Bardarbunga: vulcanul străvechi de sub gheață care amenință Europa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Seismologii au observat o intensificare a activității seismice în zona vulcanului Bardarbunga din Islanda, situat sub cel mai mare ghețar din Europa, Vatnajökull. De la începutul anului 2025, această regiune a înregistrat o creștere a numărului de cutremure, ceea ce ar putea indica acumularea de magmă sub suprafață, potrivit Vol.
Cuprins:
Vulcanii acoperiți de gheață, afectați de schimbările climatice
Aproximativ jumătate dintre vulcanii activi din Islanda se află sub ghețari. O teorie recentă, analizată de cercetători, sugerează că topirea ghețarilor, cauzată de schimbările climatice, poate intensifica și frecvența erupțiilor vulcanice.
Michelle Parks, vulcanolog la Agenția Meteorologică Islandeză, a declarat: „Se investighează dacă reducerea gheții glaciare de astăzi ar putea declanșa o nouă fază de activitate vulcanică.”
Istoria oferă o perspectivă importantă. După ultima eră glaciară, în urmă cu aproximativ 15.000 de ani, dispariția gheții peste Islanda a fost însoțită de un număr semnificativ mai mare de erupții, de până la 50 de ori mai frecvente, pe o perioadă de 1.500 de ani.
Impact global al vulcanilor de sub gheață
Conform unui studiu citat de vol, există 245 de vulcani acoperiți parțial sau total de ghețari în întreaga lume.
În jurul acestor vulcani trăiesc aproximativ 160 de milioane de oameni, iar 200.000 dintre aceștia locuiesc la mai puțin de trei kilometri distanță de astfel de «vulcani de gheață». Pe lângă Islanda, aceștia se găsesc în Alaska, America de Sud, Kamceatka și sub calota glaciară a Antarcticii.
Conform glaciologilor, ghețarii exercită presiune asupra solului prin greutatea lor. Topirea gheții reduce această presiune, ceea ce permite formarea unei cantități mai mari de magmă sub suprafață.
Cercetătorii islandezi au calculat că producția de magmă s-a dublat ca urmare a topirii gheții. Totuși, momentul exact al unei erupții rămâne imprevizibil.
Schimbările presiunii influențează și magmă existentă în camerele subterane. În funcție de geometria acestora, erupțiile pot fi accelerate sau amânate, ceea ce ar putea pregăti erupții mai violente.
Exemple din alte regiuni
În Chile, geologul Pablo Moreno-Yaeger a studiat șase vulcani acoperiți de gheață, inclusiv Mocho-Choshuenco.
Cercetările arată că, în timpul erei glaciare, stratul de gheață masiv a suprimat activitatea vulcanică. După o topire rapidă a gheții, presiunea a scăzut brusc, iar gazele acumulate au provocat erupții violente.
Vulcanii acoperiți de gheață sunt considerați printre cei mai periculoși. Erupțiile care duc la topirea ghețarilor pot genera cantități enorme de apă într-un timp foarte scurt, provocând inundații și alunecări de teren.
Un exemplu tragic este erupția vulcanului Nevado del Ruiz din Columbia, în 1985, care a cauzat moartea a peste 23.000 de oameni.
Vulcanii pot influența clima globală prin emisiile de gaze cu efect de seră sau particule de sulf care reflectă lumina solară, ducând la o răcire temporară.
Cu toate acestea, mai multe erupții succesive pot accelera încălzirea globală, ceea ce formează un ciclu de «feedback pozitiv»: ghețarii se topesc, declanșând erupții, iar aceste erupții accelerează procesul de topire.
„Când vorbim despre schimbările climatice, vorbim despre haos”, a concluzionat Pablo Moreno-Yaeger.
