EXCLUSIV. Ambasadorul Rusiei la București – slabe speranțe de pace acum: „Ucrainenii care negociază acum cu Federația Rusă nu reprezintă pe nimeni și nu controlează nimic”

Ziarul Libertatea a contactat Ambasada Federației Ruse din București pentru un interviu cu ambasadorul Valeri Kuzmin. „Domnul ambasador este extrem de ocupat, dacă doriți un interviu pe email, atunci va merge mai repede”, a răspuns ambasada.

Până la urmă, a sosit o invitație la ambasadă. „Domnul ambasador dorește să dialogheze personal cu dumneavoastră”. „Da, însă atunci vom avea și alte întrebări”, față de ce trimisesem cînd era vorba să fie pe email. „De acord, o să aveți o oră la dispoziție”. 

Ambasadorul Kuzmin începe cu o glumă cu Stalin și Churchill

Ajungem la ambasadă, marți, 22 martie, dimineața. „De ce nu dialogați cu presa românească?”, îi întrebăm. „Nimeni până acum nu ne-a solicitat un interviu”. 

Suntem conduși într-o cameră. La 10 fix apare ambasadorul. Înalt, cu părul grizonant, îmbrăcat cu o vestă subțire pe sub sacou, Valeri Kuzmin începe prin a spune o butadă, de pe vremea când Rusia era aliata Vestului. Vrea să ne arate, explică el, de ce interviul nu va fi ușor. 

„Este un banc legat de război. Spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război mondial, Winston Churchill l-a sunat pe Stalin. Stalin ridică receptorul și undeva, la Kremlin, are loc următorul dialog: «Niet!», «Niet!»”.

„Stalin asculta ceva, iar apoi spunea, încă odată: «Niet!», «Niet!», «Niet!», «Da!», «Niet!», și încă de două ori «Niet!». La acea întrevedere a fost prezent și Veaceslav Molotov, ministrul Afacerilor Externe. La final, Molotov a întrebat: «Tovarășe Stalin, spuneți-mi, vă rog. La ce întrebare a lui Churchill ați răspuns cu da?». Și Stalin, cu accentul lui georgian, i-a răspuns: «La întrebarea dacă îl aud bine»”. 

Să vedem câte dintre întrebări vor primi răspunsul „Niet”, zâmbește ambasadorul. Dialogul are loc cu translator din română în rusă. Din când în când, la referințele internaționale, ambasadorul folosește engleza. 

„Zelenski este un actor de comedie”

– Excelența voastră, dacă aveți, vă rugăm, informații recente: ce înseamnă că s-a avansat în negocierile dintre Federația Rusă și Ucraina și ce înseamnă, din perspectiva guvernului dumneavoastră, o neutralitate de tipul Suediei pentru Ucraina?
– Niet. Nu am informații. Pot să spun doar un lucru. Echipa de negociere care participă la tratativele cu Federația Rusă nu reprezintă pe nimeni și nu controlează nimic. În ceea ce privește formele de neutralitate, ele vor fi discutate după încheierea acțiunilor militare. 

– Dar cine ar trebui să facă parte din echipa de negociatori, ca ea să reprezinte Ucraina?
– Trebuie să fie oamenii care să poată controla armata ucraineană. Kievul, în prezent, nu poate. Spune ceva pentru publicul larg, și altceva prin canalele confidențiale.

– Președintele Zelenski ar putea fi omul care reprezintă Ucraina la negocieri?
– Dumneavoastră ce credeți? Zelenski este un actor de comedie. Nu știți ce se întâmplă acolo, Vestul nu a vrut să știe ce s-a întâmplat în Ucraina și nici ce se întâmplă acum. Acolo, conducerea militară făcea din Ucraina o anti-Rusie.

De ce e România ostilă agresiunii Rusiei? „Pentru că nu înțelege multe”

– Excelența voastră, românii sunt, în marea majoritate, o arată faptele lor, dar și sondajele de opinie, ostili pentru ceea ce guvernul dvs. numește „operațiunea specială” din Ucraina? V-a surprins?  
– Niet! Nu am fost surprins, pentru că înainte de începutul operațiunii militare, adică timp de opt ani, în Ucraina s-a desfășurat renașterea nazismului, ceea ce nu era bine văzut în România. Nu este întâmplător faptul că în cadrul vizitei la Moscova a cancelarului Germaniei, Olaf Scholz, din luna februarie, Vladimir Putin a catalogat ceea ce se întâmpla în estul Ucraina drept genocid. 

Dar, indiferent de ceea ce se întâmplă în Ucraina, în România toată mass-media depinde foarte mult de propaganda din Occident. Și dacă vorbim despre materialele de analiză sau preluări, totul se bazează pe analize și pe surse din Occident.

Și „Occidentul Colectiv”, cum îl numim noi, NATO, în primul rând, a anunțat demult că Rusia este nimic sau chiar dușman. Și în Ucraina, din Occident s-au creat premisele pentru ostilitate față de Rusia. 

De aceea, opinia din România este dezorientată și nu este vina ei, pentru că nu înțelege multe. Oamenii nu pot înțelege, pentru că sunt privați de informația adecvată.

Și în ceea ce privește sondajul, trebuie să privim cu atenție sondajele din vremurile noastre, pentru că este o lege a naturii ca o persoană să răspundă așa cum i-a fost pusă întrebarea. Iar caracterul întrebării este formulat de cel care pune întrebarea. 

Corespondența mea în aceste trei săptămâni este divizată în trei părți: prima parte e reprezentată de scrisori în care oamenii spun că sunt pentru operațiunea specială. Dar există și oameni care sunt împotriva operațiunii, dar există și cei care amenință. Eu ignor scrisorile care conțin astfel de elemente: „vom ucide pe fiecare dintre voi”, „vă masacrăm în Piața Centrală” ș.a.m.d.. Noi ignorăm aceste scrisori.

– O secundă, vreți să spuneți că românii trimit aceste scrisori?
– Sunt trimise de diferiți oameni, dar în principiu ele sunt scrise de persoane care locuiesc în România. Scrisorile au venit din România, dar nu este obligatoriu ca ele să fi fost scrise de români, pentru că există mulți străini aici. Este o corespondență specială, care îmi este adresată mie. Am văzut această formulă și înainte de operațiunea militară: există oameni care se interesează de politică, care au un minimum de gândire critică, și atitudinea lor diferă de atitudinea altora. 

„Trebuie să înțelegem că la Kiev, șefii nu sunt ucrainenii”

– Ceva din opinia dvs. despre români s-a schimbat, după această atitudine a societății românești?
– Niet! De ce? Am încercat să vă explic că această tendință a existat și înainte. Uneori, lucrurile au escaladat, dar nu este nimic nou în această tendință. Două cuvinte vreau să vă spun despre fake news-urile care reprezintă azi un tsunami, iar sursa acestor fake news-uri este Kievul, în mare parte. Trebuie să înțelegem că la Kiev, șefii nu sunt ucrainenii, iar laboratoarele de fake-news nu se află, în mod obligatoriu, în Ucraina.

Iată un material publicat recent de Agerpres despre ororile războiului, conform unui militar ucrainean pensionar. Acest pensionar are 50 de ani, nu se înțelege de ce… El povestește cum la unitatea militară de lângă orașul Jitomir a căzut o bombă. El este pensionar, dar locuia undeva, lângă garnizoană. Și descrie totul în mod neprofesional pentru un fost militar care a slujit în armată: „a venit un avion, alarma nu a funcționat, iar o bombă uriașă a distrus clădirile din unitatea noastră”. 

– Și ce nu e în regulă?
– Nu mă îndoiesc că acest om ar fi putut povesti această istorie jurnaliștilor. Dar acest episod fusese descris în comunicatele Ministerului rus al Apărării, cu două zile înainte. A fost atacat centrul de pregătire pentru forțele de operațiuni speciale. 

Aveți idee despre ceea ce reprezintă forțele de operațiuni speciale? Sunt o elită a armatei, care execută orice misiune.

Baza nu a fost distrusă cu ajutorul unui avion sau a unei bombe, a fost distrusă de sistemul nou-nouț, hipersonic, care se numește Kinjal, adică „pumnal”, în limba română, pentru că această armă nu poate fi oprită de niciun sistem de apărare antiaeriană. Subliniez că asta s-a întâmplat acum două zile, adică în a treia săptămână a operațiunii speciale, iar începutul operațiunii a fost un pic diferit. În prima zi a operațiunii speciale, adresându-se poporului rus și forțelor armate, președintele Vladimir Putin le-a vorbit tuturor, inclusiv forțelor armate ucrainene, cerându-le să depună armele și să-și păstreze viața. Parcursul real al acțiunilor militare a arătat că erau oameni din forțele armate ucrainene care erau gata să depună armele și să nu permită distrugeri ale orașelor… 

„Naziștii care vă plac dumneavoastră”

– Domnule ambasador, vă rugăm, puteți fi mai concis, unele lucruri sunt deja cunoscute din poziția guvernului dvs. Ați alocat o oră interviului, suntem abia la întrebarea a doua. 
– (Diplomatul se irită) Eu v-am spus că se poate răspunde „Niet” la unele întrebări… La cât am început interviul? (n.r. – după ce află răspunsul, ambasadorul îşi scoate ceasul de la mână şi-l pune pe masă, sub privirea lui). Să nu pierdem timpul, să nu ne abatem… În unele cazuri, cadrele naziste din forțele armate ucrainene, nu doar din batalioanele teritoriale, ucideau ofițerii care erau gata să depună armele și să nu permită escaladarea războiului în Ucraina. În zona Mariupol, unde sunt blocați mulți civili, după ce naziștii uciseseră un comandant al armatei ucrainene, forțele armate ucrainene au lovit, ca răspuns dat neonaziștilor. Dumneavoastră nu știți nimic despre asta. „Truth is a first victim of any war” („Prima victimă a războiului e adevărul”, Hiram Johnson, fost guvernator al Californiei și fost membru al Senatului SUA în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – n.r..) Neonaziștii…   

– Dar de ce Ucraina e considerată un stat nazist în condițiile în care extrema dreaptă nu a obținut niciodată mai mult de 10% la alegerile electorale? Au ei o influență reală în regimul de la Kiev?
– Zelenski a câștigat alegerile prezidențiale, în 2019, cu 73% din voturi, iar naziștii care vă plac dumneavoastră au primit mai puțin de 10%. Zelenski a făcut două promisiuni populației: că va aduce pacea și că cei corupți și criminalii vor fi judecați, că fostul președinte Poroșenko va fi judecat. Zelenski a fost întrebat atunci cum ar putea aduce pacea? Și a spus că „e suficient să încetăm să mai tragem”. 

În februarie 2022, intensitatea bombardamentelor era la fel ca în anii 2014 – 2015, când sute de mine și de bombe au căzut peste casele civililor din Lugansk și din alte localități.

Dar presa nu e interesată de aceste informații. Controlează neonaziștii politica și acțiunile regimului de la Kiev?! E o întrebare retorică.

„Demilitarizarea Ucrainei este pentru noi o problemă existențială”

– Ați absolvit facultatea de jurnalism. Ce reproșați presei românești sau concret redacției Libertatea, cu toată asprimea și sinceritatea, vă rugăm?     
– Niet! Nu am nimic de reproșat, nici presei românești, nici ziarului Libertatea. Am răspuns la această întrebare mai devreme. Dar vreau să exprim un regret profund în legătură cu degradarea jurnalismului occidental. Unul dintre ultimii jurnaliști de investigație, Julian Assange, este în pușcărie. El a încercat și a făcut materiale despre crimele militare americane în Irak. Și omenirii nu i-a păsat de aceste crime. Și nici de cele din Afganistan sau din alte regiuni. Dar nimeni nu a deschis anchete judiciare, nimeni nu a investigat aceste crime americane, nu a pornit nicio campanie informațională. Iar în ceea ce-l privește pe Assange, el ar putea să rămână în pușcărie pentru tot restul vieții lui. 

– Ce speră să obțină Federația Rusă la finalul acestei acțiuni?     
– Este o operațiune, nu o agresiune, ci o operațiune militară specială, pentru că la ea participă doar militarii profesioniști, iar numărul lor nu este mai mare decât cel al forțelor armate ucrainene. Legile războiului spun că, dacă faceți o ofensivă, trebuie ca numărul militarilor dumneavoastră să fie de trei ori mai mare decât cel al inamicului, puteți întreba asta orice expert militar. 

1. Obiectivul principal și cel dintâi al acestei operațiuni este oprirea genocidului în Donbas și protejarea populației din Donbas. În acest sens, noi știm mai bine decât cancelarul Germaniei, țară care a făcut un genocid în trecut, ce este acela un genocid. 
2. Al doilea obiectiv este demilitarizarea Ucrainei. S-a constatat că în Ucraina s-a creat un program amplu privind cercetări militare și biologice. De aceea, demilitarizarea Ucrainei este pentru noi o problemă existențială. 
3. Ultimul obiectiv al operațiunii militare este denazificarea. Factorul principal al tuturor acestor programe, planuri teribile și instrumentele îndeplinirii acestor planuri, totul este reprezentat de organizațiile naziste din Ucraina. Termenul de denazificare a fost elaborat de serviciile secrete americane, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, cu implicarea unui expert european, Herbert Marcuse. În mai 1945, când s-au încheiat ostilitățile, listele de denazificare conțineau numele a sute de mii de persoane din Germania. Au fost create 545 de tribunale în care lucrau 25.000 de angajați. Denazificarea Ucrainei este un obiectiv ce va fi dus până la capăt. Este vorba despre necesitatea asigurării garanțiilor de securitate națională, garanții despre care Rusia a vorbit în decembrie anul trecut, când a propus Statelor Unite și NATO semnarea unor documente juridice în acest sens. Dar aceste propuneri au fost respinse și, ca și în cazul acordului de la Minsk, a fost ratată șansa soluționării acestei crize, în mod pașnic, democratic și politic.

Ambasadorul spune că nu au vrut un război rapid pentru că, atunci, ar fi deplasat mult mai mulți soldați

– Fusese planificată această operațiune militară ca un ”Blitzkrieg”, așa cum susțin unii specialiști militari occidentali?
– Niet! Experții militari americani recunosc că tempo-ul avansării trupelor ruse în Ucraina este un record, un tempo mai bun decât cel al avansării trupelor germane pe frontul de Est, în Al Doilea Război mondial. Și trebuie să înțelegem că raportul (dintre forțele armate ruse și cele ucrainene – n.r.) este de 1 contra 3, nu 3 contra 1. Nu a fost deloc un blitzkrieg, așa cum spune propaganda occidentală, din simplul motiv că armata rusă nu folosește metode barbare, bombardamente în masă ca la Hiroshima, ca în Vietnam, unde au fost ucise 2 milioane de oameni cu „agentul Orange”, sau ca în Irak. În Irak și-au pierdut viața un milion de civili, ca să nu mai vorbim despre cum s-a creat Statul Islamic. Unde sunt tribunalele militare care trebuiau să spună că SUA a permis crearea Statul Islamic, care a apărut în urma invaziei Irakului, unde au murit un milion de civili? 

Armata rusă își îndeplinește operațiunea cu respectarea convențiilor internaționale privind purtarea războaielor. Un obiectiv important este salvarea vieților populației civile din Ucraina. Ucraina este un popor frățesc, iar populația este victima organizațiilor naziste, teroriste.

Despre distrugerea Mariupolului: „Orașul este controlat acum de armata ucraineană”

– Susțineți că armata rusă dorește salvarea populației civile. Dar orașe precum Mariupol sunt distruse aproape complet.
– Orașul este controlat acum de armata ucraineană și de neonaziști. Informațiile care ne survin de acolo arată faptul că populația civilă nu află despre culoarele umanitare, că neonaziștii se folosesc de aceste culoare. 

– Guvernul dvs. susține că au murit mii de oameni din agresiunea armatei Ucrainei în estul țării, din 2014 și până astăzi. Există însă ONU și alte organisme. Puteți explica publicului românesc ce demersuri ați făcut la ONU sau la alte foruri internaționale pentru acest lucru?
– Da. Federația Rusia a obținut votul unanim de susținere din partea tuturor celor 5 membri permanenți ai Consiliului de Securitate. Reamintesc că a fost stabilit un plan politic și democratic privind criza internă din Ucraina. Sute, dacă nu mii, de plângeri ale cetățenilor din Donețk și Donbas au fost depuse la Curtea Drepturilor Omului, despre acțiunile criminale ale neonaziștilor din 2014-2015. Aceste crime continuă și azi. Agresiuni asupra femeilor, acțiuni de terorizare a populației din Donbas. Nici măcar o singură plângere nu a fost dezbătută și soluționată. Nu s-a primit nici măcar un singur răspuns. Nu e suficient? Eu cred că am făcut destul. Dar noi vom continua. Procurorul General al Federației Rusiei va prelua aceste dosare penale despre crimele împotriva populației civile. 

– În general se spune că dintr-un război modern nu câștigă cu adevărat cineva. Credeți că în ultimii ani, Rusia are partea ei de eroare astfel încît s-a ajuns la acest conflict?
– Niet. Putem spune că am fost naivi, că aveam iluzii față de liderii occidentali. Noi mergeam spre Vest cu sufletul deschis. Dar am primit, în schimb, baze militare străine aproape de noi, infrastructuri militare, laboratoare biologice, provocări la granița noastră. Politica antirusă este condusă din Ucraina. Pe vremea lui Zelenski a fost adoptată legea prin care s-a interzis folosirea limbii ruse în Ucraina. Nu numai în casă, dar și pe stradă, în magazine; poți fi pedepsit dacă vorbești în limba maternă. Interzicerea limbii materne este o formă de genocid. Privarea populației de apă potabilă este tot o formă de genocid. Cine a distrus canalul care face legătura între Crimeea și Nipru și care furniza apă potabilă? Fluviul Nipru pornește din Rusia. Imaginați-vă că Rusia ar opri curgerea apei prin bazinul Niprului… În cadrul operațiunii militare speciale, s-a reușit reconectarea acelui canal. Era construit pe vremea URSS, a fost făcut cu ajutorul tuturor popoarelor sovietice. Unde este compasiunea Ucrainei față de proprii civili? 

„Biden l-a făcut pe Putin criminal de război la un drinking party. E ridicol”

– Excelența voastră, aveți 68 de ani. Ca și noi, ați trăit sub amenințarea „războiului atomic”…
– Am 69 de ani, îi împlinesc în iunie.

– Scuze. Am vrut să spunem că toți am trăit o vreme sub amenințarea „războiului atomic”, încă din copilărie și mai târziu. Dar, de asemenea, faceți parte din generația care a preîntâmpinat anihilarea reciprocă. Credeați că ne putem întoarce sub acest risc, ca specie? Acum considerați că vom avea înțelepciunea de a mai evita încă o dată conflictul nuclear?
– I hope so! I hope so! Sper…

– O secundă, domnule ambasador, doar sperați?! Nu sunteți convins că veți evita războiul atomic?
– Monitorizăm discursurile și auzim insultele făcute la adresa noastră de liderii politici occidentali și ajung să mă îngrozesc. Mă îngrozesc. Este un thriller. Nu le pasă de oamenii lor, nu le pasă de stabilitatea lumii. Președintele Statelor Unite, în timpul unui party, drinking party, e întrebat de un jurnalist dacă el crede că Putin e un criminal de război. „No!”, spune el. Merge să-și ia ceva de băut de la bar, revine apoi la jurnalist și-i spune „Da, da, e un criminal de război!”. 

Asta s-a întâmplat la un drinking party! E ridicol, dar e imaginea care vorbește de la sine. Biden nu a spus nimic despre iubire, despre pace, despre Europa.

Invitație la hartă. „Marile dimensiuni care explică și disculpă totul”

Interviul se încheie. A durat o oră şi 20 de minute. „Așteptăm o televiziune de la Moscova pentru un interviu cu domnul ambasador tot aici, în aceeași încăpere”, explică oamenii din ambasadă graba. Dar, spune ataşatul de presă, „Ambasada Federaţiei Ruse intenţionează să organizeze joi o conferinţă de presă cu presa din România”. Ambasadorul vrea totuși să ne mai arate ceva. 

Pe perete e o hartă uriașă a lumii. În centrul ei e Rusia, iar SUA e ruptă în două, la marginea stângă Americile, la dreapta Alaska. Aceeași hartă pe care o remarcase reporterul polonez Ryszard Kapuściński pe când străbătea URSS, în comunism. 

„În lume există două hărți”, scria Kapuściński. „Una în care SUA e în centru, una în care Uniunea Sovietică e în centru. De generații, cele două hărți modelează două viziuni diferite asupra lumii”.

„În timpul peregrinărilor mele pe întinsurile Imperiului sovietic mi-a atras atenția că până și în orășelele cele mai îndepărtate și mai abandonate, până și în librăriile aproape goale, de regulă se putea procura o hartă de mari proporții a URSS, pe care restul lumii se află cumva pe un plan secundar, marginalizat, în umbră”. 

Această hartă este pentru ruși un fel de recompensă vizuală, o sublimare emoțională deosebită, dar și obiectul unei mândrii nedisimulate. Ea servește la explicarea tuturor lipsurilor, greșelilor, sărăciei și marasmului. E prea mare țara ca să poată fi reformată! explică inamicii reformelor. Marile dimensiuni care explică și disculpă totul.

Ryszard Kapuściński, „Agonia Imperiului”, 1993:

Harta cu avansul NATO. „Enough is enough”

Nu deschidem discuția cu ambasadorul despre Kapuściński, nu mai e timp, dar iată că acum, după 30 de ani, diplomatul de la București ține să ne arate tocmai această hartă. Pentru că, spune el, geografia este simbolul felului silențios în care Rusia a fost atacată și ignorată. 

Ambasadorul ne arată cum a avansat NATO spre Rusia, după dispariția URSS. Țările Baltice, Polonia, Cehia, România, toate celelalte au schimbat tabăra. Plus, din sud, Turcia. Rusia se simte înconjurată și amenințată. 

„Enough is enough”, spune Valeri Kuzmin, în fața hărții și revine la tonul milităros, la care renunțase pentru câteva momente. Ce se înțelege din ce a spus ambasadorul de la București și din demonstrația hărții, făcută de el? Sunt slabe speranțe de pace durabilă acum, până când Moscova nu va discuta, nu cu Ucraina, ci cu cei despre care spune că împing harta. 

Mai prindem o întrebare. Și primim răspuns foarte straniu, ca o cheie complicată.

– Domnule ambasador mulți români, temându-se de un eventual pericol nuclear, își fac provizii de pastile de iod. Dumneavoastră aveți provizii de pastile de iod?
– Niet. Nu am pastile de iod. Iodul nu este periculos pentru sănătate, știți că sarea este iodată. Eu nu știu dacă se poate face o soluție dezinfectantă din aceste pastile, dar dacă se poate, ar fi un lucru foarte util. Cândva, în Sudan, soția mea a fost atacată de o insectă foarte periculoasă, dar acolo, fiind țară islamică, spirtul era interzis. A fost salvată de francezii de la „Medici fără frontiere”… Un proverb rus spune că „Dumnezeu îl ajută pe cel care se ajută”. 

Tocmai ni s-a atras atenția, ca țară, să nu ne băgăm? Nu credem că a aruncat proverbul întamplător. Valeri Kuzmin nu a lăsat garda jos nicio secundă, parcă l-am văzut pe Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, la Amanpour, pe CNN. Nici el nu a respins total posibilitatea unui dezastruos conflict nuclear. 

Ne despărțim. Înainte de a ieși, oamenii ambasadei ne întreabă dacă le putem trimite interviul înainte de publicare, „ca să fie traducerea corectă”. Refuzăm. Insită, politicos, dar insistă. „Ne pare rău, conform regulilor din presa liberă, nu”. Niet. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro