Despre România, de bine. A fost decizia CCR corectă? A fost. A fost decizia CCR înțeleaptă? N-a fost

Care au fost (și sunt și acum) îndârjite, alimentate cu ură, care sunt gata să dărâme cotețul euroatlantic românesc și să ne întoarcă definitiv în grota înțelepciunii rusești.

Și aici intervine CCR, acest interpus al PSD (pe când și o sectă a lui Marcel de la Buzău – martorii lui Rahova?), care anulează alegerile prezidențiale, pe de o parte stricându-i concediul de iarnă lui Iohannis, pe de altă parte ținându-l în funcție până după ce se încheie sezonul de schi încolo. 

A fost decizia CCR corectă? A fost. A fost decizia CCR înțeleaptă? N-a fost. Lasconi ar fi câștigat cel mai probabil alegerile cu Georgescu. Dacă nu le-ar fi câștigat, neolegionarul rusofil (paradoxul îi aparține) Georgescu ar fi fost izolat și eliminat politic înainte să apuce să distrugă România euroatlantică. 

Facțiunea rusească din servicii lucrează atât la vedere (au și televiziuni!), cât și în subteran de ani buni

Pe de altă parte: de ce să riști? Statul român a acționat (aparent) chiar împotriva cetățenilor pentru a salva democrația originală. E un alt paradox, dar când n-au fost românii paradoxali? 

În oricare dintre situații, scopul real al Rusiei a fost deja atins: s-a accentuat neîncrederea în instituții, în democrație, în Uniunea Europeană și în NATO. România a fost zugrăvită ca un loc al debandadei, al haosului. Consecințele economice sunt grave și abia au început să se arate. Ar fi putut fi însă catastrofale.

Dar asta nu putea să fie doar lucrarea rușilor. Generali bătrâni de securitate cu piese de sputnik rămase prin ei au aderat la această tentativă de lovitură de stat pe TikTok. E adevărat, facțiunii rusești i s-a opus o românească și am sfârșit tot în Caragiale. Mai bine totuși decât să sfârșim în spirala melcului cu madam Cristela, îndelung alăptătoarea.

Facțiunea rusească din servicii lucrează atât la vedere (au și televiziuni!), cât și în subteran de ani buni. Coabitează armonios întru jupuirea cetățeanului român cu facțiunea prooccidentală a pădurii. Dar uite că acum se încăierară. Banii sau ideologia (antimodernitate, antiștiință, antieuropenitate)?

În orice caz, în toate scenariile posibile, poporul român – asta s-a dovedit, dincolo de echivoc – are milioane de cetățeni fără prea mare discernământ democratic, gata să-și dea mai degrabă foc la acoperiș decât să facă efortul (e greu) să-l mai repare. 

Recomandări

Din România până în Coreea de Sud pe motocicletă: un traseu de 36.000 de kilometri făcut în 91 de zile. Cifrele unei călătorii extraordinare

E clar: deși e un Securistan, România este totodată un Absurdistan. Dar poate are și calități. Are?!

Tot ce a construit bun România în treizeci și cinci de ani încă se poate nărui într-o sinucidere colectivă

Când nu sunt excesivi, românii sunt nuli, scria undeva Emil Cioran. Există și această variantă: și când sunt excesivi, românii sunt tot nuli!

Tot ce a construit bun România în treizeci și cinci de ani încă se poate nărui într-o sinucidere colectivă. Pericolul extremist e departe de a fi trecut. Au treizeci la sută în Parlament (cum am anticipat că se va întâmpla, chiar în paginile Libertății). E enorm. 

Neolegionarismul umblă nestingherit pe străzi. Legea care prevede sancțiuni pentru fasciști e o glumă inaplicabilă. E cumplit.

Dar ce se poate spune de bine despre România? Ce era totuși bine în țara asta înainte să bată crivățul de la Răsărit, în acest tur de magie neagră în care și-au dat mâna inculta și oculta, tik-tok-mini-tok, lipsa educației, furia oarbă și pofta de răzbunare, de sânge? Care n-a trecut!

E destul de ușor să vezi ce nu funcționează în țara românească și să îi fi mereu în contra.

Căci sunt atâtea de criticat, pe bună dreptate. În definitiv, asta e țara în care orice lache politic, orice minion roz, obraznic și moftangiu, orice mestecător de clișee, orice pupincurist prin batistă ajunge să paraziteze bugetul cât să-și ia un ceas fără cuc (vorba frumosului șlagăr al lui Pavel Stratan: cuculică, scoală, cucu o murit!). 

Recomandări

Cine este mama lui Sebastian Stan. Georgeta Orlovschi a divorțat în 1984, după Revoluție s-a mutat în America și s-a recăsătorit cu Anthony Fruhauf

Nu s-a făcut dreptate nici măcar pentru morții de la Revoluție – și nici nu se va face vreodată. Nemuritorul Iliescu va muri de moarte bună, la el acasă.

Dar sunt și lucruri admirabile în România, există o mulțime de oameni care muncesc enorm, oamenii pe umerii cărora rezistă această coșmelie de țară, care uite că totuși nu s-a prăbușit. Până acum.

Apoi, în România chiar există o toleranță religioasă. Poți să fii musulman, bahai, budist, creștin, evreu sau ateu – nu o să ai parte de persecuții religioase cu complicitatea statului. Nu e deloc puțin lucru. Nu e deloc puțin lucru într-o lume nebună, care și-a pierdut până și capacitatea de a reacționa la grotesc.

Reformulez: nu era deloc puțin lucru. Georgescu a umblat cu neolegionarii de gât, e fan Codreanu și Antonescu, îi imită gesturile și vorbele mareșalului, își trimite copiii în tabere legionare, cu descreierați prin munți. Poate nu știe cum au sfârșit Codreanu și Antonescu. E posibil. Nu știe multe. Iar Șoșoacă se freacă pe burtă cu cei care salută hitlerist! Și atunci? 

Dar în România mai există și această uluitoare capacitate a indivizilor de a se adapta, există puterea de a îndura și există puterea de muncă.

E un mit că românii sunt preponderent lepre, putori, leneși. Milioane bune muncesc de le sar capacele pe toate meridianele. Incapacitatea cronică e la organizare. În comun tindem să devenim catastrofali. Individual, ne descurcăm.

România este, orice s-ar spune, o țară îndeajuns de frumoasă, geografia a fost generoasă, și asta nu e o compunere de decembrie. Nu mă încearcă nicio mândrie că sunt român, dar nici sila nu mă sufocă. 

Recomandări

Bornele Guvernului Ciolacu în 2025: gestionarea PNRR-ului întârziat, reforma statului și alegerile pentru prima funcție în stat

N-am participat niciodată la o paradă, cu atât mai puțin militară, și nici fasole cu ciolan nu degust. N-am fost nici la marșuri sub curcubeu, nu am de gând să merg nici la marșuri militare. Nu cred în tunelurile dacice, nici în energia divină care s-ar fi întrupat fix la noi, la Mizil.

Nici dacă reușește Simion să distrugă economia în asemenea hal încât casele chiar să ajungă să coste treizeci și cinci de mii de euro n-o să fiu „mândru că sunt român”. Mândria, cum știe orice creștin, e prima care te pierde în fața răului.

România e ceea ce e, ceea ce facem noi din ea și atâta tot. România e o idee. Acum suntem pe marginea prăpastiei îmbrățișând tâmp (prostie cu strigături!) o idee criminală. Sau ne agățăm de instituții care e evident că nu funcționează, funcționează cel mult tardiv, incomplet și la comandă.

Dar mai au românii ceva absolut minunat (chiar dacă pe cale de dispariție): limba română. Știu la un nivel rezonabil câteva limbi străine (eu chiar le știu, nu ca Georgescu), cu care pot dialoga cu câteva miliarde de pământeni. Am doctoratul netrucat și CV-ul meu chiar e al meu.

Am umblat toată lumea (nu e o exagerare, e o realitate demonstrabilă cu vizele din pașaport) în ultimele decenii și am auzit multe limbi și dialecte.

Limba română este una dintre cele mai frumoase din lume și nu doar pentru că e limba mea maternă. Sunt cât se poate de obiectiv și în această privință. Și de aceea primul lucru pe care îl taxez la o persoană publică e dacă mutilează limba română. 

Niciodată n-am irosit un vot pe un prost vorbitor de limba română. 

Culmea, Georgescu, Șoșoacă, sau chiar Simion vorbesc română mai bine decât alegătorii lor. Asta e o tragedie istorică: milioane de români sunt agramați. Milioane! 

România educată trebuie reeducată, și nu în înțelesul tragic-comunist al conceptului.

Nu în ultimul rând, România, așa cum e ea, plină de croitorese guralive, de modiste atotștiutoare, de videochatiste cu sparanghel, de onlyfaniste dedate geopoliticii și de bombardieri cu minte fragilă și inimă absentă, are încă un apetit democratic mai ridicat decât media regiunii. L-a demonstrat și deunăzi, la alegerile parlamentare.

Și economic, România se mișcă mai bine decât media regiunii. Și asta se poate schimba, dacă românii insistă pe calea instabilității. A existat clar un progres financiar. Din păcate, dublat de un regres moral.

Dar istoria nu e niciodată definitivă. Dimpotrivă, ea are mișcări de pendul. Căderea de astăzi poate fi încă urcușul de mâine. România e de fiecare dată o monedă rămasă în aer. Cap sau pajură? Vestul sau Estul?

Estul nu ne-a adus decât întuneric, mizerie și frig, ne-a amputat libertatea și ne-a încătușat visurile. Au pus katiușe florilor. 

Vestul ne-a dat o libertate năucitoare, de pe urma căreia răul a profitat mai mult decât binele (e ideea lui Lech Walesa). E totuși ceva mai mult decât o viață trăită într-o închisoare.

Fotografii colaj: Freepik, Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News