Georgescu și Putin. Dansul piticilor pe diagonală
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vis întunecat de noapte: Elaine din Seinfeld îmi susură în ureche tradiționalul „Cristeeeelaaaaaa”! Dau să mă trezesc, dar apare un copil (o fi fost un pitic?) cu un desen în creion. Negru. Ce e, mă, ăsta? Un caca mare cu ochi, zice.
Și chiar mă trezesc. Am ajuns, iată, de zece zile în București și deja am coșmaruri comice cu Georgeștii. Bine că prețul biletelor de avion n-a explodat de tot în inflația lui Marcel de la Buzău.
Între timp, în țara românească, trompeta preferată a lui Putin e răsfățată la televiziunile penalilor, împroșcându-și nestingherit veninul deghizat în miere.
Georgescu latră pe melodia Moscovei, l-a luat diagonala până la Marea Caspică pe tabla de șah regională. Nu te joci! Nici nu mai are importanță geografia. Ne împiedicăm de-un fleac?
Nikolai Patrușev, consilierul securist al lui Putin, deja ne-a pus sfânta cruce ortodoxă la căpătâi, ne-a înghesuit lângă Slovacia, Austria și Ungaria în corul țărilor trase înapoi în sfera de influență rusească. Pionii otrăviți ai Kremlinului în Uniunea Europeană. Iar pe moldoveni i-a amenințat explicit cu dispariția statului. Doctrina Patrușev este, nicio surpriză aici, ilegitimă și criminală.
România nu poate fi suverană, cum își închipuie nostalgicii după o epocă moartă și îngropată, peste care a bătut vântul schimbării. Dar ale cărei fantome sunt cât se poate de vii.
Eu am trăit în comunismul românesc în anii ’80 și am văzut tot infernul acela cu ochii mirați și plini de groază ai copiilor.
Am văzut cum au văzut copiii din „Ultimii martori” ai Svetlanei Aleksievici ororile războiului și n-am uitat.
Știu unde duce „înțelepciunea rusească”. N-am uitat oamenii care au dărâmat Zidul Berlinului (The moment the Berlin Wall fell - YouTube), care separa lagărul comunist de ceea ce credeau cei din lagăr că e libertatea.
A fost o confuzie. Libertatea nu era libertatea ideală, era capitalism orientat către profit, care nu dădea o ceapă degerată pe dreptate.
Dar chiar și așa, raiul socialist era atunci, la sfârșit, doar un lagăr al foamei, fricii, frigului, întunericului. Iar democrația, draga de ea, doar un bâlci cu tiribombe, preferabil însă tancurilor Armatei Roșii.
N-a existat nicio națiune pe fața pământului să vrea să mai stea de drag (cu drag!) cu rușii după destrămarea imperiului, cum își închipuie neo-legionarul și neo-comunistul paradoxal Georgescu (fanatic din neam). Imperiu care, mai avea dreptate și Reagan, era al răului (ceea ce nu înseamnă că americanii erau un imperiu al binelui). Acum nu mai e imperiul acela, dar a rămas răul.
Toți au fugit de ruși unde au văzut cu ochii - națiunile din Uniunea Sovietică și din Europa de Est. Așa de bine le-a fost sub cizma lui Ivan. Și-au luat eroismul de a sta în fața tancurilor ca acel chinez anonim (January Events - How Lithuanian people stood up to Russian tanks in 1991). În acel univers sumbru nu ne putem întoarce decât dacă vrem să ne sinucidem istoric.
Democrația e imperfectă, România e condusă de șarlatani, de nule vocale, de securiști de la pădure, peste tot triumfă ușor impostura și gargara, spațiul românesc e greu de îndurat dacă n-ai suflet de bombardier și nu ești pus pe bugetărit.
Dar! În oricare dintre lumile posibile aici pe pământ, România fără Uniunea Europeană și NATO decade în sfera rusească, adică în sărăcie, în mizerie și în pierderea adevărată a independenței.
Asta propovăduiește trompeta preferată a Moscovei, acest Georgescu, un adevărat pitic de circ mediatic. Un judokan ratat ca și idolul său de la Moscova, un Maria Zaharova de pe tik-tok-mini-tok, care a băut apă cu prea multă informație roșie. Copilul preferat al securiștilor de modă veche, care n-au ieșit și nici nu vor ieși vreodată din epoca Brejnev, fiindcă nu-i duce nici capul, nici inima.
Iar statul român, eșuat deplin sub plăvanul voiajor de la Sibiu (cu soția și el), statul român, impotent cum îl știm, asistă pasiv la dansul său demn de un Twin Peaks al săracului. La destabilizarea pe care, în dansul său pe diagonală, piticul nostru geto-dac i-o închină piticului atomic și criminal de război de la Kremlin. Dar românii oricum n-au ei treabă. Îi preocupă mai mult ce punte s-o face acum, de micuța unire... Și unde mai pui că, spre deosebire de tractorul făcut de un copil orfan cu șase degete din Mizil, făurit de inteligența artificială anume pentru prostia naturală, asta e adevărat.
Fotografii: Agerpres, Hepta
MistyDo49 22.01.2025, 13:30
Trist, dar adevărat. Speranța moare ultima! Și ar trebui să mai accelerăm!
Basarab1948 22.01.2025, 15:01
Harnicul propagandist „emite”judecați de valoare, din...palarie!