Detectivii de origini care îi ajută pe americani să-și găsească strămoșii italieni: „Un eveniment care mi-a schimbat viața”

Cuprins:

Povestea unei emigrări forțate

Tatăl lui Jim Fiorini a fost unul dintre cei peste două milioane de italieni care au emigrat în Statele Unite la începutul anilor 1900, atrași de promisiunea „visului american”.

Deși și-a construit o afacere de succes în construcții, Marea Criză Economică i-a schimbat destinul.

Fiorini își amintește că tatăl său era „emoționat de copilăria sa și de cum lucrurile s-au schimbat în rău pentru el odată cu mutarea în SUA”.

Această poveste personală l-a determinat, zeci de ani mai târziu, să pornească într-o investigație genealogică pentru a-și descoperi „casa” din Italia.

Ascensiunea turismului rădăcinilor

Fenomenul este cunoscut sub numele de turism al rădăcinilor și presupune călătorii motivate de dorința de reconectare cu moștenirea familială.

„În ultimii ani, Italia a devenit o destinație centrală pentru turismul de origine, o tendință în creștere în care călătorii călătoresc nu doar pentru a vedea obiectivele turistice, ci și pentru a se reconecta cu moștenirea lor”, spune Jennifer Sontag, CEO și fondatoare a agenției ViaMonde.

Ea spune că sunt „atât de mulți oameni, tineri și bătrâni care vor să afle mai multe despre locul de unde vin”.

De ce Italia atrage americanii

Italia este una dintre principalele surse ale emigrării masive de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, mai ales din sudul țării și Sicilia.

„Modelul tipic de emigrare implica mai întâi tineri care plecau în străinătate, își găseau de lucru și apoi încurajau mai mulți bărbați din satul lor să li se alăture”, explică Sontag.

Această migrație concentrată a creat, în timp, comunități întregi de descendenți care caută astăzi să-și regăsească originile.

Atât de mare a devenit interesul, încât Italia a declarat anul 2024 Anno del Turismo delle Radici – Anul Turismului Rădăcinilor.

„Detectivi” ai trecutului

Căutarea strămoșilor nu este simplă. Numele au fost anglicizate, documentele s-au pierdut, iar multe arhive nu sunt digitalizate.

„O dificultate-cheie este gestionarea greșelilor de ortografie frecvente sau a anglicizării numelor italiene”, spune Sontag.

Agenția ei funcționează ca o adevărată echipă de detectivi care caută acte de naștere, manifeste navale, certificate de căsătorie și deces, uneori în mai multe țări. Procesul poate dura luni întregi.

Emoția întoarcerii „acasă”

Momentul în care descendenții ajung în orașul strămoșilor este adesea copleșitor.

„Principala reacție constă adesea din lacrimi de bucurie și uimire pe măsură ce piesele istoriei familiei lor se reunesc”, spune Sontag.

Pentru Jim Fiorini, experiența a fost profund personală: „Confirmarea pozitivă că am găsit orașul meu ancestral mi-a oferit o încheiere în viața tatălui meu”, spune el.

„Să stau în mica piață din jurul fântânii arteziene comunitare și pe treptele de piatră pe care tatăl meu se juca în copilărie a fost un eveniment care mi-a schimbat viața”.

Cetățenia italiană, un vis tot mai greu de atins

Mulți americani nu caută doar rădăcini, ci și cetățenia italiană. Însă o schimbare legislativă recentă a limitat acest drept la maximum două generații – părinți sau bunici născuți în Italia.

„Aceasta a fost o schimbare devastatoare”, spune Sontag, explicând că mulți clienți și-au planificat viața în jurul mutării în Italia.

„Aceasta a fost o oportunitate ratată de către guvern de a-i primi cu brațele deschise pe descendenții care ar stimula economia și ar ajuta la revitalizarea orașelor pe moarte”.

Pentru mulți americani-italieni de a treia și a patra generație, Italia rămâne astfel mai degrabă un loc al memoriei și al vacanțelor decât o nouă casă.