Diferențe importante între capacitatea nominală și capacitatea reziduală a stivuitorului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Stivuitorul pare, de cele mai multe ori, un utilaj simplu de manevrat: îl pornești, ridici paletul, îl transporți și îl așezi pe raft. Doar că în utilizare, operatorul trebuie să țină seama și de greutatea mărfii, forma paletului, înălțimea la care se ridică, centrul de greutate, lungimea furcilor, atașamentele montate și poziția sarcinii față de catarg.
Cuprins:
Cu alte cuvinte, două încărcături care au aceeași greutate se comportă diferit - una poate fi ridicată în siguranță, pe când cealaltă poate pune stivuitorul într-o zonă de risc. De aici pornește confuzia dintre capacitatea nominală și capacitatea reziduală a unui stivuitor.
Faptul că apare pe fișa tehnică ”capacitate 2.500 kg”, utilajul nu poate ridica în orice condiții 2.500 kg. Acea valoare este valabilă doar în anumite condiții definite de producător: un anumit centru de sarcină, o anumită înălțime de ridicare, furci standard și o încărcătură așezată corect. În momentul în care schimbi una dintre aceste condiții, capacitatea reală se poate reduce.
Ce înseamnă capacitatea nominală?
Capacitatea nominală este valoarea declarată de producător pentru greutatea maximă pe care stivuitorul o poate ridica în condiții prestabilite. De exemplu, un stivuitor electric de la Metalift.ro poate avea capacitatea nominală de 2.500 kg la un centru de sarcină de 500 mm, ceea ce înseamnă că utilajul este proiectat să ridice 2.500 kg atunci când centrul de greutate al sarcinii se află la 500 mm de fața furcilor, iar celelalte condiții tehnice sunt respectate.
Capacitatea nominală este utilă când compari utilaje între ele. Dacă alegi între un stivuitor de 1.800 kg și unul de 3.000 kg, această valoare îți oferă un punct de plecare. Totuși, pentru activitatea zilnică, nu este suficientă. Ai nevoie să știi cât poate ridica stivuitorul în configurația exactă în care îl folosești.
Ce înseamnă capacitatea reziduală?
Capacitatea reziduală este capacitatea reală de ridicare rămasă după ce iei în calcul factorii care reduc stabilitatea utilajului. Ea îți arată greutatea maximă pe care stivuitorul o poate ridica în siguranță într-o situație concretă: la o anumită înălțime, cu un anumit centru de sarcină, cu anumite atașamente și cu o anumită configurație a catargului.
Sursele tehnice definesc în mod similar capacitatea reziduală ca fiind capacitatea de ridicare disponibilă după ce sunt luate în calcul atașamentele, înălțimea de ridicare, forma sarcinii și modificarea centrului de sarcină.
Imaginează-ți un stivuitor de 2.500 kg. Dacă ridici un palet compact, bine centrat, la o înălțime mică, capacitatea disponibilă poate fi apropiată de cea nominală. Dar dacă ridici aceeași greutate la 5 metri, cu un atașament greu montat pe furci, capacitatea sigură poate scădea semnificativ. Nu pentru că motorul este mai slab, ci pentru că echilibrul ansamblului se schimbă.
Diferența importantă între capacitatea nominală și capacitatea reziduală
Capacitatea nominală este valoarea de referință dată de producător, care se bazează pe un scenariu controlat: sarcină uniform distribuită, centru de sarcină standard, furci standard, fără accesorii suplimentare și condiții normale de utilizare.
Capacitatea reziduală este valoarea pe care trebuie să o respecți când condițiile se schimbă. Ea îți spune cât poți ridica după ce stivuitorul ”pierde” o parte din capacitate din cauza centrului de greutate mutat mai în față, a înălțimii mai mari de ridicare sau a atașamentelor.
Rolul centrului de sarcină
Centrul de sarcină reprezintă distanța de la fața furcilor până la centrul de greutate al încărcăturii. Dacă ai un palet standard, compact și uniform distribuit, pe care l-ai introdus în depozit cu ajutorul a transpaleti electrici, în cazul stivuitorului, centrul de sarcină poate fi relativ aproape de valoarea pentru care a fost proiectat. Dacă ai o sarcină lungă, neuniformă sau împinsă prea în față, centrul de greutate se mută mai departe de catarg.
Când centrul de sarcină se mută în față, efectul asupra stivuitorului este asemănător cu cel al unei pârghii. Cu cât greutatea este mai departe de punctul de sprijin, cu atât solicitarea asupra utilajului crește. Chiar dacă greutatea propriu-zisă nu se schimbă, momentul de răsturnare devine mai mare.
OSHA explică faptul că stivuitoarele sunt proiectate pentru o sarcină la un centru standard, iar un exemplu frecvent este paletul de 48 x 48 inch, unde centrul de greutate este considerat în mijlocul încărcăturii, dacă greutatea este distribuită uniform. În Europa, întâlnești des valori precum 500 mm sau 600 mm, în funcție de tipul utilajului și de capacitatea lui nominală.
De ce poate fi periculos să te bazezi doar pe capacitatea nominală?
Când te bazezi doar pe capacitatea nominală riști să tratezi stivuitorul ca pe un cântar, nu ca pe un sistem de echilibru. Un stivuitor nu se răstoarnă doar pentru că sarcina este grea. Se poate răsturna pentru că sarcina este prea departe în față, prea sus, dezechilibrată sau combinată cu o manevră bruscă.
Un operator experimentat poate simți uneori că utilajul e ușor pe spate sau că direcția devine instabilă. Dar nu ar trebui să ajungi în acel punct ca să îți dai seama că sarcina este riscantă. Capacitatea reziduală există tocmai pentru a preveni astfel de situații.
În plus, depășirea capacității reale poate deteriora stivuitorul. Catargul, lanțurile, furcile, cilindrii hidraulici, axele și sistemul de frânare pot fi solicitate peste limitele pentru care au fost proiectate. Chiar dacă utilajul nu se răstoarnă imediat, uzura se poate accelera, iar riscul de defecțiune crește.
Foto: Magnific
