Nu putem demite poporul și să alegem altul! Dincolo de luptă, măști și antimăști, neliniștea populară are baze reale

Scria Freud într-o scrisoare, la un moment dat, despre o întâlnire și un schimb de opinii cu Einstein: “Se pricepe la psihologie atât cât mă pricep eu la fizică, așa că am discutat foarte bine”.

Acest gen de concordie ironică ar putea fi tradus în social-media cam așa: eu nu știam nimic despre nimic, el nu știa nimic despre nimic, așa că ne-am certat pe o chestiune de virusologie. 

“Stai în casă”. De acord. Dar dacă sunt silit să ies ca să muncesc?

Să spun din start că nu mă interesează nici antivacciniști, nici antimască, nici alte prostii. Dar nu pot să nu văd că există o poftă de a da lecții autoritare în numele științei.

Acest articol din Forbes rezumă destul de bine tendințele, deși premisele sunt foarte corecte. Sigur că nu poți face singur cercetare ca să decizi de capul tău ce concluzie științifică este corectă.

Și, da, populismul antiștiințific poate face mult rău. Însă ce facem cu politici radicale pro-piață până devin vădit antioameni, făcute în numele științei?

O pandemie precum SARS-CoV-2 apropie constatarea științifică de decizia politică și creează reacții în lanț. Omul de știință îți va spune: “Stai în casă, ai mai multe șanse!”.

Recomandări

Culisele scandalului de la Senat, unde Bolojan vrea reorganizare prin concedieri masive. „Puteau începe cu reducerea cheltuielilor senatorilor”

Dar după această constatare corectă, acest “stai în casă” trece prin tot felul de grile. Ești dependent de un venit lunar și nu ai calificări de telemuncă: nu poți sta în casă.

Cum e poporul simplificat pe Facebook, ca să poată fi demonizat

Apoi, intervine grila guvernamentală: nu au alocat bani pentru sănătate publică, nici pentru educație și duduie piața de ocultisme, i-au spart pe alte prostii, așa că “îi voi închide pe ăștia în casă, n-am altă soluție”.

Există o rațiune în spatele ambelor concluzii. Rezultatul pare să fie un soi de renaștere a “poporului” ca personaj mai mult sau mai puțin fictiv, poporul ca un animal irațional, compulsiv, personaj menit în istorie să acopere popoare nervoase pe bună dreptate.

Recomandări

Avertismentul medicului pediatru Smaranda Arghirescu: creștere alarmantă a nașterilor prin cezariană și marile greșeli din alimentația bebelușilor

Profesorul Daniel David, actualmente rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost citat peste tot cu concluziile sale despre caracteristicile psihologice ale poporului. De exemplu, constatăm doct că a scăzut încrederea între persoane în România și apoi dăm chestiei ăsteia o aură adânc-culturală, când, de fapt, ai etape economice clare care au generat generații țepuite și distruse și, da!, neîncredere. Așa se pune la modul “științific” carul înaintea boilor.

Însă acest erou, poporul ignorant, care ba vrea să poarte mască, ba iese împotriva botniței, e mai mult o ficțiune comodă pentru administrații și decidenți direcți. Am auzit destui liberali de pe la guvernare care ne tot sugerează că avem o guvernare pe care aproape n-o merităm de bună ce e.

Recomandări

Alegerile din 2025 vor aduce căderea mitului Bolojan. Guvernarea se face pentru oameni, nu împotriva lor

Vina de a te îmbolnăvi

Se întâmplă des ca revoltele populare să ia fețe emoționale diverse, deși au un fundament clar. Conspiraționiștii sunt preferați de media, sunt spectaculoși, extrema dreaptă la fel, cu autoriștii care urlă că n-au libertatea de “expresie” de a-ți închide gura.

La fel a funcționat și cu antivacciniștii. Sigur că ei există și mai și corup minți. Dar, până una alta, noi avem categorii întregi care nu ajung la vaccin și la medic nici dacă-și doresc. E mai comod ca guvern să dai vina pe antivaxări decât să recunoști că n-ai chef să cheltuiești pe toți sărăntocii nerentabili.

E un mecanism subtil de a muta vina spre zonele individuale. Teza ar suna cam așa și nu doar în România: Te-ai îmbolnăvit nu pentru că am luat decizii haotice sau pentru că de decenii privatizăm rețeaua publică de sănătate. Te-ai îmbolnăvit pentru că ești pervers, nedisciplinat, needucat.

Nu cei mari, ci cei mici devin vinovații de serviciu

O extraordinară poveste (spusă foarte bine aici) e cea a poluării ca vinovăție individuală. Companiile dependente de ambalajul din plastic, mai ales cele de băuturi precum Coca-Cola, Pepsi etc., au susținut o reclamă în anii ’70, în care apărea un personaj care arunca sticle de plastic pe jos și apoi mesajul era despre cum fiecare dintre noi colaborăm la distrugerea lumii.

Nu altfel procedau prin anii 2000 cei de la British Petroleum, care angajau companii de publicitate care să transmită mesajul despre vina individuală a fiecăruia, de parcă toți băgam sonde în adâncuri și aveam scurgeri catastrofale în diverse oceane.

Neliniștea populară are baze reale

Care e efectul acestor “conștientizări” ne explică Mark Kaufman mai departe. Că ai indivizi care se tot zbat ridicol să-și micșoreze amprenta de carbon, în timp ce marile companii își văd liniștite de treabă și de poluare. În loc de rezolvare, ai vină, ai și inhibarea unor critici periculoase adresate direct producătorilor de poluare.

La fel se întâmplă cu COVID-19 și cu certurile nesfârșite de pe Facebook, “științifice” sau moralizatoare. Fie e poporul fatalmente de vină, că așa e el “cultural”, fie hălci din popor, alea mai needucate, ar trebui cumva ținute în frâu (nu educate, că asta costă!).

Fie, de cealaltă parte, sunt de vină niște elite că ne închid în casă, dar cărora ne e rușine să le spunem că, știi ce?, poate stau și în casă, dar vreau resurse, nu amenzi. 

Fotografii: INQUAM / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News