Vladimir Klitschko povestește cum și-a pierdut tatăl după Cernobîl. A fost trimis ca „lichidator” la reactor și a murit de cancer
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fostul campion mondial la box, Vladimir Klitschko, a povestit cum moartea tatălui său din cauza cancerului, în urma radiațiilor de la Cernobîl, a marcat profund familia. Tatăl său a fost unul dintre „lichidatorii” dezastrului din 1986.
Cuprins:
Cum a marcat tragedia de la Cernobîl familia fraților Klitschko
La 40 de ani de la cel mai grav dezastru nuclear din istoria civilă, Vladimir Klitschko, fratele lui Vitali Kliciko - primarul Kievului, a vorbit într-un interviu acordat publicației germane Bild despre impactul nuclear de la Cernobîl asupra familiei sale.
Tatăl lor, Vladimir Rodionovich Klitschko, ofițer al armatei sovietice, a fost unul dintre „lichidatorii” care au participat la operațiunile de curățare după dezastrul din 1986, expunându-se la niveluri periculoase de radiație.
Acesta a murit în 2011, din cauza unui cancer apărut ca urmare a expunerii la radiații.
Vladimir Klitschko și-a amintit momentul tragediei de la Cernobîl. „Aveam 10 ani. Locuiam în Kiev, lângă o bază militară, aproape de pistele de decolare. Într-o zi, tata a venit acasă, ne-a adunat pe toți și ne-a spus, cu un ton neobișnuit de serios, că s-a întâmplat ceva foarte grav. Nu a explicat prea multe, doar că era ceva legat de substanțe nucleare extrem de periculoase. Ne-a spus să nu mai stăm afară și să nu aducem încălțămintea în casă”, a povestit el.
Situația era tensionată, cu elicoptere zburând constant deasupra orașului, dar „tata ne-a spus să păstrăm tăcerea”, a adăugat el.
Tatăl fraților Klitschko, erou al Cernobîlului
Ca ofițer al armatei sovietice, Vladimir Rodionovich a fost implicat în misiuni de curățare în zona reactorului avariat.
Vladimir, fiul său, a mai povestit: „În acea perioadă, tata era mereu plecat. Când venea acasă, vedeam oameni cu măști și costume de protecție pe baza militară. Atmosfera era foarte apăsătoare. Nu înțelegeam dimensiunea reală a ceea ce se întâmpla, dar simțeam că tata era implicat într-o operațiune extrem de periculoasă”.
Moartea tatălui și lecțiile dezastrului nuclear
Vladimir Rodionovich a fost diagnosticat cu cancer în 2007, la 21 de ani după ce fusese expus radiațiilor la Cernobîl.
„Probabil a realizat că a fost expus radiațiilor încă din primul an, când colegii săi au început să moară. Aproximativ 80% dintre soldații implicați în operațiune au decedat în primii ani, iar ceilalți, inclusiv tata, au murit mai târziu. Sunt convins că, fără Cernobîl, tata ar fi fost încă în viață”, a spus Vladimir, fostul campion mondial la box, pentru Bild.
Sportivul nu-și amintește doar cu tristețe de tatăl său: „Sunt foarte mândru de el. Pentru mine, a fost un erou. S-a sacrificat împreună cu colegii săi nu doar pentru țara lui, ci și pentru mulți oameni din Europa”.
Klitschko mărturisește că secretomania autorităților sovietice din acea perioadă îi provoacă și acum furie: „Da, mă înfurie până în ziua de azi. Dar nu mă surprinde, pentru că era tipic sovietic. Nu era informare, ci propagandă. Totul era ascuns, denaturat. Acest tip de tăcere a mărit suferința multor oameni”.
Vladimir Klitschko a oferit și un mesaj pentru tânăra generație: „Cernobîl este o avertizare, dar nu un motiv să privim energia nucleară doar cu teamă. Trebuie să ne amintim și de Fukushima. Ambele catastrofe ne arată cât de periculoasă poate fi energia nucleară dacă siguranța eșuează. Este ca un cuțit: poate fi o unealtă utilă sau o armă. Energia nucleară, folosită cu responsabilitate și siguranță maximă, poate fi vitală pentru viitorul planetei și pentru combaterea schimbărilor climatice”.
40 de ani de la Cernobîl
Dezastrul de la Cernobîl a avut loc în noaptea de 26 aprilie 1986, la ora 1:23, la Centrala Atomoelectrică „V.I. Lenin” din apropierea orașului Pripyat, în Ucraina, pe atunci parte a Uniunii Sovietice.
Totul a pornit de la un test de siguranță planificat la reactorul numărul 4. Personalul dorea să verifice dacă turbinele puteau genera suficientă electricitate pentru a menține pompele de răcire în funcțiune în cazul unei pene de curent, până la pornirea generatoarelor diesel.
Urmarea exploziei a fost crearea unui nor de precipitații radioactive care s-a îndreptat, în zilele următoare, spre teritorii vaste din Uniunea Sovietică, Europa și chiar estul Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, ceea ce a determinat evacuarea a circa 350.000 de persoane.
