Andreea Marin: «Doctorul mi-a spus: “Dacă nu te operez acum, mori”»

Libertatea publică azi, in premieră, cateva fragmente cutremurătoare din cartea pe care Andreea Marin urmează să o lanseze pe piaţă pe 28 noiembrie, în cadrul târgului Gaudeamus, la standul Tritonic. În “Preţuieşte viaţa”, un volum care, deşi nu e autobiografic, conţine o serie de mărturii personale, Andreea vorbeşte despre cele două sarcini pe care nu le-a putut duce la bun sfârşit înainte de a deveni mama superbei sale fetiţe, Violeta.

Lucram la ştiri, când, într-o dimineaţă, mi s-a făcut rău. Cu o oră mai devreme făcusem sport. Nimic nou, efortul obişnuit de fiecare zi. Durerea a venit ca din senin, ca un cuţit împlântat în stomac. Apoi, o mână nevăzută a tras cuţitul în jos. Eram năucită, nu aveam nici o explicaţie. Puteam să merg, să vorbesc, ba chiar reuşeam să păcălesc durerea, găsind o poziţie comodă şi rămânând aşa, cuminte, fără să mă clintesc. Or, eu nu prea puteam să stau. Aveam o responsabilitate: seara, trebuia să aduc veşti în casele a milioane de oameni. (…)

Avea un litru de sânge în abdomen

Imediat ce m-a examinat, medicul s-a adresat asistentelor: “Pregătiţi sala de operaţie. Urgent”. Am îngheţat. Nu înţelegeam nimic. Încâlceam vorbele şi, cumva, încercam să trag de timp: “Dar, staţi puţin… domnule doctor… e grav, chiar nu putem amâna?”

Recomandări

Pavel Abraham a obținut ordin de protecție împotriva lui Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, eroul din ’89 pe care fostul milițian l-a bătut crunt la Mineriadă

“Aveţi un litru de sânge în abdomen. Socotiţi dumneavoastră dacă e grav sau ba. În maximum o jumătate de oră trebuie să fiţi pe masa de operaţie.”

“Şi dacă nu?!”, am zis eu, de colo, încercând să-mi adun ultimele fărâme de curaj. “Dacă nu… muriţi, domnişoară. Dar dacă da, mai aveţi cel puţin 50 la sută şanse să fiţi pe viitor mamă. Nu neglijaţi această şansă”.

Îl priveam… fără cuvinte. Nu auzisem în viaţa mea de sarcină extrauterină. Eram însărcinată?! Ba nu… fusesem însărcinată?! Eram şi nu eram, totodată?!? În neştiinţa mea, sărisem etape. Adăpostisem un firicel de viaţă şi acum îl pierdeam. Stăteam faţă în faţă cu acest deznodământ şi simţeam, ca într-un film derulat invers, cum mă ajung din urmă trăiri pierdute. Numai că toate aveau un gust amar acum…

Valul m-a izbit şi s-a retras. M-am trezit pe un pat de spital. Cu ce am rămas? Am rămas cu ceva? Nu se poate ca o viaţă să dispară aşa, fără nici un semn, ca şi cum nici n-ar fi trecut pe aici. Simţeam gustul amar al speranţei găsite şi frânte în secunda următoare. Probabil, asta e tot ce mi-a rămas de atunci. Şi tăietura de 15 centimetri, care îmi va aminti mereu că pe acolo a trecut o scânteie de om, copilul meu, eu însămi copil la vremea aceea (…)

Recomandări

Tinerii din POT, numărați pe degetele de la o mână. Vârsta medie a parlamentarilor este de 45 de ani și 6 luni

(Câţiva ani mai târziu – n.r.)

Chiar de ziua mea, eram pe masa de operaţie şi, pentru prima oară după foarte mulţi ani, simţeam frica. Verdictul medicului nu era nou, dar mai dureros ca niciodată: sarcină extrauterină. În minutele următoare, şansele mele de a fi mamă atârnau de hazard, ca la ruleta rusească, totul depindea de un singur amănunt: pe care parte s-a dezvoltat sarcina, cea sănătoasă sau cea ciuntită în urmă cu ani. Nu-mi găseam liniştea şi mintea mea derula la nesfârşit: “şi dacă e pe partea sănătoasă, bisturiul îmi va reteza, odată cu ea, şi ultima şansă”.

«Nu e momentul potrivit pentru noi»

Atunci, soţul meu – despre care am crezut şi cred în continuare că are o legătură specială cu divinitatea – m-a privit în ochi şi mi-a spus: “Stai liniştită. Nu-i aşa cum crezi. Pur şi simplu, nu e momentul potrivit pentru noi. E prea devreme. O să fie bine, ai să vezi.”

Am simţit aproape fizic cum aceste cuvinte mi se aşază pe umeri şi mă readuc la calm şi limpezime. Au fost cuvinte- înger. Căldura lor m-a cuprins pe dinăuntru şi m-a vindecat. Cum a ştiut, de unde a ştiut rămâne pentru mine o nepătrunsă taină…

O nouă tăietură de 15 centimetri s-a suprapus peste vechea cicatrice. Când am deschis ochii după operaţie, primele cuvinte pe care le-am auzit au fost: “Ți-am spus că o să fie bine”. Alături de el, medicul mi-a confirmat : “Eşti norocoasă. Ne vedem degrabă, când o fi să te moşesc”.

Recomandări

Antisemitism feroce, rămas nesancționat. Autoritățile române n-au reușit să-l identifice pe autorul unor postări prin care evreii sunt numiți „cancerul lumii”

Volumul se va vinde cu un DVD

Pe lângă mărturiile personale, cartea “Preţuieşte viaţa” conţine şi 60 de articole cu teme dedicate în special femeilor, interviuri cu personalităţi din diverse domenii, fotografii realizate de Marius Bărăgan, dar şi un DVD cadou, cu documentarul “Kilimanjaro 2001”, realizat de Andreea Marin Bănică şi Călin Vrabie. Volumul va fi lansat de Editura Tritonic şi va avea 256 de pagini.

Nu e însărcinată

Andreea Marin a infirmat, pentru Libertatea, informaţia care a circulat în ultimele zile în presă conform căreia ar fi însărcinată. “Nu e adevărat nici că sunt însărcinată, nici că aş fi semnat un contract cu Kanal D. Iată doar două exemple de ştiri inventate în ultimele două zile”, ne-a declarat Andreea.

Urmărește-ne pe Google News