„Am suferit un accident vascular si am pierdut controlul mainilor”

de 825.000 de euro, atat cat a solicitat victima in instanta. Naum Ciomu declara ca a fost o eroare medicala, determinata de un accident vascular pe care l-a avut in timpul operatiei. "Boala medicului in timpul interventiei chirurgicale nu poate fi prevazuta si prevenita de nimeni", ne-a declarat Naum Ciomu, ca o concluzie la interviul acordat in exclusivitate ziarului Libertatea. Libertatea: Cine este dr. Naum Ciomu? Dr. Ciomu: Profesez chirurgia de 27 de ani. Sunt medic primar de chirurgie urologica, doctor in stiinte medicale, conferentiar universitar de anatomie la UMF "Carol Davila" si am varsta de 56 de ani. Am facut sute de operatii de-a lungul anilor. Numai in ultimul an si jumatate am efectuat 283 de operatii deschise si endoscopice si fac mentiunea ca am operat multe penisuri: cangrene de penis care s-au rezolvat, cancer de penis cu amputatii totale sau partiale cu evolutii favorabile si rupturi de penis si plagi multiple peniene prin taiere cu lama cu rezultat ca erectia s-a pastrat postoperator. Sunt autor si co-autor de carti si lucrari publicate in domeniu. Ce s-a intamplat cand l-ati operat pe Ion Jiga? in ziua de 13 iulie 2004 am intrat in sala de operatie impreuna cu dr. Nicu Stoican, medic rezident in anul I. Avea un stagiu de 6 luni in chirurgie generala, nu urologica si venise la noi in spital de doua saptamani. La ora 8.00-8.20, dupa ce am intrat in sala, am inceput sa-i explic lui operatia care urma sa se desfasoare. Pacientul avea, mai pe inteles, testiculul lipit de radacina penisului. in timpul interventiei, brusc mi-a aparut o durere de cap insotita de tulburari de vedere, de parca aveam ochelarii aburiti. Stoican, care lucrase cu mine toata saptamana de dinaintea tragediei la 6-7 operatii deschise si endoscopice si caruia ii explicam fiecare timp operator, spune ca la un moment dat am tacut brusc, unde pana atunci ii relatasem cum decurge operatia. Dar nu si-a dat seama ca se intampla ceva cu mine, deoarece nu putea sa-mi vada fata, aveam masca, ochelari si boneta si ma uitam in jos in plaga. imi amintesc ca aveam testiculul in mana, am simtit ca e aderent si am inceput sa disec testiculul de pe corpul cavernos (penis). Pe urma, nu mi-am mai dat seama ce se intampla, cert e ca nu m-am oprit. Atunci a avut loc prima sectionare a penisului. Acest lucru s-ar fi rezolvat usor prin coasere. Dar am suferit un accident vascular tranzitoriu, fapt confirmat de RMN (rezonanta magnetica), cat si de raportul medico-legal. Acesta a stabilit ca am avut discernamant diminuat - stare care s-a pastrat pana la sfarsitul operatiei. Cum au avut loc urmatoarele sectionari? Celelalte doua sectionari ale penisului s-au produs prin automatismul declansat de afectiunea neurologica si pierderea controlului asupra mainilor. Dupa un anumit interval de timp, care mi s-a parut destul de lung, mi-am revenit brusc, ca dintr-un vis. Realizand ce mi s-a intamplat, l-am chemat pe seful clinicii. I-am relatat ce am patit si in acel moment el a incercat sa ia legatura cu prof. Lascar, dar nu l-a gasit. in acel moment am inchis plaga, iar resturile de penis le-am pus in camp steril si in punga de plastic, in speranta recuperarii. I-am spus apoi sefului clinicii ca voi rezolva eu la Spitalul Municipal. Am plecat personal cu bolnavul si cu sotia lui cu salvarea spitalului spre cea mai apropiata Clinica de Chirurgie Plastica si Reparatorie - care era la Municipal. Cand am ajuns la Spitalul Municipal, prof. dr. Doina Dumitrescu, seful Clinicii de Chirurgie Plastica si Reparatorie, mi-a spus ca a observat ca aveam o vanataie la cap. Era chiar in locul unde am avut durerea - nu stiu nici cand si nici de ce anume m-am lovit. Tot dansa e cea care m-a trimis acasa deoarece a considerat in acel moment ca si eu eram bolnav. Ati pus in pericol viata pacientului? Nu se punea problema ca retentia de urina sau sectionarea penisului sa-i puna viata in pericol. O retentie de urina poate fi rezolvata chiar si de un medic secundar rezident in Camera de garda, cu anestezie locala. inainte de a pleca la Spitalul Municipal, dandu-mi seama ca bolnavul nu o sa poata urina, mi-am chemat un coleg, dr. Vova, pentru a-i face cistostomie (tub introdus in vezica), pentru a putea urina. Dar acest lucru nu s-a putut realiza deoarece pacientul avea vezica goala - iar manevra e obligatorie pe vezica plina, altfel exista riscul sa perforezi intestinele pacientului. Cand am ajuns la Municipal, bolnavul a inceput sa aiba deja senzatia de urinare. Am cerut imediat sa se realizeze cistostomia, numai ca la nici una din clinicile Spitalului Municipal nu se gasea cistofix (aparat cu care se realizeaza aceasta procedura). Atunci l-am sunat pe dr. Vova sa aduca unul de la Panduri. intre timp am fost trimis acasa de prof. dr. Doina Dumitrescu, care m-a asigurat ca se ocupa ea de caz. Abia a doua zi am aflat ca bolnavul a ajuns la Spitalul Fundeni, unde prof. dr. Sinescu i-a facut cistostomie cu anestezie locala, bolnavul eliminand 800 ml de urina. Va faceti reprosuri in legatura cu ceea ce s-a intamplat? Recunosc eroarea medicala - dar e o eroare indusa de boala. Totul s-a intamplat din cauza accidentului vascular. Regret ce s-a intamplat, dovada si faptul ca mi-am cerut scuze fata de sotia dlui Jiga in momentul cand am iesit din sala de operatii si care nici nu stia atunci ce s-a intamplat. Accidentul nu s-ar fi intamplat daca eu nu as fi avut tulburarea de perceptie produsa de accidentul vascular cerebral. Cum v-ati simtit dupa ce s-a intamplat aceasta tragedie? Totul s-a dat peste cap. Cum poti sa simti cand esti undeva sus, apreciat de toata lumea si apoi esti privit ca un fel de paria. Am primit o multime de injurii de la oameni. Am primit o serie de telefoane de la persoane care faceau glume foarte proaste. Pot spune ca am primit injurii de cea mai joasa speta. Cum au reactionat studentii, carora am inteles ca le predati in continuare? Ei au fost unii dintre sustinatorii mei. Au trimis o petitie la Rectorat si Decanat, cu semnaturi de la 80 de studenti din anul I si 60 din anul II, solicitand sa raman in continuare profesorul lor. Studentii au fost total alaturi de mine, dovada este ca am continuat sa predau. Cat este asigurarea dv. de malpraxis si ce avere aveti? 125.000 de euro e asigurarea mea de malpraxis la Societatea Astra. si nu am avere. Nici cu valorile familiei, cu tot cu rude, nu as putea acoperi suma ceruta ca despagubiri de familia Jiga. Cum considerati sanctiunea Colegiului Medicilor - ridicarea dreptului de a profesa? Consider prea aspra decizia luata, deoarece in 27 de ani nu am avut nici o sanctiune si au fost cazuri, inainte si dupa accidentul meu, care s-au soldat cu moartea pacientului si pe care Colegiul Medicilor le-a sanctionat doar cu vot de blam, iar chirurgii in cauza opereaza in continuare, bine mersi, desi procesul lor este sau nu pe rol si nici nu a fost vorba de un accident vascular. Prin neprofesarea mea, bolnavii mei, operati de cancer, sunt condamnati la moarte. Ati facut tratament pentru accidentul vascular? Fac tratament de 6 luni si ma simt bine acum. E un tratament de lunga durata. Dumneavoastra ati fi operat in continuare daca erati lasat? Da. Eu as fi putut opera in continuare. Am si acum pacienti care ma suna si ma intreaba cand ma intorc la treaba, oameni care nu vor sa se opereze la altcineva. Vreti sa transmiteti ceva familiei Jiga? intotdeauna am avut numai regrete pentru tot ce s-a intamplat si traiesc cu speranta ca prof. dr. Lascar sa il rezolve. Nu exista zi sa nu-i pomenesc numele lui Jiga - tot timpul ma gandesc la el. E o trauma atat pentru familia lor, cat si pentru a mea.