Întrebări țintite Pentru Politicieni, în Prag De Alegeri

Există repere după care putem discerne seriozitatea cu care un partid sau altul se preocupă de reformarea sistemului de sănătate din România? Nu de alta, dar la starea în care arată deja de câteva decenii, sistemul de sănătate este un candidat perpetuu la reformare. Perpetuu și fără prea mult succes.

Două întrebări esenţiale privind sănătatea pentru partide

Pentru că durata de atenție a politicienilor este scurtă – și nu e nicio ironie, trăim într-o lume în care toți suferim de deficit de atenție -, mă voi referi la două întrebări pe care le-aș adresa oricărui partid politic care vizează guvernarea.

Răspunsurile la aceste două întrebări aș vrea să le văd clarificate în programele de guvernare, iar pe baza lor, mă pot pronunța dacă un partid sau altul are gânduri serioase de reformă ori își propune doar cosmetizarea unui sistem profund ineficient, inechitabil și inaccesibil.

1. Care este viziunea partidului cu referire la finanțarea sistemului de sănătate?

Știm deja că sistemul de sănătate este subfinanțat, dar și că resursele existente sunt frecvent cheltuite fără cap.

Dar înainte de a discuta ce este cheltuit, sistemul de sănătate trebuie să-și pună serios problema analizării actualului mod de finanțare.

Recomandări

Clotilde Armand, trimisă în judecată în ziua în care și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat. De ce e acuzată și cum a reacționat

Finanțarea sistemelor de sănătate are trei componente – colectarea resurselor, acumularea lor și alocarea resurselor (contractarea de servicii).

La capitolul colectare, sistemul de sănătate din România se bazează în principal pe contribuțiile aferente veniturilor salariale (avem ceea ce se cheamă un sistem de asigurări sociale de sănătate).

Sumele colectate sunt tot mai mici (scăderea populației active, emigrație, contracte de muncă la negru), în timp ce creşte numărul celor care au nevoie de îngrijiri medicale. Așadar, întrebarea-cheie este: cât mai putem merge așa? Cum vor răspunde programele de guvernare acestei provocări?

Fără susținerea populației, nicio soluție nu poate fi eficientă

Indiferent de răspunsul pe care un partid sau altul îl oferă, e important și să avem câteva instrumente care să ne ajute să vedem cât este de realist și dacă ne poate, într-adevăr, ajuta:

Soluția propusă ține cont de realitățile economice ale țării?
Este soluția propusă sustenabilă?
Are soluția propusă susținere în rândul populației – este ea congruentă cu valorile societale?
Soluția propusă are în spate analize solide?
Ia în considerare experiența internațională?

Contribuie soluția propusă la a avea un sistem mai accesibil, mai eficient și mai echitabil?

Recomandări

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul său: „Vor deveni cu siguranţă o ţintă”

Apropo de acest subiect, ne-ar mai interesa un lucru. În cazul menținerii actualului sistem de finanțare, care este viziunea referitoare la Casa Națională de Asigurări de Sănătate?

CNAS, un gigant politizat și greu de gestionat

Dorește cineva să reformeze această instituție care gestionează un buget uriaș, care decide cum se alocă fondurile pe niveluri de asistență medicală, ce servicii contractează cu furnizorii și care – în același timp – are o conducere politică și multiple scandaluri de corupție în trecut?

În treacăt fie spus, Camera Deputaților a adoptat recent o propunere legislativă care prevede reorganizarea CNAS ca instituție autonomă, sub control parlamentar, după modelul Curții de Conturi.

Propunerea creează premisele depolitizării CNAS – “Se interzice membrilor consiliului de administraţie să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic”, deși nu oferă prea multe informații despre o eventuală eficientizare a instituției.

2. Care este viziunea partidului despre medicina de familie?

Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, adoptată în 2014, are în centru inversarea piramidei serviciilor de sănătate – adică să nu mai cheltuim mult și ineficient pentru acele servicii de sănătate oferite de spitale care pot fi oferite de medicina de familie și ambulatorii.

Recomandări

Emmanuel Macron spune că „Europa ar putea muri”. Propunerile șefului statului francez pentru recăpătarea „autonomiei strategice”

Teoretic, toate guvernele din 2014 și până acum ar fi trebuit să contribuie la atingerea acestui deziderat.

Ce s-a ales de Strategia Națională de Sănătate 2014-2020? Nu știm exact, dar, dincolo de ceea ce putem vedea cu ochiul liber, mai aflăm informații și din ceea ce se poate numi un moment de sinceritate al unuia din secretarii de stat de la Ministerul Sănătății: “La sfârșitul lunii septembrie se va încheia procedura de analiză a nivelului de îndeplinire a strategiei 2014-2020 în sănătate și va fi foarte clar ce nu am reușit să realizăm.

Din informațiile preliminare, volumul acestor obiective nerealizate este destul de mare. Ne-am propus foarte multe lucruri pe care nu am putut să le și îndeplinim. Cu toate că derulăm acele activități pentru construirea celor trei spitale regionale, de la Iași, Craiova și Cluj, eu nu consider că am făcut un salt deosebit în nivelul de realizare a ceea ce ne propuseserăm.
Dr. Ionel Oprea, secretar de stat Ministerul Sănătăţii:

Întrebări țintite pentru politicieni, în prag de alegeri — Dr. Ionel Oprea

Cât din CNAS acordați medicinei de familie?

În aceeași notă, Comisia Europeană ne atrăgea recent atenția că “dependența excesivă și de lungă durată de serviciile spitalicești contribuie la crearea unui sistem de sănătate ineficient”.

Revin, așadar, cu o întrebare și mai specifică, pe care aș adresa-o partidelor politice: care este procentul din bugetul CNAS pe care plănuiți să îl alocați medicinei de familie?

Arătați-mi un program de guvernare care își propune să aloce medicinei de familie minimum 10% din bugetul sănătății și vă voi arăta un program de guvernare care se gândește serios la eficientizarea sistemului de sănătate în ansamblul său.

Desigur, este nevoie de mai mult decât atât, cum ar fi: regândirea serviciilor contractate cu medicii de familie în sensul extinderii acestora, orientarea înspre activitățile de promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor sau identificarea unor mecanisme de tipul “plată-pentru-performanță/calitate/rezultate”.

Însă alocarea pentru medicina de familie a unui buget considerabil crescut este primul pas, inclusiv pentru că va declanșa o serie de alte decizii în domino, referitoare la finanțarea și eficientizarea sectorului spitalicesc.

Garantează succesul reformei prezența în vreun program de guvernare a oricărei idei din cele discutate mai sus? Firesc că nu.

Dar cel puțin ne oferă indicația că cineva s-a aplecat cu seriozitate, competență și onestitate asupra problemelor de profunzime ale sistemului de sănătate din România.

Urmărește-ne pe Google News