«Băiatul din cutia de biscuiţi»

Ibby se întoarse la etaj. Uşa dormitorului lui Francis era închisă şi dinăuntru se auzeau izbituri şi bubuituri.

– Francis? întrebă Ibby. Bătu de două ori şi intră.
– Închide uşa! se răsti Alex. Nu-l lăsa să scape!
– Ce să nu las să scape? spuse Ibby, surprinsă.
– Nu ştiu! Alex stătea în genunchi, cercetând sub pat.
– Un fel de şoarece, cred. Cu dungi.
– Dungi? Atunci, de sub pat ţâşni o arătare mică – nu mai mare decât un omuleţ din casa de păpuşi a lui Ibby. Fugi peste covor chiar la picioarele lui Ibby şi dispăru sub fotoliu, dar nu înainte ca Ibby să recunoască părul ciufulit şi puloverul în dungi ale lui Francis. Făcu un pas înapoi, scoţând un ţipăt de uimire.
– Francis?
– Împinge! strigă Alex, împingând fotoliul cu toată puterea.
– Stai! ţipă Ibby. O să-l striveşti! Dar, din fericire, pe locul unde stătuse fotoliul era acum doar un pătrat de covor prăfuit, pe care zăceau un soldat de plastic şi un stilou rupt.
– Unde s-a dus? întrebă Alex, privind în jur.
– Acolo! spuse Ibby, arătând cu degetul şi, până să apuce Francis să dispară sub nişte cutii de jocuri de table şi puzzle-uri, se năpusti şi-l prinse. Când se ridică, tremura, cu mâinile împreunate aproape de piept.
– Ia să vedem! spuse Alex. Ibby îşi desfăcu mâinile încetişor, iar acolo se afla Francis, ghemuit ca o minge. Urmă o pauză datorată şocului.
Apoi Alex întrebă: – Ce e?
– E Francis, spuse Ibby.
– Francis? Ce-a păţit?
– S-a micşorat.

(fragment) de Heather Dyer

Urmărește-ne pe Google News