Identitate, doar cu proprietate. România, printre ultimele țări din UE care mai cer dovada domiciliului pentru buletin
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Să obții cartea de identitate la noi presupune să faci dovada domiciliului, care pentru sute de mii de români înseamnă să găsească un proprietar care să-i „ia în spațiu”. Experții în politici publice Mihai Vasile și Marius Udrescu arată cum această condiție, care nu mai este cerută de normele UE, îngrădește dreptul la servicii sociale și de sănătate și sunt un motiv de discriminare la angajare.
Cuprins:
Reînnoirea cărții de identitate este o durere de cap probabil pentru toată lumea - trebuie să îți iei cel puțin o jumătate de zi liberă să stai la coadă la Evidența Populației, să cauți diferite acte care zic cam același lucru - că tu chiar ești tu - și să te alegi cu o poză cu care vei rămâne pentru 10 ani. Pentru cei mai mulți dintre noi însă, aceste griji sunt secundare stresului principal: dovada domiciliului.
În România, identitatea este strâns legată de proprietate - dacă nu ai o proprietate sau nu cunoști pe cineva mărinimos, cu o proprietate, care să fie dispus să te ia în spațiu, statul român nu te lasă să exiști, nu îți emite un act de identitate. Act pe care mai apoi tot statul îl face obligatoriu peste tot: pentru angajare, pentru accesarea beneficiilor sociale, serviciilor medicale sau educaționale, pentru orice. Inclusiv pentru achiziția unei proprietăți, care ți-ar permite să exiști ulterior fără griji.
La 31 de ani, cu părinții, ca să semneze pentru tine
Recent, am trecut prin această aventură - mi-a expirat cartea de identitate și am încercat să o reînnoiesc, chiar dacă e încă valabilă cea expirată pe durata stării de alertă. Pe întreaga durată a experienței m-am simțit umilit. La 31 de ani trebuie să mă prezint cu mama și cu tata de mână, să semneze că mă lasă în continuare să am domiciliul declarat în actul de identitate, la adresa proprietății lor. După ce am stat cu mama la coadă o oră, ea a trebuit să plece la muncă. După o altă oră mi s-a spus că fără proprietar stau degeaba, nu contează că vorbim de părinți, nu pot veni cu nicio declarație semnată altundeva, trebuie să fie ei acolo cu mine când fac poza, să semneze în fața ofițerului de la evidența populației că mă primesc pe proprietatea lor.
Cu toate acestea, cazul meu este unul fericit: părinții au acte pe proprietate, avem o relație bună și nu se pune problema să nu vină cu mine și să nu mă ia în continuare în spațiu. Mai mult, biroul de evidența populației e la două minute de locul de muncă al mamei și la 15 minute de unde locuiesc. Pentru sute de mii de români însă, reînnoirea actului de identitate este mult mai complicată.
Dacă nu ai acte de proprietate asupra locuinței, așa cum este cazul zecilor de mii de familii care locuiesc în zone defavorizate, nu îți poți face buletin. Dacă nicio rudă apropiată nu te primește și nu are timp să meargă cu tine în localitatea unde e biroul de evidență a populației de care aparține (care poate fi departe și fără legătură de transport public), nu îți poți face buletin. Nici copilului nu îi poți face când împlinește 14 ani.
Până la jumătate de milion de români, fără acte de identitate
În România, peste 60.000 de familii trăiesc în locuințe informale, iar anual se emit mai bine de 100.000 de cărți de identitate provizorii, cărți emise în principal pentru persoanele fără locuință formală. Ministerul Afacerilor Interne estimează că sunt între 150.000 și 500.000 de persoane care nu au acte de identitate, principala cauză fiind lipsa domiciliului formal. Așa ajung sute de mii de români să nu aibă carte de identitate valabilă și alte sute de mii cu buletinul făcut la cineva care le-a perceput o taxă pentru asta. Într-o comună din apropierea Bucureștiului, în județul Ilfov, cei care iau oameni în spațiu solicită între 300 și 500 de lei pentru efort. Dacă nu ai banii aceștia, rămâi fără carte de identitate până îți permiți.
Există, desigur, opțiunea buletinului temporar. Această carte verde se poate numi la fel de bine și carnet de stigmatizare, pentru că îți garantează că un angajator sau oricine altcineva cu care interacționezi te va trata ca un cetățean de mâna a doua. Am întâlnit cazuri în care oamenilor cu carte de identitate provizorie li s-a refuzat ridicarea alocației copilului. Am auzit angajatori spunând că ei resping din start orice persoană cu buletin provizoriu, că nu pot avea încredere în astfel de oameni că sunt serioși și chiar vor veni la muncă.
Asemenea multor probleme ce țin de inegalități, statul român nu înțelege impactul profund al lipsei actului de identitate pentru atât de mulți oameni. Practic, dacă nu ai buletin, nu te poți trata atunci când ai o problemă de sănătate decât dacă ajungi în stare de urgență. Nu te poți angaja formal, ceea ce te împinge pe piața muncii la negru, fără protecție legală și socială, fără contribuții și impozite plătite. Fără buletin, anual, zeci de mii de copii nou-născuți nu au unul dintre părinți înregistrat în certificatul de naștere, care duce la probleme ulterioare, mai ales în cazul cuplurilor care se separă. Fără act de identitate nu poți primi nici măcar un ajutor social, dacă ajungi într-un moment de dificultate.
Se adaugă la toate aceste probleme și fenomenul celor care locuiesc cu chirie în București sau Cluj-Napoca ori alte orașe mari de ani buni, dar au în continuare domiciliul în casa părintească, la sute de kilometri de unde stau de fapt.
În trei țări nu se mai emit acte de identitate, în alte șase sunt opționale
De ce alege statul român să ne complice existența atât de mult? Avem, aproape toți, cod numeric personal. Unic. Pentru ce mai avem nevoie de altceva în interacțiunea cu statul sau unul cu celălalt? Pentru ce trebuie să facem dovada domiciliului? CNP-ul ar trebui să fie suficient pentru a ne dovedi identitatea în raport cu statul și alți terți, fără alte bucăți de plastic care trebuie fotocopiate pentru orice pas sau interacțiune.
Din dorința de a controla, din nevoia instituțiilor de forță de a monitoriza și deține cât mai multe informații despre toți, din obsesia de a ne trata mai întâi ca potențiali infractori și abia apoi ca și cetățeni demni, statul ne umilește și ne complică viața, legându-ne identitatea de proprietate.
De altfel, în minimumul de informații necesare pe care să le conțină cartea de identitate, adresa de domiciliu nu se regăsește în cerințele europene menționate în normele UE (Regulamentul UE 2019/1157 - consolidarea securității cărților de identitate și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor UE și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație). În majoritatea țărilor europene, domiciliul nu apare pe cartea de identitate, singurele excepții fiind Bulgaria, Croația, Cehia, Franța, Italia, Slovacia, Slovenia, Spania și România. În Austria, Elveția, Finlanda, Liechtenstein, Norvegia și Suedia, cartea de identitate este doar opțională, în timp ce Danemarca, Irlanda și Islanda nu eliberează cărți de identitate naționale, identificarea putând fi făcută cu ajutorul permisului de conducere în toate aceste state. În Austria, doar aproximativ 10% din populație avea carte de identitate în 2012, datorită acestui fapt.
Este însă greu de crezut că parlamentarii și guvernul vor înțelege o problemă care este complet ruptă de realitatea lor, având în vedere că este puțin probabil să găsești la vârful partidelor politice din România oameni care să nu dețină suficiente proprietăți pentru a-și permite să-și aleagă domiciliul în mai multe părți din țară.
