Corina Căprioriu, campioană europeană la judo, îşi bătea colegii de clasă

Libertatea: Cum ai ajuns să practici judoul?
Corina Căprioriu: Fratele meu, Răzvan, practica acest sport şi, într-o zi, m-a luat cu el la sală. Mi-a plăcut de prima dată şi am decis să rămân.

Financiar, nu e un sport din care poţi câştiga foarte mult…
Aşa este. Se munceşte enorm, iar câştigurile sunt mult mai mici faţă de alte sporturi. Eu nu mi-am propus să câştig o anumită sumă de bani. Pur şi simplu, practic judoul din plăcere.

Ţi s-a întâmplat să te foloseşti de procedeele din judo în viaţa de zi cu zi?
(râde) Până acum, m-a ferit Dumnezeu de aşa ceva. Îmi aduc aminte însă că, în copilărie, fiind mai energică, m-am luat la harţă cu nişte colegi de clasă pe care, evident, i-am dovedit. Pentru asta am fost sancţionată cu scăderea notei la purtare. A trecut atâta vreme de atunci…

Ar juca într-un film rolul unei judokane

Dacă ţi s-ar propune să joci un rol de judokană, într- un film, ai accepta?
Oho! Ar fi chiar tentant. Nu ar fi nici o problemă pentru mine. Doar joc acest rol în fiecare zi. Acum depinde şi de partenerul pe care-l voi avea pe tatami.

Cum îţi spun colegele?
Mi se spune “Chiştoc”. Porecla mi se trage din 2000, când am venit la lot. Cum eu vorbesc mult, le întorceam repede vorba fetelor mai mari. Atunci, una dintre ele, mirată de îndrăzneala mea, mi-a zis: “Ia uite-l şi pe chiştocul ăsta ce comentează!”. Şi aşa mi se spune şi azi. E o poreclă care-mi poartă noroc.

Care ar fi principala ta calitate?
Sunt prea sinceră şi de multe ori am de pierdut din cauza asta.

A primit inelul de logodnă

Corina e îndrăgostită. Sportiva trăieşte de şapte ani o poveste de dragoste cu Ştefan Gheorghiţă, ei fiind şi logodiţi: “Şi el este sportiv de performanţă. Face lupte. Chiar dacă nu suntem căsătoriţi, ne considerăm deja o familie. S-ar putea ca în viitorul apropiat să oficializăm relaţia. Deocamdată, am primit inelul de logodnă”.

Urmărește-ne pe Google News