Agricultura e în pragul unei penurii istorice: prețurile alimentelor ar putea crește cu 30% din cauza războiului din Orient

Criza îngrășămintelor lovește agricultura globală

În timp ce atenția globală e concentrată asupra creșterii prețului petrolului Brent, situația din Orientul Mijlociu are un impact devastator asupra producției de hrană. Gazele naturale, esențiale pentru fabricarea îngrășămintelor pe bază de azot, nu mai ajung în cantități suficiente pe piață din cauza blocadei impuse de armata iraniană. „Există un potențial serios ca această situație să escaladeze și să transforme o criză majoră pentru cele mai sărace segmente ale populației”, avertizează Matin Kaim, profesor la Universitatea din Bonn.

Prețurile îngrășămintelor au crescut vertiginos: ureea s-a scumpit cu 50%, amoniacul cu 20%, iar prețul motorinei – vital pentru utilajele agricole – a crescut cu 60%. În SUA, unde fermierii se confruntau deja cu dificultăți financiare, numărul falimentelor din agricultură a crescut cu 46% anul trecut. În aceste condiții, fermierii sunt puși în fața unor decizii imposibile: să cultive în pierdere, să treacă la alte culturi mai puțin solicitante sau să lase terenurile necultivate.

Orientul Mijlociu, verigă-cheie în lanțul global al îngrășămintelor

Deși nu este cunoscut pentru producția agricolă, Orientul Mijlociu joacă un rol esențial în economia globală prin exportul de îngrășăminte. Qatarul, de exemplu, furnizează 15% din ureea mondială și controlează jumătate din comerțul internațional cu acest produs. Închiderea acestor fluxuri afectează funcționarea fabricilor din țări mari consumatoare de gaz, cum ar fi India și Pakistan. „Dacă am abandona complet îngrășămintele minerale, jumătate din omenire ar muri pur și simplu de foame”, avertizează Anthony Ryan, profesor la Universitatea din Sheffield.

Criza din Orientul Mijlociu a schimbat echilibrul pieței globale de îngrășăminte, oferind o pârghie economică semnificativă Rusiei și Belarusului, principalii exportatori mondiali. În paralel, China a suspendat exporturile pentru a-și proteja piața internă, alimentând și mai mult tensiunile. Guvernele din întreaga lume au încercat să compenseze deficitul, relaxând sancțiunile asupra țărilor precum Venezuela și Belarus, dar infrastructura deficitară din aceste state nu poate acoperi cererea globală.

Biocombustibilii, criticați în plină criză alimentară globală

În plină criză alimentară, politicile care promovează utilizarea biocombustibililor sunt puse sub semnul întrebării. Paul Behrens, profesor la Universitatea Oxford, critică această practică: „Ardem aproximativ 15 milioane de pâini în fiecare zi pentru biocombustibili. Este o modalitate nebunească de a produce energie”. În loc să redirecționeze cerealele către piețele alimentare, guvernele SUA și Australiei au crescut proporția de etanol în benzină pentru a-și menține sprijinul șoferilor.

Creșterile explozive ale prețurilor alimentare au fost adesea preludiul unor crize majore. Eșecul recoltei din 1788 a contribuit la declanșarea Revoluției Franceze, iar foametea provocată de mana cartofilor în 1848 a dus la revolte în Europa. „De fiecare dată când vedem o creștere bruscă a prețurilor alimentelor, aceasta este urmată de instabilitate politică”, subliniază Behrens.

În timp ce criza îngrășămintelor continuă să se agraveze, perspectivele pentru securitatea alimentară globală rămân incerte, iar cei mai afectați vor fi, ca de obicei, cei mai vulnerabili.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE