[Medici Buni] Dr. Pavel Daciana, MedLife Genesys: „Nu Cred Că Aș Putea Exista Fără Această Profesie – Face Parte Din Mine. Aceasta Sunt Eu, Omul Medic și Medicul Om.”

Unul dintre motivele pentru care în 2009, în plină ascensiune profesională, a plecat din spitalul public în care lucrase 20 de ani a fost și pentru că în sistemul privat le poate acorda mai mult timp oamenilor care ajung în cabinetul ei A făcut-o ca să-și exercite meseria în acord deplin cu valorile medicului-om care este. „Profesia este viața mea, este izvorul care-mi dă putere să merg mai departe”. Deși spune că nu așteaptă recunoștință din partea pacienților, aceasta nu întârzie să apară. „«Oameni? Până ieri credeam că nu mai sunt»”, este ultimul mesaj pe care l-a primit de la o pacientă.

Am vrut să aflăm povestea omului medic și medicului om, la care vin pacienți din Arad, dar și din satele și orașele din jur.

Cum s-a născut visul de a deveni medic

Pavel Daciana a crescut într-o familie modestă, dintr-un sat din județul Arad, alături de sora ei mai mare. Părinții lor cumpărau lână, pe care o tricotau la mașină și o transformau în pulovere și veste, pe care le vindeau apoi la târgurile din județ. Pentru că ei nu au reușit să-și creeze viitorul la care speraseră au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a le transmite celor două fiice tăria de a lupta pentru visurile lor și de a nu renunța, oricât de greu le-ar părea drumul. Le-au învățat să impună respect. Le-au amintit să nu facă compromisuri. Le-au oferit o bibliotecă impresionantă de cărți, în care stăteau la loc de cinste clasicii literaturii universale, Dostoievski, Tolstoi sau Balzac, alături de marii poeți și prozatori români.

Recomandări

REPORTAJ DIN MOLDOVA. De ce-l susține lumea din Orhei pe Ilan Șor? „Viața era mai urâtă înainte de Șor. Ăsta-i adevărul”

În casa în care mirosul lânii se împletea cu cel al foilor noi de carte, copila Daciana nutrea un vis – acela de a deveni medic. Privind în urmă, și-l explică prin două motive. Tatăl ei avea astm bronșic și făcea crize foarte severe, întrucât tratamentul în acea perioadă era limitat. Când îl vedea că rămâne fără aer, își dorea din tot sufletul să îl poată face sănătos. La dorința de a-l vindeca ea însăși s-a adăugat exemplul concret al omului care încerca acest lucru, doctorul satului. „Era medicul special al copilăriei mele, un om deosebit într-o lume care știa încă să aprecieze și să respecte valorile”.

„Am învățat totul urmând parcă fiecare pas din Jurământul lui Hipocrate”

În adolescență, medicina clujeană și școala medicală clujeană reprezentau pentru Daciana și sora ei scopul pentru care depuneau tot efortul lor. Astfel, în anii ‘70-‘80 au reușit să intre amândouă la Institutul de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca (acum Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca), unde au avut norocul să învețe de la nume de referință ale medicinei românești. Dacianei i se păreau unice orele de curs și stagiile de practică. „Am învățat totul urmând parcă fiecare pas din Jurământul lui Hipocrate”, spune medicul.

Recomandări

INTERVIU EXCLUSIV. Mărturie din Herson, după distrugerea barajului. „40 de oameni au urcat pe acoperiș, iar în jur pluteau cadavre. Rudele din Odesa spun că marea le-a adus canapele de la noi”

„Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență” sau „în orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor” sunt două dintre principiile jurământului celebrului medicdin Grecia Antică.

Părinții o țineau în facultate din banii obținuți din hainele de lână vândute la târguri, însă niciodată nu s-a simțit tratată ca o fată de la țară. „Fiecare asistent, șef de lucrări, conferențiar sau profesor ne îndruma, ne învăța, considerându-ne colegi, iar noi ne simțeam pe atunci adevărați doctori”.

În timpul liber asculta Led Zeppelin, Deep Purple, Simon & Garfunkel, Cat Stevens sau Bob Dylan și mergea la teatru, operă și filarmonică. Îi plăcea să picteze, să citească și să practice sporturi de iarnă.

Doctor la sat – o experiență care a clădit-o profesional și uman

După absolvirea facultății, au urmat trei ani de stagiatură în Cluj-Napoca, apoi patru ani de medicină la țară, fiindcă examenul de rezidențiat s-a desființat timp de 4 ani, între 1984 și 1988. Pavel Daciana a fost repartizată în Hășmaș, o comună din județul Arad care avea cinci sate, cu casele răsfirate pe dealuri. „Aveam nevoie de căruță vara și sanie iarna”. Locuia singură în dispensarul din Hășmaș, nu avea apă curentă și era pusă de multe ori în situații limită.

Recomandări

Filmul crimei din Sectorul 4. Bărbatul căutat pentru crimă i-a mărturisit mamei sale că a omorât-o pe fetiţa de 12 ani

Își amintește și astăzi prima urgență pe care a avut-o la țară. „Era iarnă, zăpadă foarte mare, nu circula nicio mașină, într-un sat uitat de lume, fără telefon, cu două ore de lumină electrică pe zi, cu seringi pe care le sterilizam pe o sobă de lemne, cu o asistentă cu chipul împietrit și mâinile bătătorite de munca câmpului, cu un cal bătrân, care cu greu trăgea o șaretă, iar iarna o sanie”.

Era anul 1985, era chemată la o pacientă care năștea la domiciliu. „În albul imaculat al zăpezii, am fost îndrumată spre o casă mică, unde pereții, și ei foarte albi, contrastau cu imaginea din interior: șapte-opt femei îmbrăcate în negru, în jurul unei mămici care încerca să nască acasă”. Când a intrat în încăpere, a izbit-o bocetul femeilor care anula bucuria unei veniri pe lume. Avea să afle că bebelușul se năștea prematur și se afla în prezentație pelvină, dificilă pentru travaliu și naștere. „Într-o fracțiune de secundă mi-au trecut prin cap toate nașterile la care am asistat, tot ceea ce am învățat până atunci”, povestește. A reușit să salveze bebelușul, iar imaginea aceea, desprinsă parcă „dintr-un film de Kusturica”, i-a rămas întipărită în minte. Experiența de doctor la sat a contat enorm în formarea medicului-om Pavel Daciana.

La Medicina Internă a atras-o complexitatea

În 1988, când s-a reorganizat examenul de rezidențiat, după 4 ani în care acesta nu s-a ținut, și-a ales specialitatea de Medicină Internă, întrucât este de părere că e cea mai complexă ramură a specialităților medicale. „Este specialitatea în care pot vedea pacientul cu multiple afecțiuni, cu patologie variată, complexă, în care trebuie să abordez organismul uman și patologia lui ca un tot unitar, considerând că trebuie să am cea mai extinsă viziune asupra modului în care sistemele și aparatele organismului uman interacționează”.

Prin specialitatea în care s-a format, are competența de a evalua integral pacientul bolnav și a încercat constant să cunoască cât mai multe noțiuni legate de patologiile specialităților care s-au desprins din Medicina Internă. „Niciodată însă nu am ezitat să consult colegii, pentru că întotdeauna am considerat că, pentru a trata un pacient, trebuie să fim o echipă, sprijinindu-ne unii pe alții, respectând și apreciind personalul medical care ne ajută, toate acestea pentru a salva vieți”, spune Pavel Daciana.

Examinează zilnic foarte multe cazuri cu patologie complexă, cu multe diagnostice și multe variante de terapie.

Pentru dr. Pavel, un medic bun este acela care consideră că respectul față de pacienți este sinonim cu respectul suprem al profesiei – „eu cu cunoștințele și experiența mea profesională, acumulate în timp, singură cu un pacient pe care trebuie să-l tratez, salvez și să îi respect viața, care îmi este încredințată”. Meseria i-a devenit viață. „Nu cred că aș putea exista fără această profesie – face parte din mine, aceasta sunt eu, omul medic și medicul om”, spune astăzi.

Crede că a câștigat încrederea pacienților prin felul său de a fi, prin faptul că nu face compromisuri și că o călăuzește în continuare dorința insuflată de părinții ei de a face cât mai mult bine. Experiența a învățat-o că fiecare pacient este unic și că poate sau nu să răspundă la o terapie ideală din punct de vedere clinic. De aceea, este important să urmărească evoluția fiecărui pacient, să nu aibă orgolii și să se sfătuiască cu colegii.

Viața din clinică nu se termină când ajunge acasă. Soțul Dacianei Pavel este medic chirurg și la fel ca ea, trăiește prin profesie.

Dr. Pavel Daciana spune că toate cazurile pe care le-a tratat sunt speciale, pentru că fiecare om este deosebit, însă un caz care i-a rămas în memorie este unul la care a făcut echipă cu soțul ei. O pacientă tânără s-a internat în spital pentru un sindrom dureros abdominal, necaracteristic, cu tulburări minime de tranzit, însă starea clinică a acesteia s-a agravat în doar câteva ore.

„Clinic și paraclinic am pus diagnosticul de abdomen acut chirurgical, fără însă (pe vremea aceea) să pot stabili etiologia. Intervenția chirurgicală de urgență pe care a făcut-o soțul meu, cu care am fost de gardă, confirma un abdomen acut chirurgical prin infarct enteromezenteric extins.”

Se practica o enterectomie lărgită cu intenstin foarte scurt, restant, 5 cm până la valvula ileo-cecală, respectiv 10-12 cm până la unghiul duodeno-jejunal. Cauza rară a descoperit-o după ce a reluat anamneza – terapia cu anticoncepționale.

„Colaborarea medic internist – medic chirurg a condus la succesul terapeutic, cu evoluție favorabilă, pacienta dezvoltând un minim sindrom de malabsorbtie, dar cu stare clinică bună, sănătoasă și astăzi”, spune dr. Pavel.

Soții Pavel au împreună doi copii care au crescut „ascultând poate prea multă medicină”, așa că au urmat același drum. Astăzi sunt medici respectați în Cluj-Napoca, și-au ales medicina nucleară și radiologia și imagistica medicală. Discuțiile din familie îi ajută să își completeze viziunea medicală a cazurilor: „fiecare internist sau chirurg are nevoie de opinia unui imagist și invers”. Dr. Pavel Daciana se bucură că se pot ajuta unii pe alții pentru ca, în final, să îi ajute cu toții pe pacienții lor.

Când se uită în urmă la parcursul profesional și uman al ei și al soțului, dr. Pavel spune că amândoi au încercat mereu să ajungă cât mai aproape de perfecțiune în specialitățile lor și, în același timp, să doarmă liniștiți. Adică, să rămână în echilibru.

***

Articolul face parte din campania “Știi un medic bun”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.

Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.

„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.

RoMâine. Un demers susținut de MedLife

Comentarii (3)

Emilee • 19.05.2023, 08:17

Și vin cu mîna goală ?Nu vreau sa jignesc dar atata nesimtire ,spagaraie si aroganta ca in sistemul medical , nu am vazut decit in politică .

duck_ati • 15.05.2023, 18:43

Un medic foarte bun și un OM deosebit! Mii de mulțumiri d-na doctor!

dabaca2020 • 15.05.2023, 16:23

Da ,asa este Med life ,este o intstitutie medicale de prestigiu , daca ar avea preturile mai accesibile pentru toti pacientii aflati in suferinte medicale . --Dar au niste preturi ca , te imbolnavesti mai tare cand le vezi !