Pentru că în România nu există industrie care să dezvolte motoare avansate, clujeanul Adrian Mihălcioiu (30 de ani) a ales să facă muncă de cercetare pentru japonezi. După 3 ani petrecuţi “la capătul lumii”, între 2006 şi 2009, tânărul lucrează acum pentru francezi, la Supelec (Şcoala Superioară de Electricitate) din Paris.
După ce şi-a luat doctoratele cu “magna cum laude” la Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi cu “Très Honorable” la Unversitatea din Poitiers (Franţa), Adrian a fost angajat de Agenţia japoneză de ştiinţă şi tehnologie. Timp de 2 ani, românul a făcut parte din echipa profesorului Akira Mizuno, la Universitatea de tehnologie din Toyohashi.
“Japonia, o ţară mică şi aglomerată (în comparaţie cu România este de 1,5 ori mai mare ca suprafaţă, dar are o populaţie de 6 ori mai numeroasă – n.r.), investeşte enorm în tehnologii avansate pentru a face faţă poluării. De exemplu, acolo doar camioanele folosesc motoare diesel, la automobile acestea fiind interzise încă de pe vremea când nu existau filtrele de particule. Sistemele la care am lucrat eu sunt pentru viitoarele generaţii de motoare diesel ale firmelor din grupul Toyota. Acestea sunt pregătite pentru normele de poluare mult mai stricte care vor intra în vigoare din 2016”, spune Adrian.
Cu ce l-au ademenit japonezii? “Această ţară are un program special pentru a atrage cercetători străini. Salariile sunt aproape de două ori mai mari decât în Europa, iar impozitele sunt la fel ca pe Bătrânul Continent. În plus, fiind foarte politicoşi, se ocupă de toate problemele: acte, cazare, îţi dau studenţi care să te ghideze, dar te şi scot la masă, ca să socializezi cu ei”, povesteşte românul.
În Japonia sunt câteva mii de români. “Există două tipuri majoritare de conaţionali: fetele care lucrează în entertainment, pe de o parte, şi studenţii, cercetătorii, gulerele albe în general – pe de alta. Mulţi japonezi nu prea au auzit de România, exceptându- i pe cei pasionaţi de istorie sau de sport. Asta înseamnă că acolo eşti tratat ca orice străin şi ai toate avantajele şi inconvenientele unui asemenea statut”, explică Adrian.
E căsătorit cu o asiatică
După 3 ani petrecuţi în Japonia, Adrian a cunoscut-o pe Ayako, o tânără cu care s-a căsătorit. Cum ea îşi dorea să trăiască în Europa şi cum el voia să fie mai aproape de casă, cei doi au mutat în Franţa. Cercetătorul a negociat şi a semnat un contract cu Supelec, Şcoala Superioară de Electricitate din Paris, unde lucrează din vara anului trecut, iar zilele acestea va candida pentru un post de conferenţiar.
«Oameni ca noi au uşile deschise în străinătate»
Francezii, care ştiu mult mai bine ca românii cât de valoros e un cercetător, fac tot posibilul să atragă străini din acest domeniu în proiectele lor. “Un titlu academic şi profesia de cercetător îţi deschid uşile mult mai uşor. Şi Franţa, şi Japonia au vize şi liste de aşteptare speciale, cu proceduri rapide, pentru cercetători. Oameni ca noi au uşile deschise. În Franţa, în comunitatea academică, rar dai de persoane care nu au lucrat cu români sau nu au fost în Romania, aşa că te integrezi rapid”, încheie Adrian.