Concentrarea puterii economice și riscurile pentru democrație: oligarhii erei tehnologice
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
S-a scris mult despre concentrarea puterii economice la vârf. Se va mai scrie încă mult și bine. Urmare a acestei realități, societățile occidentale se confruntă cu o criză politică ce se adâncește. Este democrația în pericol? După evenimentele din ultimul timp, da, pare o simplă întrebare retorică.
Într-un articol de pe platforma Project Syndicate, „Lumea în viziunea oligarhilor” (The World According to the Oligarchs), Simon Johnson scrie despre cum tehnologia a reorganizat munca la nivel global, creând câștiguri enorme pentru cei deja bogați și educați, în timp ce viața majorității populației a devenit din ce în ce mai dificilă. În 2024, Johnson, Daron Acemoğlu și James A. Robinson au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru Economie. Johnson a fost și economist-șef al Fondului Monetar Internațional (FMI).
Ce spune economistul american? În opinia acestuia, tehnologia a fost esențială în procesul de concentrare a puterii economice în mâinile unor oligarhi, iar trendul se intensifică. Marile companii tehnologice, care dețin acum o influență considerabilă asupra guvernelor, vor accelera acest proces.
Istoric, oligarhia clasică se baza pe puterea de monopol, controlând piețe de mari dimensiuni pentru a impune prețuri mult mai mari decât costurile de producție. În secolul al XIX-lea, în Statele Unite, sectoarele controlate de oligarhi includeau căile ferate (Northern Securities Company, organizată de J.P. Morgan), petrolul (John D. Rockefeller) și oțelul (Andrew Carnegie). Strategia acestora era bine-cunoscută: cumpărau concurența sau o eliminau de pe piață, consolidându-se astfel geografic. Prin controlul unor resurse esențiale ridicau prețurile după cât le era voia și pofta.
În ultimele patru decenii însă, reglementările antitrust, care fuseseră inițial concepute pentru a combate acest tip de practici de tip monopol, au fost diluate (autorul se ferește să scrie cuvântul magic neoliberalism), aplicându-se un standard bazat pe „bunăstarea consumatorilor”, care nu a mai interzis concentrarea excesivă a pieței, atât timp cât nu se dovedea un prejudiciu direct pentru consumatori. Se așteaptă ca în perioada următoare să se aplice din ce în ce mai puține reglementări antitrust, în special din cauza schimbărilor politice din SUA - o abordare mai permisivă a pieței libere.
În sectorul financiar, o altă formă de putere oligarhică a apărut în ultimele decenii. Multe bănci și firme de investiții au devenit „prea mari pentru a falimenta” (too big to fail). Iată cum, sprijinite cu subsidii de la stat, aceste instituții pot risca mult mai mult, deoarece știu că guvernele le vor salva în caz de criză financiară - cu exemplul clasic al crizei financiare din 2007-2008.
O altă formă de putere oligarhică a apărut în domeniul tehnologiilor digitale. Marile platforme digitale, cum ar fi rețelele sociale, au cucerit piața oferind servicii gratuite, pentru ca ulterior să vândă datele oamenilor pentru publicitate personalizată. Aceste platforme au devenit extrem de profitabile, iar investitorii de la început în aceste tehnologii au acumulat o influență uriașă la nivel global. Tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială generativă, oferă noi oportunități de îmbogățire celor deja bogați, având potențialul de a modela societatea în conformitate cu interesele lor.
Oligarhii din tehnologie își doresc categoric ca guvernele să nu intervină, să nu reglementeze dezvoltarea acestora și să nu aplice legislații antitrust. Mai mult, aceștia susțin că guvernele ar trebui să stăvilească alte țări de la dezvoltarea unor tehnologii de ultimă oră, prezentând acest lucru ca o amenințare la securitatea națională. De asemenea, se opun investițiilor guvernamentale în cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii, care ar putea crea noi locuri de muncă și ar sprijini dezvoltarea economiei naționale, considerând acest lucru un pericol pentru monopolurile lor.
Această concentrare a puterii economice și politice în mâinile unui număr restrâns de oligarhi are efecte devastatoare asupra democrației. Oligarhii pot controla mijloacele de comunicare și, prin urmare, pot influența opinia publică, creând iluzia că progresele tehnologice aduse de aceștia sunt benefice pentru toți. Totuși, realitatea concretă e aceea că majoritatea oamenilor suferă, iar inegalitățile economice și sociale cresc. Când puterea economică și politică devine extrem de concentrată, beneficiile sunt distribuite tot mai puțin echitabil, iar majoritatea cetățenilor se va confrunta cu dificultăți economice și politice pe termen lung.
Dacă un fost economist-șef al FMI, precum Simon Johnson, ajunge să sublinieze problemele grave ale pieței libere necontrolate și ale concentrării puterii economice, ne dăm seama de gravitatea situației. Când oligarhii își reglează propriile afaceri fără constrângeri externe, riscurile pentru democrație sunt imense. După cum sublinia Mark Schmitt într-un articol din Boston Review, „Cum să cumperi alegerile” (How to Buy an Election), problema de azi nu o mai reprezintă „banii din politică”, ci pur și simplu doar banii. Care fac și desfac totul. Într-o astfel de lume, unde interesele financiare devin mai puternice decât reglementările statale și decât voința populară, democrația riscă să devină tot mai mult o iluzie.
