Turiștii care ajung în Turcia sunt surprinși să descopere că într-o țară aflată în criză economică, restaurantele din marile orașe sunt adesea pline de clienți. Dar aparențele sunt înșelătoare, scrie The Economist, într-o analiză pe tema situației economice din Turcia.
O explicație pentru această situație este faptul că turcii din clasa de mijloc preferă să își cheltuiască banii astăzi, decât să vadă cum inflația, ajunsă oficial la 55% – dar probabil mai mare în mod real – le consumă economiile mâine.
Mulți analiști spun că strategia guvernului în lupta cu criza a fost una greșită.
Reducând ratele dobânzilor, în ciuda prețurilor galopante, și permițând astfel prăbușirea lirei, președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a sperat că va oferi un impuls economiei, prin ieftinirea exporturilor și încurajarea producției interne.
Această combinație de politici, prezentată sub denumirea de „noul program economic al Turciei”, ar fi urma tsă reducă inflația sub 10%, înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare din luna mai, a promis ministrul său de finanțe.
Lucrurile nu au decurs tocmai conform planului.
Importurile, acum mult mai scumpe, dar necesare, au depășit de fapt exporturile, ceea ce a generat cel mai mare deficit de cont curent din ultimele patru decenii.
Poate că inflația a scăzut, de la un nivel ridicat de 85% anul trecut, mai puțin datorită politicilor guvernamentale, dar ea rămâne de departe cea mai ridicată din cadrul țărilor OECD.
Creșterea economică continuă, dar aceasta se datorează mai puțin exporturilor, cât unei creșteri nesustenabile a consumului, scrie The Economist.
Sondajele de opinie nu au vești bune pentru Erdogan
Starea precară a economiei, agravată de impactul cutremurelor care au ucis peste 50.000 de persoane în sudul țării la începutul lunii februarie, complictă perspectivele electorale ale lui Erdogan, înaintea prezidențialelor.
Unele sondaje de opinie arată că liderul Turciei se află la patru sau mai multe puncte procentuale în urma candidatului comun al opoziției pentru funcția de președinte, Kemal Kilicdaroglu.
Erdogan se bucură de controlul asupra instituțiilor țării și de susținerea unei prese docile, așa că acest deficit nu este insurmontabil. Dar liderul populist se va confrunta totuși cu unul dintre cele mai imprevizibile scrutine din cariera sa.
Modul în care intenționează să iasă din aceasă criză rămâne neclar. Alegerile sunt programate pentru 14 mai, iar dacă niciun candidat nu obține majoritatea absolută în competiția prezidențială, un al doilea tur de scrutin va avea loc pe 28 mai.
Și, deși în Turcia se întâmple mai multe în două luni decât în majoritatea celorlalte țări în doi ani, Erdogan pare să fie în pană de idei, mai ales în ceea ce privește economia, observă The Economist.
Simțind că ar putea avea o șansă istorică, opoziția a început să strângă rândurile. Pe 22 martie, principalul partid kurd din țară a declarat că nu va prezenta un candidat propriu la președinție, sugerând că îl va susține pe Kilicdaroglu și va evita astfel divizarea votului opoziției.
Efectul cutremurelor
Deocamdată, Erdogan semnalează, cel puțin pentru lumea exterioară, că este cuminte.
Pe 17 martie, el a susținut candidatura Finlandei pentru aderarea la NATO, pe care o blocase încă de anul trecut. Suedia încă nu a primit însă undă verde.
În plus, Turcia a interzis tranzitul mărfurilor supuse sancțiunilor spre Rusia, o mare sursă de fricțiune cu aliații Turciei din NATO.
Recent, Erdogan i-a cerut lui Mehmet Simsek, unul dintre arhitecții creșterii economice a Turciei de la începutul anilor 2000, să se alăture din nou echipei sale. Simsek, care a fost demis în 2018 din funcția de coordonator al politicilor economice (și înlocuit cu ginerele lui Erdogan), a refuzat.
Cutremurele de luna trecută, care au distrus orașe și localități întregi din sudul Turciei, ar putea fi unul dintre motivele pentru schimbarea de ton. Răspunsul foarte întârziat al guvernului la cutremure a afectat sprijinul pentru Erdogan și partidul său Justiție și Dezvoltare (AKP).
Se așteaptă ca reconstrucția să coste peste 100 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor guvernului. Deoarece o mare parte din acești bani va trebui să vină din țările occidentale, Erdogan are toate motivele să să repare relațiile cu investitorii și aliații străini.
Amploarea tragediei a transformat ceea ce ar fi fost până acum o campanie electorală zgomotoasă și agresivă într-o poveste mai sumbră.
Acest lucru convine opoziției. Erdogan s-a obișnuit să facă campanie ca un președinte de război și să invoce amenințări la adresa securității naționale, cum ar fi tentativa violentă de lovitură de stat din 2016, pentru a-și acuza adversarii de trădare și guvernele și finanțatorii occidentali de conspirație împotriva Turciei.
Cu toate acestea, dacă riscul de a pierde puterea devine mai pronunțat, Erdogan ar putea începe să revină la vechea strategie, scrie The Economist.
O opțiune ar putea fi o confruntare reînnoită cu Grecia în privința frontierelor maritime, a explicat Selim Koru, analist la Fundația de Cercetare a Politicii Economice din Turcia.
Alegerile din Grecia, care de asemenea vor avea loc în luna mai, fac mai probabil riscul unei confruntări – în cel mai bun caz una a vorbelor.
Problema nerezolvată a economiei
Când vine vorba de economie, opțiunile liderului turc sunt mai limitate. În ultimele trei luni, guvernul a majorat salariul minim cu 55%, a dublat pensia de bază și a adoptat o lege care face milioane de turci eligibili pentru pensionare anticipată.
Erdogan ar putea anunța noi ajutoare în timpul lunii sfinte a Ramadanului, care a început pe 23 martie. Totuși, cea mai bună speranță a sa este că economia, care a crescut cu 5,6% anul trecut, în mare parte datorită împrumuturilor ieftine și a unei creșteri a consumului, va continua să funcționeze până la alegeri.
Erdogan deține toate pârghiile de politică economică și monetară.
Reducerile ratei dobânzii de referință, cu peste zece puncte procentuale din 2021, au redus dramatic valoarea lirei anul trecut, dar au permis exporturilor să atingă un nivel record de 254 de miliarde de dolari.
Importurile au urcat însă la 364 miliarde de dolari, de asemenea un nou record. Deficitul de cont curent, care măsoară balanța de plăți a Turciei cu restul lumii, a explodat la 10 miliarde de dolari în ianuarie.
Cu toate acestea, pentru a preveni o prăbușire și mai mare a lirei, oficialii turci au raționalizat împrumuturile bancare și au vândut zeci de miliarde de dolari din rezervele valutare, ceea ce a dus la epuizarea vistieriei băncii centrale.
Lira, care a pierdut uimitor 80% din valoarea sa în cinci ani, s-a stabilizat acum, dar numai în detrimentul exportatorilor, care spun acum că moneda este supraevaluată și că asta le reduce profiturile.
În tot acest timp, turcii obișnuiți trebuie să plătească nota de plată, sub forma unei crize a costului vieții. În afară de gestionarea cursului de schimb, guvernul nu a făcut aproape nimic pentru a ține sub control creșterea prețurilor, scrie The Economist.
Pe 23 martie, banca centrală a țării a menținut neschimbată rata dobânzii de referință, la 8,5%. Ajustat la inflație, creditul în Turcia este mai ieftin decât oriunde în lume.
Economia funcționează pe credit, a explicat Selva Demiralp de la Universitatea Koc din Istanbul.
„Ei încearcă să susțină sistemul actual până la alegeri, înainte ca acesta să explodeze”, a explicat experta, cu referire la Erdogan și cabinetul său.