România, văzută de pe Veseliei. Unde n-aţi înţeles?

Pe Veseliei colţ cu Calea Ferentari, e clar că aceste alegeri prezidenţiale sunt anume făcute să distragă atenţia de la chestiunile globale.

Ăştia vor să ne facă o cheie, o manevră ceva. Au tot schimbat data la alegeri, de nu mai ştie lumea ce să creadă în mintea ei. De ce-au schimbat-o? Ca să-şi termine domnul Klaus mandatul, să-l dea la export. Na, că nu le-a ieşit. Dar, totuşi întrebarea rămâne: îi găsesc până în decembrie un serviciu bun, cu teren de golf, unde să se întoarcă din concediu ca să plece în vacanţă? Aici avem o problemă, ca ţară mă refer.

Am aflat deja că democraţia costă ca iubirea mea cea fostă, te rupe. Dar de ce să băgăm bani în campanie, când ştim rezultatul? Nu mai bine îi investim în nişte terenuri de fotbal în pantă, nişte parcuri în pădure? Sau în specii protejate, cum ar fi croitorul marmorat, popândăul european, vipera moldavă, şoarecele săritor.

Deci, oricum o dai, tot doi contează: candidaţii cu C – Ciolacu şi Ciucă. Uitaţi restul alfabetului, dacă l-aţi ştiut vreodată. Aştia-s ca Bebino şi Bibiloi. O să se facă_că (n-am găsit altă cacofonie) nu s-ar cunoaşte de la guvernare. Îşi dau interval (se provoacă la bătaie electorală, cum s-ar zice la ei, pe Victoriei). Care şi-o fură – pierde. Cine câştigă – îşi ia cinci ani cu relaxare la Cotroceni, plus încă cinci, dacă e bazat.

N-ar fi păcat să o deranjăm noi pe doamna Şoşoacă, să vină degeaba tocmai de la Bruxelles, când aţi văzut câtă treabă are acolo? N-ar fi naşpa să-i dăm speranţe lui Simion? Mai bine se-apuncă să ne ridice casele alea şi să le pună pe story. N-ar fi dis-criminatoriu s-o lăsăm pe Elena Lasconi să creadă că are România în poşetă? N-ar fi nepoliticos  să-l încurcăm pe Cristian Diaconescu şi să-l punem iar să candideze – până când? De Hunor Kelemen nu ne atingem, el e dependent: intră la preşedenţiale mereu, ca la magazinul de vise. (De Terheş n-am auzit, că n-am fost în localitate).  

Chiar vrem iar schimbare? Pe bune?! Am avut, când s-au schimbat Ciucă cu Ciolacu. Stabilitate ne trebuie! Normalitate, gen. „Daptu parai”, vorba lui Miraj Tzunami (frate cu Tzancă Uraganu) – bani la buget.

Ce n-aţi înţeles până aici? Punem la aceeaşi masă parlamentarele cu prezidenţialele. Autoritatea Electorală Permanentă face cărţile. (Vorba la cântec: „Eu pe strada mea fac lege/Nici pe zebră nu se trece”). Un singur buletin de vot, cât să nu rămână parlamentul gol.

La prezidenţiale, o dăm în tehnologie. Intri în secţia de vot. Te întâmpină vocea: Sunt Mia, asistenta dumneavoastră electorală. Cu cine votaţi? Răspundeţi cu Ciucă sau Ciolacu.

Hai gata, că-i ţinem pe aleşi din doctorate.

Doamne, ajută! Bani la portofel şi cerul înstelat deasupra noastră! 

Foto: Dumitru Angelescu / Facebook

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE