Ieri am fost la liceul „Arpath Toth”, pentru a urmari, pe viu, antrenamentul baietilor. Ma asteptam sa vad o sala de sport normala, daca nu cu spaliere pe pereti, ca in Romania, macar cu acel miros specific salilor de sport din liceele si scolile de pe la noi. Ei bine, nu numai ca m-am inselat, dar ceea ce mi-a fost dat sa vad depaseste orice inchipuire. Situata la al treilea etaj al unui liceu considerat normal in Ungaria – unul in care elevii de clasele I-XII merg in pauza de masa la cantina, au deschise in permanenta doua bufete si, daca vor, se pot relaxa facand un dus intr-una din cabinele special amenajate -, sala este uimitoare.
Imaginati-va un loc imens, mai mare chiar decat Sala Floreasca, dotat cu cele mai noi aparate si aparaturi. Pentru a va face o idee despre marimea ei, nu trebuie decat sa spun ca este putin mai lunga decat un teren de handbal, iar latimea ei este egala cu lungimea unui teren de baschet. In mai putin de zece minute, sala poate fi transformata, astfel incat acolo sa se desfasoare orice meci de baschet de nivel regional sau chiar national, din tavan coborand, printr-o simpla apasare de buton, doua panouri „ultimul racnet”. Dotata cu tabela electronica de marcaj, care are chiar si cronometru, sala poate adaposti aproape 200 de spectatori, locurile acestora fiind in picioare, pe una din laturile mari, la o inaltime de aproape cinci metri fata de sol. Pentru ca la orice meci care se respecta formatiile care evolueaza trebuie anuntate la microfon, acest lucru este facut de organizatori prin intermediul unei statii cu nu mai putin de 12 difuzoare, asezate din doi in doi metri pe unul din pereti.
Cand credeam ca am vazut minunea si voiam sa plec, aproape de iesire m-a izbit un miros puternic de clor. Mergand pe fir, precum motanul Tom din desene animate atunci cand simte friptura, mai-mai ca n-am facut stop cardiac atunci cand, in fata ochilor, mi-a aparut o piscina de 25 de metri, cu patru bazine, in care se balaceau cu voiosie cativa copii, aflati, probabil, in ora de educatie fizica.
Am parasit cladirea oarecum socat, dar cu o idee mai informat. De acum, nu ma voi mai mira in veci atunci cand handbalistele maghiare vor cuceri fara probleme titlul olimpic sau european sau cand inotatorii de aici vor lua medalii pe banda rulanta la intrecerile internationale. Cu asemenea conditii oferite inca din primii ani de scoala, este imposibil sa ai o tara fara campioni. Aici, in Ungaria, cand este vorba de conditiile oferite iubitorilor de sport, in special copiilor, minunea este sinonima cu normalitatea.