Inainte de Craciun s-a organizat o dezbatere, intens mediatizata, care trebuia sa desemneze 10 personalitati ale Romaniei. Cei chestionati, paradoxal, au scos in fata aceleasi fantose, aceleasi fete pe care cu totii le cunoastem. Figuri marcante, ce-i drept, ale politicii, presei, afacerilor si culturii, dar egoiste, urcate pe propriile socluri de unde privesc semet la cei care ii aduleaza doar pentru ca-i invidiaza.
Mona Musca, nominalizata ca fiind “cel mai bun parlamentar” si “cel mai bun ministru”. De ce? Nu stiu. Ca parlamentar a avut anul acesta doar doua initiative legislative, iar ca ministru a avut masina la scara, indemnizatie si conflicte cu Tariceanu. Ion Tiriac, la fel, omniprezent si intens mediatizat, nu a lasat loc nici macar sa fie mentionati baietii de la Gecad, care au fost alesi de Microsoft drept parteneri, sau tenacele Florin Talpes, care de la doua calculatoare a ajuns la un imperiu software. L-a devansat pana si pe Gigi Becali, care, asa coleric si suburban cum este, a avut omenia ca din averea lui sa construiasca 150 de case pentru sinistrati.
Nici jandarmul care si-a riscat viata deasupra apelor pentru a salva un copil nu a fost considerat reprezentativ. Si nici medicul care a donat o casa cu tot cu teren si acareturi unei familii tinere, fara posibilitati. Ei nu au fost considerati reprezentativi. Acest gen de oameni nu este “pentru Romania”. Din pacate sunt considerati “pentru noi” doar aceia care traiesc si construiesc doar “pentru ei insisi”.