Ca Alexa Dan, nascut la 28 octombrie 1979, a fost un copil cu probleme, nu mai reprezinta de mult o noutate. E de-ajuns sa-ncerci sa-i prinzi privirea ratacita, e suficient sa-l vezi cum intra la rupere, pe gazon sau la microfon si te lamuresti imediat ca mijlocasul campioanei Dinamo are vana de criminal cat sa populeze cu ea doua puscarii de maxima securitate. Pentru el, baiatul subtire ca lama unui cutit de pestera, dilema suprema o reprezinta doar modul in care trebuie sa-si faca de lucru intre doua operatii efectuate, fara anestezie, pe piciorul dusmanului.
In aceste conditii vitrege de iarna, in care Divizia A abia se urneste prin amicale, mi-e frica sa ma gandesc ce-a facut Alexa Dan de Sarbatori, in lipsa materiei prime cu tricou, sort si ghete numita adversar. Cum a putut el sa intre prin magazine fara sa aplice macar o ,,talpa,, mica, de control, unei vanzatoare prinsa fara aparatoare? Chiar asa, strengarule, te-ai abtinut sau doar ai reusit sa musamalizezi incidentele? Ca fata de Mocanu sau Pancu, doua victime proaspete pe rabojul tau infinit, ai fost neschimbat, aceeasi drujba cu numarul 13 mereu la datorie.
Cand au brevetat fotbalul, englezii astia simpatici probabil habar nu au avut ca undeva in Est, mult in Est, se va naste peste ani si ani Alexa Dan, ultimul profesionist responsabil cu aprovizionarea spitalelor. Daca ar fi stiut de el, daca l-ar fi anticipat macar o idee pe baiatul nostru, suntem convinsi ca britanicii, bine intentionati, ar fi preferat sa mai incerce o data experimentul cu balonul rotund. Asa insa, ei au ramas cu vacile nebune, iar noi cu Alexa. Pana la urma, tot egalitate se numeste si asta.