„Guvernul meu”. Niște oameni fără cariere și reușite susțin că ei sunt elita
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Noile idei ale lui Dan Vîlceanu și Florin Cîțu sună ca în cărțile lui Ayn Rand, numai că niciunul dintre ei nu a făcut în viață nicio zecime din ce au reușit cei care aveau pretenția că pot conduce lumea. Ei nu au dus responsabilități reale pe umeri, ca în ”Atlas Shrugged” al lui Rand, ci propria mediocritate.
Cuprins:
Citesc în presă și mă minunez: „Este incorect ca și cineva care câștigă un salariu mare să plătească 10% din acel salariu, iar cel care câștigă un salariu mic să plătească o contribuție mult mai mică, ei beneficiind practic de aceleași servicii atunci când ajung la spital. Atunci, ar trebui să gândim un plafon până la care să percepem contribuția de sănătate”, zice ministrul finanțelor, Dan Vîlceanu.
Oana Băluță: Sănătatea subfinanțată crește inegalitatea
Ce să zici la un astfel de comentariu: poți doar să te înfurii. Conferențiara de la SNSPA, Oana Băluță, se indignează pe bună dreptate: „Sănătatea nu e un privilegiu. Nu este un serviciu care e garantat unui grup particular din societate sau unui segment de populație. Sănătatea e un bun comun, nu e un bun al pieței”.
Și ea continuă să argumenteze.
„Ca toate astfel de bunuri, sănătatea este finanțată din bani publici - taxarea este cea mai importantă sursă. Dacă taxarea scade, atunci un guvern nu mai are suficienți bani să furnizeze servicii sociale, inclusiv servicii de sănătate. Taxele pe care le plătim pentru aceste servicii, precum sănătatea, sunt menite să acționeze în beneficiul tuturor. Adică, indiferent dacă ești bogat sau sărac, asta înseamnă în beneficiul societății. Sistemele de sănătate subfinanțate și disfuncționale nu vor diminua inegalitatea, ci arată cum este răspândită între indivizi, în societate”.
„Chiar e important să înțelegem impactul politicilor de taxare asupra inegalității. Ministrul finanțelor, Dan Vîlceanu, crede altceva, că e incorect ca și cineva cu salariu mare să plătească 10%, iar altul cu salariu mic să plătească o sumă mult mai mică, să beneficieze de aceleași servicii. Astfel de afirmații arată un om inept politic. Dar când ideile acestea sunt aruncate în criză sanitară, când mor oameni, când vedem ce înseamnă subfinanțarea unui sistem, ele dezvăluie iar lipsa de umanitate a omului și incapacitatea de a guverna pentru societate. Să mergi la școală sau să mergi la medic nu trebuie să fie privilegiul unei minorități. Acestea sunt drepturi și fundamentul unor societăți stabile și puternice”.
O comentatoare, Claudia Ardelean, observă și alte nuanțe: „Cu vreo două amendamente: 1. Cei bogați plătesc la fel ca cei săraci, nu gradual, nu impozit progresiv precum în Suedia, Germania sau în alte «țări ca afară». În valoare netă, 10% impozit poate însemna mai mult în cazul bogaților decât al săracilor. Dar poate însemna și mai puțin, căci impozitul pe dividende este mai mic, iar profitul se poate camufla prin diverse metode și paradisuri fiscale pentru a fi sustras impozitării. 2. Mai mult, 100 de lei înseamnă pentru sărac hrană pentru câteva zile, bogatului poate îi este de ajuns pentru o cină sărăcăcioasă la un restaurant de la periferia orașului”.
Statul social e cel care ține Europa de 70 de ani în pace
Statul modern a inventat statul social care se bazează mult pe solidaritate și redistribuție: și asta se manifestă prin impozite diferențiate. Cei bogați plătesc mai mult, cei săraci mai puțin pentru a oferi șanse egale la viață pornind de la șanse egale la educație și sănătate. De ce? Pentru că asta duce la o societate mai dezvoltată - e în beneficiul întregii societăți.
<strong>Și mai ales duce la o societate mai sigură și mai puțin violentă. Elita bogată a înțeles că prețul păcii sociale se plătește: inegalitățile prea mari produc violență, războaie civile, revoluții. </strong>
Cîțu și Vîlceanu nu ar intra niciodată pe lista lui Ayn Rand
Imensa pace lungă a Europei din ultimii 70 de ani se datorează acestui mecanism al statului social - care are la bază redistribuția, creșterea nivelului de trai al tuturor păturilor sociale și micșorarea inegalităților.
<strong>Dar să explic mai simplu pentru acest ministru cinic și lipsit de minime cunoștințe sociale. Ca și șeful dumnealui Cîțu, episcop la secta </strong><a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Ayn_Rand" target="_blank" rel="noreferrer noopener"><strong>Ayn Rand</strong></a><strong>. Dar eroii lui Ayn Rand erau oameni care făcuseră enorm în viața lor, nu personaje cu niște cariere teleghidate.</strong>
De ce avem nevoie de impozite de solidaritate pentru educație și sănătate? De ce să nu ne descurcăm pe cont propriu: ai bani - ai educație, nu ai bani, nu ai educație sau ai bani, ai sănătate - nu ai bani, nu ai sănătate.
Nu o să apelez la morală, la bine comun, la creștinism și alte elemente emotive și valori umane universale. Acești băieți nu au treabă cu asta: ei gândesc în termeni de business, în termenii celui mai cinic darwinism social: cel puternic învinge și ia tot - cel slab, să moară.
Doar că societatea e puțin mai complicată, darwinismul social se poate răzbuna crunt. Hai să vă explic ca în junglă. Pentru că junglă vreți.
Orice bulă va exploda
E în interesul vostru (elită, putere, oameni bogați) să împărțiți din banii pe care-i faceți cinstit, pe care-i luați prin scheme semilegale sau poate îi furați. Cu toate că de când e lumea și pământul îmbogățirea prin muncă a fost excepție - prin muncă poți câștiga bucățica de pâine de zi cu zi pentru familie și hemoroizi, vorba lui Ostap Bender. Dar nu ăsta e subiectul.
De ce e în interesul vostru? Copilul vostru, viitorul vostru este educat bine - excelent. Bine faceți. Dar dacă copilul vostru are în jur 99% de copii needucați ce se întâmplă? Singur e un mare dezavantaj pentru el. Dar și un mare risc.
Să zicem că vă faceți o bulă - școală privată, aduceți acasă echipe de profesori etc. OK - și țarul Nicolae făcea la fel - știți cum s-a terminat? Pentru că junglă au creat în jur. Voi chiar doriți să produceți o lume în care copilul vostru să trebuiască să meargă cu bodyguarzi pe stradă? Avem jumătate de planetă așa. Acesta e modelul?
<strong>Pentru că lipsa de educație produce sărăcie și inegalitate cruntă, iar sărăcia și inegalitatea socială și economică produc violență. Dintr-un ghetou foarte sărac ies cam așa: cerșetori, forță de muncă foarte ieftină și diverși bandiți sau revoltați. </strong>
Într-o zi, copiii voștri trebuie să conducă acest ghetou: pe cerșetori o să-i ia la mișto, pe cei mai supuși o să-i folosească pe post de forță de muncă ieftină, dar într-o zi se vor întâlni și cu bandiții sau revoltații.
Bandiții au o singură întrebare fundamentală: banii sau viața. Adică pe limba unui ministru cinic al economiei: redistribui sau îți iau gâtul. Asta e forma lor de a supraviețui într-o lume a junglei creată de voi. Pricepeți?
Nu e mai bine să redistribui legal decât să-ți ia gâtul? Adică să ocolim violența, s-o dizolvăm structural? O spun ca un om care a lucrat cu bandiții, am scris o carte despre ei - doar la asta se gândesc. Și nu o consideră crimă: pentru că ei văd în conducerea actualului regim bandiți mai mari ca ei - care fac nedreptăți infinit mai mari. Și nu prea am argumente să-i contrazic.
Nici pandemia, marele egalizator, nu v-a convins?
Hai cu sănătatea. Sănătatea este întotdeauna sănătate publică. Sănătatea nu e pe cont propriu, ci pe contul întregii societăți. Dacă nici în pandemie nu ați înțeles, înseamnă că sunteți nu doar lipsiți de inteligență, pregătire și cinici, ci și lipsiți de instinct de supraviețuire.
Proștii cu bani și agresivi precum „guvernul meu” sunt cei mai periculoși. Dar asta e valabil pentru toate partidele. Nu mai intru în detalii că îmi insult inteligența.
Sănătatea văzută de „guvernul meu”, dar și de USR & parțial PSD sună periculos: ai bani, te lecuiești, trăiești - nu ai bani, mori. Bun, dar virusul, boala în marea ei parte, este transmisibil.
<strong>La ce bun că e sănătos copilul tău când al meu o să-i tușească în freză și o să moară și al meu, și al tău? </strong>
Pentru a nu muri al tău trebuie să trăiască și al meu: de virus nu te salvează niciun zid. De aceea cotizăm fiecare după venituri, gradual - ca să trăim sănătoși împreună. Ca să trăiască sănătos copilul tău e nevoie ca și cel din ghetou să fie sănătos, e nevoie ca întreaga societate să fie sănătoasă. De asta sănătatea e mereu publică, nu privată, pe cont propriu.
Pentru tine, „elită parvenită”, a muncit o societate întreagă ca să ajungi unde ai ajuns: școală, sănătate, infrastructură gratuită, adică din taxele tuturor - și ce folos? „Guvernul meu” devine un risc pentru întreaga noastră societate: pentru că transformă statul într-o feudă pentru o mică elită: restul, în junglă. Dar jungla se poate răzbuna.
Porumbul meu nu poate fi bun dacă al vecinului e modest
Hai ultima variantă: poate, poate. Că tot suntem o țară agrară: un exemplu din agricultură. Un faimos fermier american. Povestea e culeasă de pe net: „A fost odată un fermier care cultiva porumb de calitate excelentă. În fiecare an câștiga premiul pentru cel mai bun porumb cultivat. Un reporter l-a intervievat și a aflat ceva interesant despre metoda lui de lucru.
Fermierul i-a spus că își împarte porumbul de semănat cu vecinii săi. «Cum îți poți permite să împarți cel mai bun porumb de semănat cu vecinii tăi atunci când aceștia intră în competiție cu tine în fiecare an?», a întrebat reporterul. «Păi cum, domnule», a spus fermierul, «nu știați? Vântul preia polenul din porumbul maturat și îl învârte din câmp în câmp. Dacă vecinii mei cresc porumb inferior, polenizarea încrucișată va degrada constant calitatea porumbului meu. Dacă vreau să cultiv porumb bun, trebuie să-mi ajut vecinii să cultive porumb bun».
La fel și cu viețile noastre... Cei care doresc să trăiască cu sens și bine trebuie să contribuie la îmbogățirea vieții altora, pentru că valoarea unei vieți este măsurată de viețile pe care le atinge. Iar cei care aleg să fie fericiți trebuie să-i ajute pe ceilalți să găsească fericirea, deoarece bunăstarea fiecăruia este legată de bunăstarea tuturor...”
Societate de unul singur, pe cont propriu, nu există: e un iad social. Vrem asta? Nu cred.
Foto: INQUAM_Photos_Ilona_Andrei
