze reale
Care e efectul acestor “conștientizări” ne explică Mark Kaufman mai departe. Că ai indivizi care se tot zbat ridicol să-și micșoreze amprenta de carbon, în timp ce marile companii își văd liniștite de treabă și de poluare. În loc de rezolvare, ai vină, ai și inhibarea unor critici periculoase adresate direct producătorilor de poluare.
La fel se întâmplă cu COVID-19 și cu certurile nesfârșite de pe Facebook, “științifice” sau moralizatoare. Fie e poporul fatalmente de vină, că așa e el “cultural”, fie hălci din popor, alea mai needucate, ar trebui cumva ținute în frâu (nu educate, că asta costă!).
Fie, de cealaltă parte, sunt de vină niște elite că ne închid în casă, dar cărora ne e rușine să le spunem că, știi ce?, poate stau și în casă, dar vreau resurse, nu amenzi.
Nu e despre pro și antimăști. Neliniștea populară de acum are baze reale. Numai că este exprimată deocamdată prin diverse ficțiuni propagandistice. Cum că unora le-au băgat chinezii-rușii în cap un cip care să anihileze cipul băgat în venă de Bill Gates. Sau așa ceva.
Fotografii: INQUAM / Octav Ganea
