Lansarea armelor nucleare ale Statelor Unite depinde în primul rând de președintele SUA, dar procesul în sine este unul extrem de complex. Deși Donald Trump a declarat că are un ”buton nuclear” mai mare ca al lui Kim Jong-un, specialiștii spun că nu este vorba de o simplă apăsare de buton pentru a lansa o bombă nucleară. Dar componenta cheie a acestui proces – codurile necesare pentru a autoriza lansarea – sunt mereu aproape de președinte și merg cu el oriunde se află acesta.
Cel puțin în teorie ar trebui să fie așa, pentru că, Hugh Shelton, a povestit în autobiografia sa din 2010, „Fără ezitare: Odiseea unui războinic american”, că în jurul anului 2000, un membru al departamentului din cadrul Pentagonului care răspunde de procesul nuclear, a fost informat în timpul unuia dintre controalele lunare că aceste coduri sunt la președintele Clinton și că acesta nu poate fi deranjat.
Consilierul care l-a informat de acest lucru i-a spus angajatului Pentagonului că președintele a luat codurile în serios și le-a ținut aproape de el.
Când a avut loc următoarea verificare un alt angajat al Pentagonului a fost trimis la Casa Albă și acestuia i s-a spus din nou că președintele este foarte ocupat, dar ia codurile sunt la el și le are la dispoziție. „Aceste scuze au continuat timp ce patru luni fără știrea președintelui Clinton, sunt sigur, până când a venit timpul ca actualul set de coduri să fie înlocuit cu noua ediție”, scrie Shelton.
„În acest moment am aflat că adjunctul nu avea nicio idee unde sunt vechile coduri pentru că lipseau de luni de zile. Președintele nu le-a avut niciodată, dar el a presupus, sigur, că persoana responsabilă le avea, așa cum ar fi trebuit să se întâmple”, scrie fostul șef al Statului Major.
Shelton și apoi secretarul de apărare William Cohen au fost alarmați. Problema codurilor lipsă a fost rezolvată prin schimbarea codurilor, dar au făcut schimbul foarte repede, obligând oficialul Departamentului Apărării care vizitează Casa Albă să vadă fizic codurile, indiferent cât trebuie să aștepte pentru acest lucru.
Shelton și Cohen se temeau că saga ar ajunge la presă și ar deveni o poveste jenantă. Cu toate acestea, nu s-a aflat niciodată de lipsa codurilor și relatarea lui Shelton în cartea sa din 2010 a fost, după cunoștința sa, prima dată când a fost făcut public acest incident.