Un kilogram de cartofi costă 0,6 lei, iar litrul de lapte 3 lei, într-un supermarket dintr-un oraș chinez de care n-ai auzit, deși are peste 2 milioane de locuitori

Așadar, Wuhu, orașul cu una dintre cele mai rapide și importante dezvoltări economice din întreaga Chină în ultimii 20 de ani, ajuns la 2,1 milioane de locuitori, peste 3,6 în zona urbană, o descoperire captivantă după o călătorie cu trenul de 4 ore și jumătate, de la Beijing: 1.128 km!

Duminică la prânz, într-un mall dedicat exclusiv copiilor, cu 4 etaje ocupate de mici magazine pentru ei, dar mai ales de zeci de săli de sport, de dans, de cursuri de actorie sau arte marțiale, intru în supermarketul de la parter, să cumpăr o sticlă de apă.

La jumătate de litru, cea mai ieftină costă 0,87 de yuani chinezești. Iar cursul valutar îmi spune că yuanul, sau renminbi (Moneda Populară) e 0,63 de lei. Așadar, cea mai ieftină sticlă de apă e 0,55 de bani. Cu un leu și 10 bani am cumpărat două.

Un cofrag de 30 de ouă costă 12,5 lei, un kg de roșii 1,25 de lei, iar un pepene, care se vinde la bucată, 2,45 lei. Cel mai ieftin lapte costă 3 lei și 15 bani, dar șocul prețurilor vine de la cartofi, unde 1 kg costă 0,62 de bani.

La carne am găsit oferă: ciocănele de pui, 400 de grame, 4,35 de lei. Adică, 10,8 lei kg. Iar carnea de vită, în pachete de 450 și 350 de grame, marinată pentru friptură, nu depășește 35 de lei kilogramul.

Pâine nu am găsit în supermarketul în care am intrat, la băuturi alcoolice nu m-am uitat, erau toate oricum specific chinezești, n-aș fi avut cu ce să compar. Dar am aflat mai apoi că prețurile sunt cam la fel în tot orașul, dar nu la fel în toată China. În orașele mari, precum Beijing, Shanghai, Chongqing sau Shenzen, prețurile la alimente pot fi și duble.

Cât despre salarii, și ele diferă mult, în primul rând de la mediul urban la mediul rural, apoi de la un oraș la altul. La Wuhu, mi s-a spus, media e undeva la 6.000 de yuani pe lună, adică în jur de 3.800 de lei.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Cum Wuhu nu e deloc un oraș turistic, nicăieri nu există și inscripții în limba engleză, așa că am cules prețuri la alimente cunscute și ușor de identificat vizual. La fructe exotice nu m-am priceput și nici vânzătoarele n-au știut să-mi explice, oricât s-au străduit să folosească telefonul și aplicația chinezească de tradus în engleză.

Nici măcar la hotelul în care stau, unul dintre nu foarte multele din oraș, nu prea sunt inscripții în engleză. Una singură, în baia camerei: atenție podea alunecoasă dacă se udă. Telecomanda televizorului e cu caligrafie chineză, la fel toate celelalte anunțuri printate pe hârtii și lăsate prin cameră.

Iar pe stradă am surprins localnici care mă filmau pe ascuns, în vreme ce copiii se holbau când se apropiau, apoi mă ocoleau și se ascundeau după mamele lor când ne intersectam pe trotuar. Mi s-a spus că e cumva firesc, sunt extrem de rari europenii care ajung la Wuhu, abia de când Chery a început să exporte masiv pe Bătrânul Continent apărând pe străzile orașului oameni ca mine, nemaivăzuți de copiii de aici.

Altfel, orașul e o surpriză uimitoare, cu bulevardele lui imense, copaci crescuți la marginea șoselelor și trotuarelor, cartiere închise în spatele unor garduri înalte, pe modelul Cosmopolis, cu portar și barieră la intrare în complexul rezidențial.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Aerisit, cu un parc încântător chiar aproape de hotel, sub un deal, cu un metrou de suprafață ultramodern și rapid și cu un centru în care se regăsesc câteva repere istorice importante pentru Yangtze și istoria fluviului, Wuhu mi-a părut o adevărată binecuvântare, după Beijingul aglomerat, înecat în smog și gălăgios.

A, și încă ceva: benzina! Prețul unui litru pentru cea cu cifră octanică 95 e 8,98 de yauni, adică 5 lei și 65 de bani.

Articol susținut de Chery

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE