Acuzații de malpraxis la Spitalul Județean Suceava: ”Sunt un monstru… mi-am omorât mama… am dus-o la abator”

Vincent Tecuceanu a povestit pe contul personal de Facebook cum a dus-o pe mama lui la spital, însă a doua zi a fost sunat de medici şi anunţat că femeia a decedat. El spune cum mama sa “a stat o zi si o noapte agatata de un aparat de insulina si de o perfuzie”, în condițiile în care autopsia a arătat că o hemoragie internă cauzată de peritonită a fost motivul decesului, ceea ce înseamnă că mama sa ar fi trebuit să fie operată de urgență.

”Spitalul Judeţean Suceava – abator de oameni.

Pe data de 3 ianuarie 2018, ora 9 şi ceva seara, m-a sunat fratele meu să vin de urgenţă la ai mei acasă pentru că mama mea se simţea foarte rău. M-am îmbrăcat şi am ajuns acolo cât de repede posibil. Mama mea zăcea lângă pat incapabilă să se ridice. Era lucidă, vorbeam cu ea, îmi tot spunea că-i este rău. Am întrebat-o dacă nu ar vrea să meargă la spital şi mi-a răspuns că vrea să facă o baie mâine dimineaţă şi apoi să mergem. Am ieşit speriat puţin afară şi stând şi gândindu-mă am decis să sun la 112 şi să chem o ambulanţă. A venit ambulanţa destul de repede, personalul a intrat în casă, i-au luat pulsul, au vorbit cu ea şi au decis să o ducă la spital. Din cauză că era căzută şi nefiind suficient spaţiu, am scos uşa de la camera din balamale, am ajutat să o punem pe targă şi am mers la spital.

La spital mama mea deja îmi cerea apa în continuu. M-am dus la un automat şi am luat o sticlă de apă plată şi când m-am întors să-i dau să bea, asistenţii mi-au luat sticlă spunându-mi că nu are voie să bea din cauza perfuziilor. Dacă ar fi băut, ar fi vomitat după. Am luat nişte apă în mână şi i-am udat buzele. I-am zis că o să fie bine…să lupte…să nu renunţe la noi. Au luat-o şi au dus-o la urgenţe unde i-au făcut analize. După vreo 2 ore de aşteptare am fost chemat de către doctor în locaţia unde era mama mea, semi-goala cu o perfuzie deasupra şi deja gemea într-una. Doctorul m-a întrebat dacă are hepatită pentru că are prezent în sânge virusul B. I-am răspuns că a avut hepatită în tinereţe, dar de atunci nu a mai avut probleme de acest gen.

Apoi mi-a spus că are glicemia foarte ridicată – 730, că are un început de diabet. Am întrebat dacă i s-a administrat în acest caz insulina şi mi-a zis că da. De asemenea mi-a spus că mai trebuie să i se facă o ecografie la burtă. Am fost trimis iar să aştept. După încă o oră şi jumătate sunt chemat iar de domnul doctor care-mi spune că are câteva fecale în intestin dar vor fi scoase prin clismă, nimic grav şi că va fi trimisă la secţia anestezie terapie intensivă unde va fi stabilizată. Am întrebat dacă eu pot să fac ceva şi mi s-a spus să merg acasă şi că pot veni a 2-a zi de la ora 3pm să o vizitez şi să îi aduc nişte haine de schimb şi altele.

4 ianuarie 2018 – ora 3pm: ajung la spital cu cele de trebuinţă, intru în secţia unde era mama mea adusă ca să constat că ea era în agonie combinată cu semi comă, avea respiraţie deasă cu gemete de durere. Era pusă la un aparat de insulina şi cu o perfuzie. Atât. Nimeni nu o băga în seamă, nimeni nu făcea nimic. Mama mea nu exista. Am început să plâng neputincios. Să vorbesc cu ea, dar nu mă putea auzi. L-am aşteptat pe doctor printre reprize de plâns. Doctorul a ajuns cu multe hârtii în mână (după ce eu tot am făcut presiuni să vină) şi când i-am văzut privirea aceea neputincioasă am înţeles… treaba nu e bună deloc. Dacă eu seara precedentă vorbeam cu ea…era lucidă…acum în acel pat era o persoană pe drum de moarte. Doctorul a început să-mi spună cum că mama mea are început de diabet, că are ciroza (ca o mică paranteză mama mea nu bea alcool decât foarte FOARTE rar – ocazional) şi fel de fel. Îl întreb dacă i s-a făcut clismă, la care el mirat îmi zice că nu ştie nimic de aşa ceva. Îl întreb simplu ce e de făcut la care doctorul da din umeri şi-mi zice că el nu ştie, că el e doar medic de gardă aici. În tot acest timp mama mea era în continuare în agonie.

Am intrat într-o agonie masivă…îmi venea să distrug tot acolo şi să-i iau pe toţi angajaţii aceia indiferenţi şi cretini la bătaie mortală…Am respirat adânc…l-am întrebat dacă are rost să las hainele de schimb acolo şi mi-a zis că nu. L-am întrebat dacă pot să las măcar numărul meu de telefon în caz că e nevoie să aduc ceva sau starea ei se ameliorează. Mi-a afirmat şi astfel i-am dat numărul meu de telefon. Am plecat plângând iar…

4 ianuarie 2018 – ora 9:23pm: sunt sunat de la spital şi anunţat că mama mea a decedat…Nu reacţionez în nici un fel…nu e posibil aşa ceva…nu cred…Mi se comunică să vin mâine la ora 8am la morgă şi nişte condoleanţe.

5 ianuarie 2018 – ora 11:00am: ajung la morgă după ce reuşesc să-l iau şi pe soţul mamei mele. Ni se cere să aşteptăm jumătate de oră pentru că i se face autopsia. Aşteptăm….motivul decesului – hemoragie internă cauzată de peritonita. Mama mea trebuia operată de peritonita de urgenţă. În schimb ea a stat o zi şi o noapte agăţată de un aparat de insulina şi de o perfuzie.

Ce să fac? Cum pot lăsa aşa ceva să treacă? Să las? Sunt în agonie. Sunt un monstru…mi-am omorât mama…am dus-o la abator”, a scris Vincent Tecuceanu, pe Facebook.

Citește și: GALERIE FOTO | Covorul roșu de la Globurile de Aur, dominat de negru. Ținutele alese de vedete

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro