Ora 17:45 / Tot oraşul e pregătit pentru meci : steagul Italiei agăţat la ferestre şi bineînţeles nelipsit din baruri , toţi vânzătorii pictaţi pe faţă şi îmbrăcaţi în tricoul sqadrei-azzurra, iar străzile sunt aproape pustii, semn că deja toţi suporterii se află în faţa ecranelor.
Ora 18:00 / Am hotărat să urmăresc partida în parc, şi deşi nu sunt o fană infocată a sportului rege, trebuie să recunosc că atmosfera de acolo mi-a provocat o oarecare adrenalină. Însă nu a fost de ajuns încât să mă determine să urmăresc cu atenţie meciul, am preferat să fiu atentă la oamenii din jurul meu, la reacţiile şi trăirile lor.
Golul lui Bryan Ruiz i-a redus la tăcere
Ora 18:30 / Să stai în mijlocul a sute de italieni poate fi obositor, dar să stai în mijlocul a sute de italieni când joacă azzurri este o adevarată provocare, nu-mi puteam auzi nici măcar gândurile! La fiecare ocazie a lui Balotelli, copiii alergau, ţopăiau şi strigau “Ai auzit? A zis numele lui Balotelli!” iar în minutul 30 am fost prinsă în mijlocul unui val de exaltare, care m-a convins că Italia înscrisese.
Ora 18:44 / Însă nu a fost aşa. Tensiunea creştea iar statul pe scaune devenise imposibil , toţi aşteptau nerăbdători golul! N-au trebuit să aştepte mult, în minutul 44 a venit. Nu însă în poarta în care-şi doreau ei! Costa Rica a dat lovitura prin Bryan Ruiz. Pentru prima data de la începutul partidei s-a aşternut liniştea, Ruiz i-a amuţit pe suporterii italieni şi i-a aşezat din nou cuminţi pe scaune.
Şi-au înecat amarul în pizzerii
Ora 19:30 / Continuarea partidei nu a mai adus momente extreme de agonie sau extaz, dându-mi uneori impresia că mă aflu într-o sală de lectură. Totuşi, o dată cu finalul meciului s-a terminat şi liniştea, începând comentariile legate de prestaţia Italiei : “ După ce au învins Anglia s-au crezut invincibili!”, “Şanse mai sunt, dar nu dacă joacă precum au jucat azi!”, “Situaţia s-a complicat, acum depinde doar de cât de mult îşi doresc victoria.”, “De obicei după o înfrângere îşi revin, am încredere în asta!”
Ora 20:00 / Deşi se putea citi uşor dezamăgirea pe chipurile lor, tifosii aveau un alt lucru important de făcut : să ia cina! Aşa că nu a trecut mult şi toate pizzeriile s-au umplut, iar gustul amar lăsat de jocul slab al azzurilor a fost înlocuit de savoarea unei Margherita. Muzica ambientală şi râsetele zgomotoase nu au pierit nici după această înfrângere, dovadă că pentru italieni întotdeauna “La vita è bella” . Totuşi există un loc unde tristeţea a fost mai presus de optimism – Facebook. Poze înainte/după partidă, care exprimă dezamăgirea, au împânzit aseară reţeaua de socializare. Pentru campioana mondială urmează meciul de a fi sa a nu fi cu Uruguay!