Gata pentru Australian Open?
Pauza din noiembrie si decembrie mi-a permis sa-mi revin dupa un sezon destul de plin. In perioada aceasta, am incercat sa stau departe de tenis, mi-am amenajat casa. Cateva saptamani, nu am facut decat antrenament fizic. Sunt gata pentru turneu, m-am pregatit la Sydney timp de doua saptamani, atat pe teren, cat si in afara lui.
Cu cine vei face echipa?
In 2003, am jucat alaturi de Lisa Raymond . In septembrie, ea m-a intrebat daca voi continua sa-i fiu partenera. Am acceptat, pentru ca amandoua stim cum e jocul la dublu, iar titlul olimpic este telul amandurora. Cred ca suntem o echipa capabila sa ne impunem la Atena. Mai intai va trebui sa castigam la Australian Open.
Cum ti se pare turneul de la Melbourne fata de celelalte trei de Grand Slam?
Acum, in Australia e o competitie uriasa. US Open a pierdut din impactul pe care-l avea acum 10-20 de ani si pentru ca toate turneele sunt transmise la televiziune, pe posturi nationale, iar impactul este acelasi. Ca te impui la Melbourne sau la Wimbledon, tot titlu de Grand Slam se numeste, premiile sunt aproape egale. Nimeni nu-si permite sa spuna: “Nu particip la turneul asta major”.
Crezi in victoria ta la Jocurile Olimpice?
Este unul din obiectivele mele in acest an. Wimbledon a fost mereu, dar acum, in 2004, vreau aurul olimpic, alaturi de locul intai in clasamentul WTA la dublu. Este ceva care ma motiveaza in mod deosebit, nu stiu daca mai apuc sansa asta. Am cateva luni de tras la maximum, dar senzatia va fi incredibila daca iau titlul la Atena.
Cum consideri ca era jocul tau inainte?
Eram multumita, aveam si servicii care depaseau 160 km/h. Acum, telul este sa trec de acest nivel si stiu ca asta depinde de tehnica. Din punct de vedere fizic, sunt ca la 30 de ani. Asta-mi permite sa ma deplasez usor pe teren. Uneori, si eu ma surprind cu deplasarea si cu loviturile reusite.
Care e cea mai fumoasa amintire?
Probabil atunci cand am castigat titlul la dublu mixt, la Wimbledon, cu Leander Paes. Sa joci din nou pe “Central” si sa castigi, este fantastic. Nu am sa uit toti acei spectatori, stand in picioare si care ma aplaudau. A fost ceva absolut incredibil!
Care a fost stilul de joc preferat?
Nu aveam ceva clar dinainte. In anii ‘80, poate ca-mi faceam o strategie, dar apoi am renuntat, pentru ca s-au schimbat multe. Ma adaptam in functie de stilul adversarului, in functie de felul in care acesta lovea mingea.