‘Nu mai rezist fara copilul meu’

Desi sotia sa, Corina, este alaturi de el, locuind impreuna la hotelul Amadeus din Bologna, Nicolae Dica este in pragul unei crize de nervi. De cand a venit in Italia, pe 22 ianuarie, el nu si-a vazut nici macar o data baiatul de un an si sase luni.

Aflat la prima accidentare grava din cariera, Dica, incurajat de Zenga, Piturca sau Mutu, face pasi mici spre revenirea in fotbalul mare. Sprijinit intr-o carja obligatorie si insotit de prietenul sau Oprita, Dica s-a oprit, pret de cateva minute, in pragul clinicii Isokinetic pentru a discuta cu noi.

Libertatea: Cum e “Dicane”, ti-ai revenit din soc?
Nicolae Dica: E greu sa spun ca sunt bine, pentru ca a fost prima mea accidentare grava. Nu m-am gandit niciodata ca va fi asa rau. Am sarit la cap cu un adversar si cand am aterizat mi-a fugit genunchiul. Credeam ca este ceva simplu si ca voi reveni in maximum trei saptamani. Am stat doua zile linistit, desi piciorul ma intepa cand il puneam in pamant. Dupa primul RMN s-a dovedit ca e groasa.

Ce a urmat?
Calvarul, ce sa urmeze. Am venit la Bologna, m-au operat si tot speram ca scap imediat din spital, incep recuperarea si sunt la loc intr-o luna. Nici pomeneala. M-au tinut cinci zile numai in spital dupa operatie. Am stat sub perfuzii, mi s-a dat numai glucoza vreo patru zile. Am ajuns de la 74 de kg la 70. Ma ingalbenisem la fata. Am suferit enorm.

Cum ti-ai revenit?
Pai eu stateam rau pe psihic. Îti dai seama. Eram pe val si, dintr-o data, totul s-a naruit. Noroc cu sotia mea, Corina, care a venit sa ma sustina. Nu stiu ce ma faceam fara ea.

La ce echipa ai fi plecat daca nu te accidentai?
Ce mai conteaza acum? M-am accidentat si nu mai plec nicaieri.

Ce-ti lipseste la Bologna?
Cel mai mult imi lipseste baietelul meu de un an si sase luni, care a ramas la Pitesti cu parintii. Cateodata simt ca nu mai rezist fara el. Nu l-am vazut nici macar o data de cand am venit in Italia. Dar ce sa faci cu un copil mic la hotel? L-as fi adus aici, dar nu sunt conditii optime pentru a sta si cu copilul. Sunt convins insa ca m-ar fi ajutat enorm sa trec peste perioada asta. M-am maturizat mult de cand cu accidentarea asta.

Cine te-a cautat sa te incurajeze?
M-a sunat multa lume si chiar m-au vizitat unii. Bogdan Patrascu a venit de la Piacenza sa ma vada. M-au sunat Walter Zenga, care mi-a explicat ca nu trebuie sa privesc decat inainte, Victor Piturca, sa ma incurajeze, dar si toti coechipierii. Nu mai vorbesc de Oli.

Gigi Becali te-a sunat?
De ce sa ma sune? El are treburi mai importante pe cap.

Te considera “Diamantul” echipei. Acum s-a sucit?
Eu nu sunt “Diamantul” nimanui. Eu sunt doar Dica si atat.

S-a amanat meciul cu Italia. Regreti ca nu poti raspunde convocarii la lot?
Ma oftic ca s-a amanat partida de la Siena. Chiar voiam sa vad Italia – Romania. E normal ca-mi pare rau ca nu pot fi alaturi de baieti la confruntarea cu Olanda. Consider ca amicalul cu Moldova a fost un test util. Cu Olanda trebuie sa ne jucam sansa, pentru ca lupta pentru primul loc in grupa e deschisa. Din pacate, la ora disputarii partidei cu Olanda, voi fi tot aici, la recuperare.

Ce sanse are Steaua sa treaca de Sevilla?
Sansele sunt egale. Partida incepe de la 0-0. Chiar i-am spus lui Oli ca vreau si eu sa ajung la meci. Trebuie sa ma invoiasca sa merg la Sevilla sa-i vad pe baieti la treaba. Aici, orice zi de absenta de la recuperare se penalizeaza cu o saptamana de prelungire a stagiului.

Cinci ore de antrenament pe zi

“De efort nu e scutit nimeni. Prima sedinta de pregatire o avem dimineata si dureaza doua ore jumate. Avem apoi liber, iar dupa-amiaza intram in sala de forta. Nu pot ridica mult cu piciorul, pentru ca nu-mi permite genunchiul, dar fac progrese”, explica Dica.

Urmărește-ne pe Google News