Opinie de
Claudiu Săftoiu
Toate articolele autorului

Între timp, turcii joacă pe față cazacioc cu sistemul de rachete antiaeriene S-400, cumpărate la un preț foarte mare de la ruși, pe care le-a montat pe avioanele americane F-16 și pe care le-a mai și testat, simulând atacuri fix împotriva avioanelor de vânătoare NATO.

Drumul unilateral al Turciei zdruncină solidaritatea Alianței Nord-Atlantice, în ajunul sărbătoririi a 70 de ani de existență, la Summit-ul NATO de la Londra, din 3-4 decembrie.

Dar crapă sau nu crapă NATO dacă Recep Tayyip Erdogan dă cu fesul de pământ?

Ieșirea Turciei din NATO – practic imposibilă

Riscul ca Turcia – care deține a doua cea mai mare armată a NATO, după Statele Unite –  să iasă din organizația militară occidentală este practic imposibil, din mai multe motive. Tratatul de constituire a Alianței nu prevede excluderea unui stat-membru. Însă, la Articolul 13, documentul stipulează că o țară membră poate solicita acest lucru.

În aceste condiții, își permite Turcia să se autoexcludă din NATO? Perspectivele strategice militare arată că nu. Oricât de mare este doza de cezarism regional al președintelui turc, Erdogan nu poate ignora faptul că, în mandatele sale, a adus Turcia într-o poziție izolată pe harta lumii.

Statele occidentale s-au pronunțat demult împotriva instrumentării așa-zisei ”lovituri de stat guleniste” și, mai apăsat, împotriva ofensivei anti-kurde, din 9 octombrie, inițiată unilateral.

La rândul lor, statele arabe și musulmane nu sunt nici ele în relații bune cu Turcia, căreia i-au reproșat deschis ofensiva din nordul Siriei. Efectele acesteia sunt grave: atacurile turcești au demobilizat miliția kurdă care îi păzea pe combatanții ISIS, deținuți în campusuri penitenciare. Rămași nesupravegheați, aceștia au fugit, pentru că luptătorii kurzi au fost nevoiți să facă față atacurilor Turciei. Cu alte cuvinte, acțiunea militară turcă neavizată de NATO a facilitat resurecția Statului Islamic, mai devreme sau mai târziu.

Recep Tayyip Erdogan. Foto EPA

În plan international, Turcia are o nevoie permanentă de umbrela NATO, care îi facilitează relațiile cu statele lumii, din perspectiva angajamentelor militare. Pentru turci, apartenența la NATO reprezintă un factor de securitate indispensabil. Bunăoară, recentele atacuri asupra kurzilor au fost efectuate cu sistemul de rachete ”Patriot” ale SUA, iar sprijinul tehnologic aliat le-a permis riposte la persecuțiile ruse asupra minorității tătare din Crimeea, după anexarea din 2014.

Dar și NATO are nevoie de Turcia.

Prin poziționarea geo-strategică excepțională, Turcia controlează trecerea strategică, prin Bosfor, spre Marea Neagră. Baza de la Incirlik adăpostește armament nuclear american. Tot astfel, Turcia este un actor implicat în combaterea terorismului și în gestionarea fluxului de imigranți în Europa Occidentală. O posibilă, deși improbabilă, retragere a Turciei din NATO ar reprezenta un mare risc la frontiera de răsărit a Uniunii Europene.

Dependențele dintre Turcia și NATO – mai puternice decât diferențele

Nimeni nu dorește compromiterea la extrem a relațiilor dintre NATO și Turcia. Pretențiile Turciei sunt augmentate de naționalismul belicos al președintelui turc, care încearcă marea cu degetul.

Lipsa de măsură îl aruncă pe Erdogan în plasa intereselor Rusiei în Europa. Refuzul Ankarei de a semna acordul de apărare colectivă, propus de conducerea NATO, face jocul lui Vladimir Putin.

Țările baltice rămân sub amenințarea Rusiei, iar singurul scut capabil să reziste este scutul solidarității NATO. Agresiuni de tipul anexării Crimeii sau al războiului separatiștilor pro-ruși din Ucraina demonstrează apetitul pentru control regional extins al Federației Ruse.

Achiziționarea sistemului S-400 rusesc este o frondă greu de acceptat pentru partenerii NATO. Amenințările lui Donald Trump cu privire la ruinarea economiei turcești au deja efecte imediate: eliminarea Turciei din programul de fabricare a superavioanelor militare F-35, de concepție americană.

Summitul NATO de la Londra vine într-un moment în care Alianța este supusă unor atacuri din interior cu totul deranjante. Criticile constante ale președintelui american, Donald Trump, cu privire la contribuțiile financiare ale membrilor NATO la bugetul organizației, dar și lovitura de măciucă aplicată de președintele francez Emmanuel Macron, care a acuzat NATO că a intrat în ”moarte cerebrală”, se adaugă răzvrătirii Turciei.

Controversele nu au ocolit niciodată cea mai mare alianță militară a planetei. Dar niciodată nu au apărut, din zona celor mai importanți contributori de securitate NATO, atitudini centrifuge de asemenea amploare.

Cea mai puternică alianță militară de menținere a păcii în lume se redefinește an de an și nu va ceda niciunei acțiuni de subminare din interior. Este în spiritul ei doctrinar și conceptual, sintetizat de Articolul 5 al Cartei NATO: ”Toți pentru unul, unul pentru toți”.

Și-a prins iubitul că o înșală cu ajutorul unei aplicații. Greșeala pe care a făcut-o bărbatul
GSP.RO

Și-a prins iubitul că o înșală cu ajutorul unei aplicații. Greșeala pe care a făcut-o bărbatul

Horoscop 13 decembrie 2019. Săgetătorii vor trece prin printr-un șir de experiențe profitabile
HOROSCOP

Horoscop 13 decembrie 2019. Săgetătorii vor trece prin printr-un șir de experiențe profitabile