Fantomele trecutului o bântuie pe Maria Torok- Duca (50 de ani), ardeleanca băieţoaică privită de mulţi drept cea mai talentată jucătoare din istoria handbalului românesc.
Încă de la opt ani, impresiona ca gimnastă printr-o detentă de ziceai că şi-a pus arcuri în tălpi. Iar şase ani mai târziu, a sărit de pe covorul de la sol pe parchetul de handbal. “Am simţit că pot realiza ceva în viaţă numai dacă mă ţin de sport.
A făcut handbal ca să n-ajungă muncitoarela fabrica de textile
Acasă abia dacă aveam strictul necesar şi a trebuit să muncesc enorm. Mama mea lucra în trei schimburi la fabrica de textile, iar tatăl era mecanic auto. Se chinuiau. Mi-am zis că nu pot să rămân la Sf. Gheorghe, să iau locul mamei mele, să ajung muncitoare la fabrica de textile!”. Mai întâi handbalistă la Ştiinţa Bacău, unde a cucerit primul titlu naţional, “Mori” a fost cumpărată apoi, în 1982, de către legendarul antrenor Pilică Popescu chiar de la tatăl ei, pe o sumă impresionantă la acea vreme, 100.000 de lei.
“Atunci, ăsta era sistemul. N-am stat pe gânduri şi am semnat cu Vâlcea”, dezvăluie handbalista în jurul căreia s-a strâns cheagul marii performanţe la Chimistul (Oltchimul de astăzi). Două trofee europene, Cupa IHF (1984, 1989), domină vitrina clubului, în special datorită ei. Şi când te gândeşti că drept premiu a primit o aprobare de televizor color şi una pentru o ladă frigorifică! Peste timp, mulţi au uitat-o. Acum, nici ca spectator nu mai calcă în sală.
“Am suferit şi sufăr enorm! Nu e vorba de emoţii, mai mult de nostalgia aceea, îmi aduc aminte de vremea când eram jucătoare şi mă impresionează extraordinar. Sufletul nu prea vrea să priceapă că i-a trecut timpul organismului. Aş fi vrut şi acum să joc. Nu pot să accept că nu mai sunt în stare”.
Totuşi, dragostea de handbal e atât de mare, încât, deseori, “Mori” pătrunde în centru şi dă o pasă de efect. Pe post de inter este câteodată Steluţa Luca sau Narcisa Lecuşanu. Însă brusc, în miez de noapte, se trezeşte. “Mă visez şi azi pe teren, că alerg, că arunc, execuţiile pe care le făceam. Sunt vise frumoase, dar şi când mă trezesc la realitate…”.
Furate în semifinala Cupei Campionilor
În 1989, când a jucat semifinala Cupei Campionilor cu Chimistul, Duca spune că a trăit cea mai mare hoţie din carieră. “Cu Rostov pe Don, câştigasem aici la şase goluri. Acolo ne-au bătut la şapte, dar arbitrii au fost nişte măgari, mi-au dat roşu gratuit la începutul reprizei a doua pentru un fault de joc! Şi cum nu era suficient, după 10 minute, au eliminat-o şi pe sora mea”.
«Vâlcea de azi e mai tare»
Maria Torok-Duca înclină să creadă că generaţia actuală e cea mai valoroasă din istoria clubului. “În echipa de acum sunt concentrate mult mai multe valori. Oltchimul dă 14 jucătoare la echipa naţională, în timp ce pe vremea mea erau două-trei. Automat, te poţi gândi la obiectivul suprem, pe care îl aştept şi eu să vină. E visul acestui club. Să câştige Liga Campionilor! Am mare încredere că anul acesta vor ajunge cel puţin în finală. Ar fi un imbold foarte mare pentru handbal. Astea mici vor avea de unde să se inspire”, spune Duca, antrenoare acum la centrul de excelenţă de la Râmnicu Vâlcea.
«Galacticele», mâine cu Zvezda
Oltchim Râmnicu Vâlcea e la un pas de calificarea în grupele principale ale Ligii Campionilor de handbal feminin. Pentru a izbuti performanţa, formaţia pregătită de Radu Voina are nevoie, în întâlnirea de mâine (ora 16.00, Sport.ro), din deplasare, cu Zvezda Zvenigorod, de cel puţin un rezultat de egalitate. După trei etape, Oltchim e lider în grupa C, cu trei victorii din tot atâtea meciuri.