O noapte la Fukuoka

Era ora 11 noaptea si afara era o ploaie marunta si rece, ca de sfarsit de octombrie, care devine cumplita in conditiile in care esti imbracat subtire. Pentru a-mi alunga plictiseala si oboseala, am luat la pas zona rau famata a orasului, singura activa in acel moment. Asa m-am invartit vreo doua ceasuri printre baruri dubioase si magazine burdusite cu maruntisuri, strabatand zeci de stradute luminate strident, populate cu prostituate si pesti, traficanti de ceasuri contrafacute si de bijuterii falsificate. Daca cele mai multe dintre japoneze sunt urate rau si au si picioare strambe, ei bine, la capitolul curve stau excelent. Asta ar fi poate si o explicatie pentru care multi batra-nei cu mina serioasa si cu neveste nasoale pe acasa ieseau zambitori din bordeluri, condusi pana la poarta de fete superbe. Imbracate impecabil, daca le vedeai in alta imprejurare, ai fi bagat mana-n foc ca acestea au o slujba decenta. Interesant este ca, pentru un strain, ele sunt inabordabile, din motive de mentalitate. Nu ca as fi incercat ceva (oricum n-as recunoaste, poate citeste si prietena mea randurile astea), dar in gara fusesem deja pus in garda de un mulatru care preda engleza prin zona. In jur de ora 1 noaptea am dat peste un hotel ieftin, pentru ca, incredibil!, exista asa ceva si in cea mai scumpa tara din lume. „Camerele” sunt de fapt niste capsule puse una deasupra celeilalte, precum sertarele, in care poti dormi lejer fara sa-i auzi pe cei din jur. Fiecare are ceas desteptator, lenjerie curata, lumina si un capac transparent pe care-l inchizi, izolandu-te complet fonic. Problema mea era ca o noapte petrecuta aici costa 2.100 de yeni, iar receptionerii nu concepeau sa lase din pret. Banul e ban si aici: daca ti se da restul pana la ultima moneda, ti se si pretinde acelasi lucru. Dupa un sfert de ora de negocieri, mi s-au cerut 1.500 de yeni, dar somnul era posibil doar intre orele 4 si 6 dimineata. Asa ca m-am retras intr-o statie de au-tobuz, unde am tinut sub observatie vreo trei ore un vagabond care dormea pe scaun. Sa ma plimb era imposibil, pentru ca turna cu galeata si n-aveam nici umbrela cu mine.
Dupa ce mi-a intrat in oase un frig pe care mi-l voi aminti mult timp, dupa ce am numarat fiecare minut, iata ca a venit vremea intoarcerii la receptie. Acolo oferta s-a schimbat brusc, pentru ca, intre timp, toate capsulele fusesera ocupate. Singura varianta era sa stau in sauna si am ales-o fara ezitare. E vorba de o sala care cuprindea trei bazine cu apa, la diferite temperaturi si doua incaperi unde te relaxai la 60 de grade, de curgeau apele dupa tine in numai doua minute. De nevoie, am facut-o si p-asta, oricum era mai bine decat sa stau pe strada. Ca divertisment erau si dusuri, scaune care te maseaza apasand dife-rite butoane, cosmetice de cea mai buna calitate si prosoape la discretie. Pentru a evita cine stie ce plata suplimentara, am ezitat initial sa folosesc toate facilitatile, dar un client japonez care vorbea engleza mi-a risipit toate temerile. Interesant e ca la ora aceea stabilimentul era plin, dovada ca activitatea nu se interupe niciodata aici. Frant de oboseala, dupa doua ore de astfel de relaxare m-am simtit ca si cum as fi murit si apoi as fi inviat. Intre timp, afara se luminase de ziua si drumul pana la tren si apoi catre Osaka n-a fost decat o simpla formalitate. Pe care n-as mai vrea s-o traiesc a doua oara. Pe cuvant de onoare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE