Care este momentul potrivit pentru copii să aibă acces la TikTok sau Instagram. Interviu cu psihologul Cătălina Popoviciu

Cătălina este psihologă clinician, promotoare a sănătății mintale și antreprenoare socială. A colaborat cu Organizația Mondială a Sănătății, contribuind la elaborarea publicației Youth Engaged for Mental Health și a Forumului pentru cercetători la început de drum din cadrul OMS. 

A fost bursieră Fulbright și afiliată Universității Stanford din Statele Unite ale Americii, unde a lucrat în cadrul Centrului pentru Sănătatea Mintală și Wellbeingul Tinerilor, în Departamentul de Psihiatrie și Științe Comportamentale.

Vârsta standard recomandată de deținătorii platformelor este de 13 ani

Libertatea: Lucrezi la un doctorat pe tema „The impact of Social Media use on youth mental health” (Impactul utilizării rețelelor sociale asupra sănătății mintale a tinerilor – n.r.). O temă foarte dură mai ales pentru părinți.  Dacă ar fi în câteva fraze, cu ce se ocupă cercetarea ta?
Cătălina Popoviciu: Cercetare mea încearcă să mai aducă câteva clarificări în literatura de specialitate, care este destul de polarizată în ceea ce privește social media și sănătatea mintală.  Anumite studii spun că utilizarea este benefică, altele că este negativă pentru sănătatea mintală, există păreri contradictorii legate de timpul maxim pe care este sănătos să îl petrecem pe social media și așa mai departe. 

Recomandări

Cele două Românii. Nicușor Dan, făcut președinte de mediul urban. Orașele și județele unde și-a zdrobit contracandidatul ANALIZĂ

Pe scurt, într-unul dintre studiile mele analizez câțiva predictori ai utilizării excesive a social media la adolescenți și ce îi predispune pe aceștia la o utilizare mai crescută, în alt studiu mă uit la Instagram și cum afectează conținutul urmărit diferite aspecte ale wellbeingului. 

De asemenea, mai am un studiu în care analizez mai amplu platforma TikTok și conținutul legat de sănătate mintală distribuit pe platformă și cum afectează el anumite aspecte de sănătate mintală, iar un ultim studiu este o metaanaliză care  se uită la programele de prevenție în ceea ce privește social media și sănătatea mintală, mai exact acele programe de social media literacy și cât de eficiente sunt ele pentru sănătatea mintală a tinerilor și adolescenților și, mai ales, dacă există și cum sunt concepute. 

– Bun. Am tare multe întrebări și nu știu de unde să le iau. O să încep ca un părinte: când a sosit timpul potrivit și pot permite copilului să aibă acces la social media?
– Aceasta este într-adevăr o întrebare importantă și destul de controversată, mai ales în contextul actual în care vedem constant în media exemple despre impactul social media asupra copiilor și adolescenților. 

Recomandări

Kremlinul anunță că Vladimir Putin și Donald Trump vor vorbi la telefon diseară

Din punctul de vedere al cercetării, în literatura de specialitate încă nu există un consens clar și nici nu cred că ar putea exista vreodată o regulă universală aplicabilă tuturor copiilor. Motivul principal este că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare cognitivă și emoțională și fiecare are un mod unic de a gestiona provocările pe care mediul online le aduce.

Totuși, platformele de socializare recomandă accesul de la vârsta de 13 ani, ceea ce nu este întâmplător – această recomandare se bazează pe date legate de dezvoltarea emoțională și capacitatea cognitivă necesară pentru a naviga relativ sigur în mediul online. Însă simpla atingere a acestei vârste nu garantează că toți copiii vor utiliza social media într-un mod sănătos și responsabil. 

Studiile recente ne arată că este esențial să privim această vârstă doar ca pe un punct de referință și nu ca pe o regulă absolută. Cred că ne cramponăm poate mult prea mult în ideea de vârstă fixă, încercarea de a găsi soluția vârstei perfecte de a utiliza social media, când, de fapt, noi putem stabili o vârstă, o implementăm, o reglementăm, dar cum suntem 100% siguri că ea este și respectată, este în beneficiul copiilor etc? 

Recomandări

Noaptea câND Nicuşor a devenit preşedintele României REPORTAJ

Pregătirea emoțională și alfabetizarea digitală, o prioritate

– Există ceva mai important decât vârsta? Ce ar fi?
– Mult mai important decât o vârstă fixă cred că este nivelul de pregătire emoțională și alfabetizare digitală a copilului. Copiii cu o maturitate emoțională suficientă, capabili să gestioneze presiunile mediului online (precum interacțiunile negative, bullyingul, comparațiile sociale sau expunerea la conținut nepotrivit), sunt, în general, mai bine echipați să utilizeze rețelele sociale în mod pozitiv. 

Recomandarea mea este ca înainte de a oferi acces la social media, copiii să beneficieze de programe și activități care să îi învețe cum să identifice informații false sau manipulatoare, cum să-și protejeze datele personale și cum să reacționeze corespunzător atunci când se confruntă cu riscuri online.

De asemenea, este esențială comunicarea deschisă dintre părinți și copii. Momentul cel mai potrivit pentru a permite accesul copiilor la social media este atunci când există o relație de încredere, în care copilul se simte confortabil să discute despre experiențele și provocările întâmpinate online. În paralel, părinții ar trebui să stabilească împreună cu copilul reguli clare referitoare la timpul petrecut online și la tipurile de conținut permise.

Pe de altă parte, abordarea extremă de interzicere totală a accesului la social media nu este neapărat sănătoasă sau benefică. Trăim într-o lume în care rețelele sociale fac parte integrantă din viața cotidiană, iar o interdicție absolută poate limita copilul în dezvoltarea unor competențe necesare pentru adaptarea la realitatea actuală și viitoare. Mai mult, poate genera sentimente de izolare socială și dificultăți în integrarea ulterioară.

Îmi place să compar utilizarea social media cu utilizarea unei mașini. O mașină este extrem de utilă, ne ajută să ajungem rapid din punctul A în punctul B și ne ușurează viața, dar necesită anumite măsuri de siguranță. Înainte de a conduce, urmezi o școală de șoferi, înveți reguli clare, porți centura de siguranță și citești manualul de utilizare. Similar, în cazul social media, copilul trebuie să primească pregătirea adecvată, „manualul” și măsurile de protecție corespunzătoare. În cele din urmă, când maturitatea necesară este atinsă, accesul devine firesc și util.

Părinții și copiii au percepții diferite despre social media

– Ce este social media în percepția părinților și ce este ea în percepția copiilor sau a tinerilor? E același lucru sau nu?
– Social media este percepută diferit de către părinți și adolescenți, fiecare generație având o relație proprie cu mediul online. Pentru părinți, social media este adesea percepută ca un instrument practic: este un spațiu în care pot să revină în contact cu prieteni vechi din copilărie sau din adolescență, să urmărească evenimentele din viața familiei extinse sau să se reconecteze cu colegi și cunoștințe. 

Mulți părinți văd rețelele sociale și ca pe o sursă de știri, informații rapide sau sfaturi din comunitățile online care îi interesează. Așadar, pentru adulți, social media este mai mult un loc al reconectării și al informării, un instrument utilitar care le simplifică menținerea legăturilor sociale și profesionale. 

În schimb, adolescenții și tinerii văd social media într-un mod radical diferit. Pentru ei, social media este în primul rând un spațiu de expresie personală și de identitate: aici își afirmă cine sunt, ce cred, ce stil au și ce valori împărtășesc. Este locul unde pot să își construiască și să-și extindă cercurile sociale, să aparțină unui grup, să fie populari, să se inspire unii pe alții și să devină chiar surse de inspirație pentru ceilalți.

În social media, adolescenții își testează limitele individualității, își validează emoțiile și se conectează cu tineri care împărtășesc aceleași interese și experiențe. Totuși, această realitate vine inevitabil cu o serie de aspecte negative, care trebuie conștientizate atât de părinți, cât și de adolescenți. 

– Care este relația social media cu sănătatea mentală? Ce este folositor și ce este dăunător acolo? Ne sunt clare hotarele?
– Relația dintre social media și sănătatea mentală este una complexă și există atât aspecte benefice, cât și aspecte dăunătoare, care depind foarte mult de felul în care aceasta este utilizată, conținutul urmărit, nivelul de gândire critică cu care analizăm conținutul urmărit, ceea ce facem pe social media și așa mai departe. 

Cum spuneam și puțin mai sus, social media poate ajuta la reducerea izolării sociale și a singurătății, facilitând legături autentice între tineri care împărtășesc aceleași interese, experiențe sau preocupări. 

Platformele pot fi locuri în care adolescenții și tinerii găsesc suport emoțional, informații despre sănătatea mintală și resurse utile și comunități care discută deschis despre probleme emoționale. Social media oferă un loc sigur și accesibil în care tinerii își pot exprima individualitatea, pot experimenta cu propria imagine, creativitate și pot găsi modele pozitive și inspirație pentru dezvoltarea personală. 

Mulți tineri utilizează platformele sociale pentru a se implica în cauze sociale, pentru a-și exprima opiniile și pentru a promova schimbări pozitive în comunitățile lor, având astfel un sentiment crescut de implicare și utilitate.

Pe de altă parte, folosită într-o manieră noncritică, social media poate deveni un tărâm toxic și plin de riscuri. Expunerea continuă la viețile „ideale” ale altora poate duce la comparații constante, scăderea stimei de sine și nemulțumire față de propria viață, generând anxietate, depresie sau tulburări legate de imaginea corporală.

Comentariile negative, mesajele jignitoare sau bullyingul digital au efecte serioase asupra sănătății emoționale, afectând încrederea în sine, starea generală de bine și crescând riscul apariției unor probleme psihologice precum depresia, anxietatea și izolarea socială. 

Nevoia constantă de apreciere, exprimată prin numărul de like-uri sau followeri, poate determina comportamente obsesive și compulsive, o stimă de sine fragilă și instabilă și o incapacitate de a aprecia propriile calități fără validare externă constantă. 

Utilizarea excesivă și mai ales noaptea poate perturba calitatea somnului, generând oboseală, dificultăți de concentrare și accentuând anxietatea, stresul sau chiar depresia.  

Pe social media circulă foarte ușor conținut toxic sau informații false care promovează comportamente dăunătoare sau modele de viață nesănătoase, din orice domeniu. Mai nou, au început să apară multe informații din sfera sănătății mintale, care, de multe ori, nu sunt tocmai cele mai veridice sau evidence-based și cred că reprezintă un pericol foarte mare. 

Pe TikTok, spre exemplu, o platformă cu un impact major asupra tinerilor, subiectul sănătății mintale a căpătat o popularitate uriașă. Din păcate însă, o mare parte din conținutul despre sănătatea mintală prezent pe TikTok nu este validat științific și poate avea consecințe negative semnificative. 

De exemplu, informațiile împărtășite acolo adesea trivializează, generalizează sau chiar romantizează anumite tulburări mintale, precum depresia, anxietatea sau ADHD-ul, și contribuie astfel la răspândirea unor stereotipuri și mituri periculoase. În plus, multe clipuri TikTok promovează autodiagnosticarea, induc confuzie și amplifică stigmatul social asociat problemelor de sănătate mintală. Acest tip de conținut poate reduce deschiderea tinerilor către sprijinul profesionist, ducând, în schimb, la comportamente nesănătoase sau la percepții greșite și dăunătoare despre ei înșiși și despre ceilalți. 

De aceea, este esențial să promovăm gândirea critică și conținutul bazat pe dovezi (evidence-based), oferit de profesioniști în domeniul sănătății mintale, pentru a reduce riscul dezinformării și al efectelor negative asupra tinerilor.

Cum pot rezista părinții în lupta cu gadgeturile

– Presiunea de a lăsa copilul în apropierea gadgeturilor – telefonul în mod special – este foarte mare. Cum procedăm? Când și cât putem lăsa această apropiere între copil și accesul la aceste media?
– Presiunea asupra părinților de a permite accesul copiilor la gadgeturi și în mod special la telefon este într-adevăr foarte mare. Cu toate acestea, este important ca părinții să gestioneze atent această expunere, stabilind reguli clare încă din primii ani de viață și limite de timp adaptate vârstei copilului. 

De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Academia Americană de Pediatrie recomandă evitarea totală sau minimizarea drastică a utilizării gadgeturilor și ecranelor la copiii sub doi ani. 

Pentru copiii preșcolari (2-5 ani), recomandările acestor organizații sunt de maximum o oră pe zi, sub supravegherea unui adult și cu conținut educativ și adecvat vârstei. 

Pentru copiii de vârstă școlară, timpul petrecut zilnic cu gadgeturile ar trebui limitat la aproximativ una-două ore, însoțit de pauze regulate. În paralel, părinții trebuie să fie modele pozitive pentru copiii lor, demonstrând o relație echilibrată cu tehnologia și încurajând activitățile offline, cum ar fi jocurile în aer liber, sportul, cititul și hobbyurile variate. 

De asemenea, comunicarea deschisă și educația digitală încă din primii ani sunt esențiale pentru ca micuții să înțeleagă atât beneficiile, cât și riscurile asociate tehnologiei, ajutându-i să dezvolte o relație responsabilă și sănătoasă cu mediul digital.

– Eram într-o școală unde am vorbit copiilor de liceu. A venit pauza și noi am mai continuat. La un moment dat, cei mici mai să rupă ușa: am crezut că au ore. Învățătoarea mi-a zis: nu, au pauză și au venit după telefoane, sunt dependenți de ele. Era un sentiment foarte straniu. Cât de dependenți pot deveni ei? Există acest risc?
– Da, există, cu siguranță, acest risc și nu ar trebui subestimat. Momentul de la școală ilustrează foarte clar cât de puternică poate deveni relația cu telefoanele mobile.

Specialiștii în sănătate mintală atrag atenția că tinerii sunt deosebit de vulnerabili în fața dependenței de dispozitivele digitale, mai ales în contextul în care acestea oferă recompense imediate, validare socială rapidă și stimulare constantă prin notificări, interacțiuni și conținut. 

Dependența aceasta poate fi atât comportamentală, cât și emoțională: mulți copii și adolescenți simt anxietate, nervozitate, neliniște și chiar panică atunci când sunt separați temporar de telefon. Fenomenul are și un nume – nomofobie (teama de a rămâne fără telefon mobil sau acces la acesta) – și poate avea un impact profund asupra vieții tinerilor.

În plus, cercetările actuale confirmă că utilizarea excesivă și compulsivă a telefoanelor mobile este asociată cu o serie de probleme reale de sănătate mintală și fizică: anxietate crescută, depresie, tulburări de somn, dificultăți de concentrare și scăderea performanțelor școlare. 

În mod particular, adolescenții pot avea dificultăți în dezvoltarea relațiilor sociale autentice, deoarece telefonul devine principalul mijloc de interacțiune socială. Astfel, riscă să piardă oportunitatea dezvoltării unor competențe esențiale, cum ar fi comunicarea față în față, rezolvarea conflictelor sau tolerarea frustrărilor din viața reală.

Tocmai din acest motiv, este absolut necesar să educăm atât copiii, cât și părinții despre riscurile utilizării excesive și să promovăm încă de timpuriu o relație echilibrată și conștientă cu tehnologia. Soluția implică educație digitală timpurie, stabilirea unor limite clare și realiste și oferirea unor alternative atractive, sănătoase și stimulante, pentru ca tinerii să se dezvolte armonios, atât emoțional, cât și social.

Ce afecțiuni pot dezvolta copiii în urma dependenței de social media

– Apropo de sănătatea mentală: care sunt cele mai mari riscuri la acest capitol? Ce știm despre afecțiuni, efecte?
– Cele mai mari riscuri pentru sănătatea mintală a copiilor și a adolescenților în relație cu social media sunt reprezentate de anxietate, depresie, tulburările legate de stres, problemele de imagine corporală și tulburările asociate comportamentului alimentar, precum și utilizarea excesivă sau „dependența digitală”. 

Datele actuale oferite de Organizația Mondială a Sănătății arată că aproximativ 1 din 7 tineri cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani se confruntă cu probleme semnificative de sănătate mintală la nivel global. 

Dintre acestea, anxietatea și depresia sunt cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la tineri, iar incidența lor a crescut alarmant în ultimii ani, fiind accentuată de factori precum pandemia de COVID-19, izolarea socială, presiunile academice și sociale, bullyingul (inclusiv cyberbullyingul) și expunerea excesivă la mediile digitale și sociale. 

Aceste tulburări afectează serios viața de zi cu zi, provocând dificultăți în relaționarea cu ceilalți, scăderea performanței școlare și a motivației, și pot chiar să ducă la riscul de autovătămare sau comportament suicidar dacă nu sunt abordate corespunzător și la timp.

Un alt risc major îl reprezintă problemele legate de imaginea corporală și de tulburările de comportament alimentar (precum anorexia, bulimia sau tulburarea de tip binge-eating). Social media joacă un rol central aici, prin promovarea unor standarde nerealiste de frumusețe și un lifestyle ideal, de succes, care alimentează nemulțumirea tinerilor față de propriul corp, față de propria viață, și contribuie astfel la dezvoltarea unor comportamente alimentare nesănătoase și a unei stime de sine foarte scăzute.

Utilizarea excesivă a tehnologiei prezintă și ea riscuri importante, fiind asociate cu perturbarea somnului, scăderea capacității de concentrare și atenție, dificultăți în gestionarea emoțiilor, precum și diminuarea abilităților sociale și a rezilienței emoționale. 

Efectele acestor tulburări netratate la timp pot fi extrem de serioase și pe termen lung, afectând dezvoltarea emoțională și socială, performanțele academice, capacitatea de a menține relații sănătoase și stabile și, în cazuri extreme, putând crește riscul comportamentelor autodistructive.

– Social media afectează diferit categoriile de vârstă? Sunt anumite lucruri specifice?
– Sunt câteva lucruri specifice. Și, de fapt, recent în literatura de specialitate am ajuns la un consens: nu fiecare copil sau adolescent este afectat în mod similar, iar factorii individuali, sociali, etc. sunt cei care contribuie la relația aceasta. 

Spre exemplu, într-unul dintre studiile mele de doctorat am identificat că anumite vulnerabilități preexistente de sănătate mintală (precum depresie, anxietate sau tendințe către tulburări de comportament alimentar) accentuează utilizarea excesivă și engagementul cu conținut dăunător pe social media. 

Mai sunt și alți factori care contribuie la o utilizare nesănătoasă: anumiți factori de personalitate contribuie la o utilizare mai excesivă, o stimă de sine scăzută, precum și lipsa sprijinului în mediul offline, istoric personal de bullying și lipsa unui ghidaj din partea familiei. 

Legat de vârstă, într-adevăr, social media afectează în mod diferit categoriile de vârstă, deoarece fiecare etapă de dezvoltare are propriile particularități și vulnerabilități. În mod concret, putem observa câteva aspecte specifice fiecărei categorii:

Copiii și preadolescenții (sub 13 ani) sunt într-o etapă sensibilă a dezvoltării emoționale și sociale, în care își formează identitatea și valorile. În cazul lor, utilizarea social media poate duce la expunere prematură la conținut nepotrivit, risc crescut de cyberbullying și dificultăți în dezvoltarea abilităților emoționale și sociale offline.

În cazul adolescenților (13-18 ani), social media devine centrală în procesul de afirmare personală și integrare socială. Ei sunt predispuși la anxietate socială, probleme de imagine corporală, dependență digitală și dezvoltarea unor tulburări emoționale, alimentate de comparația constantă cu alți adolescenți și de nevoia de validare online.

Pentru tinerii adulți (18-30 de ani), social media este un instrument esențial în dezvoltarea profesională și personală. Totuși, în această categorie apare frecvent anxietatea legată de performanță, comparația cu realizările altora și stresul de tip Fear of Missing Out (FOMO), determinând adesea nemulțumire cronică, anxietate și dificultăți în gestionarea stresului.

– Cum depistăm problemele mari care apar? Putem vorbi de anumite simptome? 
– Da, putem depista problemele semnificative legate de utilizarea social media prin observarea unor simptome clare în comportamentul și starea emoțională a copiilor și adolescenților. 

Un prim semnal de alarmă este schimbarea bruscă a dispoziției sau iritabilitatea crescută, mai ales atunci când li se limitează accesul la telefon sau la rețelele sociale. De asemenea, retragerea din activitățile offline, pierderea interesului pentru hobbyuri sau prieteni din viața reală pot indica faptul că adolescentul petrece prea mult timp online, într-un mod dezechilibrat. 

În paralel, pot apărea dificultăți de concentrare, scăderea performanței școlare și tulburări de somn, în special dacă telefonul este folosit până târziu în noapte. Tot mai frecvent, vedem la adolescenți simptome de anxietate sau depresie – tristețe persistentă, neliniște, oboseală, lipsa motivației – care pot fi agravate de comparația constantă cu alți utilizatori de pe rețelele sociale. 

O altă zonă de risc importantă este legată de imaginea corporală: mulți tineri dezvoltă nemulțumiri legate de propriul corp sau comportamente alimentare nesănătoase, influențați de standardele nerealiste promovate online. 

În unele cazuri, apar semne că adolescentul este victima cyberbullyingului, mai ales atunci când devine brusc retras, evită discuțiile despre mediul online sau pare vizibil afectat emoțional după ce folosește telefonul. Iar atunci când utilizarea devine compulsivă – când nu se mai poate desprinde de ecrane, chiar și atunci când acest lucru are consecințe negative – vorbim deja despre un semn clar de dezechilibru.

Ce măsuri pot fi luate pentru a vindeca dependența de social media

– Cum luptăm? Existe mecanisme, terapii, forme de „îmblânzire” a rotației tinerilor cu aceste medii? La cine și cum apelăm?
– Lupta cu efectele negative ale social media nu înseamnă să luăm telefoanele din mâinile adolescenților sau să demonizăm tehnologia. Nu cred că despre asta este vorba. Este, mai degrabă, despre a construi acea centură de siguranță de care discutam mai sus, de o rețea de sprijin care să-i ajute să navigheze lumea digitală într-un mod sănătos și conștient. Iar această centură nu o putem construi doar în familie sau doar la școală. Avem nevoie de o abordare integrată, care să implice toți actorii relevanți: părinți, profesori, psihologi, creatori de conținut, autorități, ba chiar și platformele de social media în sine.

Un prim pas important este social media literacy (literația social media), care, din păcate, este aproape inexistentă în România în momentul de față. Din ce reiese și din literatura de specialitate, lipsesc cu desăvârșire programe sistematice și bine structurate care să-i învețe pe tineri și adolescenți (și nu doar pe ei!) cum să înțeleagă ce văd online, cum funcționează algoritmii, cum pot recunoaște conținutul manipulator, fake news-urile sau idealurile toxice promovate pe social media. De aceea, avem nevoie urgentă de campanii în școli, în licee, dar și de campanii naționale, care să aibă un impact real și susținut, nu doar acțiuni punctuale.

Totodată, e important să ne schimbăm puțin perspectiva. Prea mult timp ne-am uitat la social media doar ca la o „problemă” sau o „amenințare”. Dar adevărul este că social media poate fi și un spațiu incredibil de creativ, de conectare, de exprimare. În loc să controlăm, să blocăm sau să moralizăm, ar trebui să îi împuternicim pe tineri – să îi învățăm cum să folosească aceste platforme în favoarea lor și să le dăm spațiu să fie parte din soluție.

De aceea, orice program, orice intervenție, orice campanie trebuie construită împreună cu tinerii, nu pentru ei. Ei sunt cei care folosesc aceste platforme zi de zi. Ei sunt cei care înțeleg cel mai bine limbajul, dinamica, trendurile. 

În fond, ei sunt adevărații experți ai mediului digital. Și tot ei pot veni cu cele mai creative, autentice și eficiente idei pentru a promova un mediu online mai sănătos. Dacă vrem o schimbare reală, trebuie să le ascultăm vocea, să le oferim spațiu de exprimare și să construim împreună, nu deasupra lor. 

Știu că noi încă avem acea mentalitate de eu sunt specialistul, mă asculți pe mine, căci eu știu cum e mai bine. În acest caz, dar și în multe altele, cred că putem face mai mult rău decât bine dacă nu luăm în considerare perspectivele lor. 

Așadar, da – este nevoie de sprijin specializat, de intervenții psihologice atunci când e cazul, de reguli și limite sănătoase în familie. Dar este, în egală măsură, nevoie de schimbări de sistem, de politici publice adaptate contextului digital, de creatori de conținut care înțeleg impactul pe care îl au și de o societate care privește această generație cu încredere și curiozitate, nu cu frică. Numai așa putem crea un ecosistem digital în care tinerii să nu fie doar protejați, ci să fie și liberi să înflorească. 

Din nou despre necesitatea alfabetizării digitale

– Părinți sunt destul de neputincioși: mai ales din cauza proastei edictații digitale – un fel de analfabeți digital. Crezi că ar ajuta o „alfabetizare digitală” a părinților? Și chiar a profesorilor…
– Sunt de acord. Cred că răspunsul meu de mai sus merge pe această idee. Nu putem construi un mediu digital sănătos pentru copii și adolescenți dacă adulții care îi ghidează nu înțeleg cu adevărat ce se întâmplă acolo. 

Iar în acest moment, mulți părinți se simt neputincioși, în afara „jocului”, pentru că nu cunosc limbajul digital, nu știu care sunt platformele pe care copiii le folosesc, ce trenduri sunt în vogă, cum funcționează algoritmii, care sunt emoțiile cele mai folosite, ce semnifică ele, care este limbajul adoptat de ei sau cum arată dinamica socială în online?

Cred că soluția este curiozitatea și compasiunea. E nevoie ca părinții și profesorii să fie deschiși, empatici și dornici să înțeleagă, nu doar să judece. Dacă întâmpinăm mediul digital cu frică sau rezistență, riscăm să construim și mai multă distanță între generații. 

În schimb, dacă ne apropiem cu sinceritate, cu întrebări reale, fără moralizări, e mult mai probabil ca adolescentul să se deschidă și să ne lase să intrăm în universul lui digital – să ne spună ce urmărește, ce îl inspiră, ce îl sperie, ce trenduri apar și cum se simte în tot acest peisaj online.

Programele pe care le dezvoltăm în acest sens trebuie să fie multistratificate – nu ne adresăm doar tinerilor, ci și părinților, profesorilor, altor actori comunitari. E nevoie de ateliere pentru părinți, sesiuni de formare pentru cadrele didactice, spații de dialog între generații, în care toți cei implicați să învețe unii de la ceilalți. 

În fond, cum putem pretinde că ghidăm un adolescent într-un mediu pe care noi înșine nu îl cunoaștem? Iar această alfabetizare digitală nu e doar despre tehnologie, ci și despre înțelegerea emoțională a lumii în care trăiesc tinerii astăzi, care este diferită de cea în care au crescut, poate, părinții. 

– Ce sfaturi ai da tinerilor la acest capitol? Dar părinților?
– Părinților le-aș spune să fie curioși, să se informeze cât pot de mult și să fie deschiși să învețe și să navigheze acest mediu digital alături de copiii lor, nu împotriva lor. Să poarte discuții sincere și autentice, să întrebe și să asculte cu adevărat, fără judecată, și să evite reacțiile impulsive de control total. În loc să se teamă de ce nu înțeleg, mai bine să transforme frica în curiozitate. Iar poate cel mai important lucru este să rămână constanți în regulile stabilite, copiii au nevoie de limite clare și sigure, chiar dacă uneori le contestă.

Tinerilor le-aș spune să nu uite că social media e doar o parte a vieții, nu toată viața. Le-aș reaminti că ce văd online nu este întotdeauna real și că este perfect normal să se simtă copleșiți sau confuzi uneori. 

Le-aș spune că e în regulă să își ia pauze, să își protejeze energia, să aleagă conștient ce urmăresc și să nu se teamă să se deconecteze atunci când simt că ceva nu le face bine. Vocea lor contează și pot contribui activ la construirea unui mediu online mai sănătos, mai autentic, mai empatic. Le-aș mai spune și că e în regulă să ceară ajutor, fie că vorbim de un părinte, un profesor sau un specialist – să aibă curajul să vorbească despre ce simt și să nu creadă că trebuie să le gestioneze pe toate singuri.

Lumea online nu este un „teren minat”, dar nici un paradis. Este un spațiu, o „societate” online care oglindește, de multe ori societate offline, care trebuie înțeleasă, negociată și construită împreună, cu încredere reciprocă, empatie și dialog real, cu reguli, limite și structuri bine stabilite. 

Foto ilustrativ: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro