Înmatricularea unei maşini noi în România se poate transforma într-un război al nervilor. Birocraţie, drumuri multe pe la diferite instituţii ale statului, cozi interminabile şi taxe peste taxe de achitat. În medie, reuşiţi să vă înscrieţi automobilul în câteva zile. Ziarul Libertatea vă arată traseul pe care trebuie să-l parcurgeţi ca să intraţi în legalitate atunci când vă achiziţionaţi un autovehicul.
Pasul 1 – Mergeţi la RAR | Pasul 2 – Plătiţi 37 de lei la CEC |
Prima oprire este la Registrul Auto Român, unde vi se va aplica o folie securizată peste cartea de identitate a maşinii. | Mergeţi la o surcursală C.E.C., unde trebuie să achitaţi o taxă pentru certificatul de înmatriculare în valoare de 37 de lei. |
Pasul 3 – Achitaţi 52 de lei la poştă | Pasul 4 – Urmează înregistrarea autovehiculului |
Altă obligaţie, alt drum, alte cozi. La poştă trebuie să achitaţi 52 de lei, reprezentând taxa de înmatriculare. | Următorul pas este să vă duceţi la Administraţia Financiară de care aparţineţi pentru a vă înregistra maşina pe numele dumneavoastră. Atenţie! Trebuie să fiţi la zi cu plata amenzilor sau a impozitelor, altfel nu puteţi înscrie autovehiculul. |
Pasul 5 – Taxa de poluare pentru maşini Euro 3 sau 4 | Pasul 6 – La final, mergeţi la Poliţie, pentru numere şi talon |
Dacă aveţi maşină Euro 3 sau Euro 4 şi sunteţi din Bucureşti, mai faceţi un drum până la Administraţia Financiară de pe bulevardul Maria Rosetti, cu fişa de înamatriculare şi cartea de identitate a maşinii, ca să achitaţi taxa de poluare. Calculul nu se face pe loc, aşa că trebuie să veniţi din nou peste două zile, ca să ştiţi cât aveţi de plătit. Pentru maşinile Euro 5 nu se achită taxă de poluare. | Ultima oprire este la poliţia rutieră, pentru a obţine numerele şi talonul. Trebuie să aveţi la dumneavoastră cartea de identitate a maşinii şi chitanţele taxelor achitate. Aici trebuie să plătiţi taxa de numere, în valoare de 40 de lei. Vestea bună este că primiţi talonul şi plăcuţa cu numere în două ore. |
În străinătate, înscrierea se face în câteva ore
Aşa cum era de aşteptat, în alte ţări membre UE, cetăţenii care îşi cumpără o maşină nu trebuie să stea la cozi interminabile şi să se plimbe câteva zile pe la diferite instituţii pentru a reuşi să-şi înmatriculeze noul automobil.
♦ Anglia.
La sediul local al Registrului Auto se achită noul autoturism, după care, la un ghişeu, se prezintă actele, imediat maşina fiind înscrisă pe noul nume.
♦ Germania.
Şi la nemţi situaţia este una similară. Într-o singură clădire a instituţiei care se ocupă de astfel de probleme, cumpărătorul rezolvă tot ce este legat de acte, fără a sta la cozi şi fără a fi trimis de la un ghişeu la altul. Totul se întâmplă în aceeaşi zi, inclusiv eliberarea noilor acte.
♦ Franţa.
În Hexagon, cei care doresc să-şi înmatriculeze maşina cumpărată au de parcurs doi paşi rapizi, realizabili în doar câteva zeci de minute. Achită taxele la biroul care se ocupă cu aşa ceva, după care merg cu chitanţa la un alt birou, pentru eliberarea tuturor actelor pe numele noului proprietar.
♦ Olanda.
În fiecare oraş există unul sau mai multe centre unde se efectuează procesul de vânzare-cumpărare a unui autoturism. Operaţiunile de depunere a actelor, plata taxelor şi înregistrarea maşinii pe numele noului proprietar nu durează mai mult de o zi lucrătoare, adică maximum opt ore.
♦ Danemarca.
Te prezinţi la biroul de înmatriculare a maşinilor cu actele care dovedesc cumpărarea autovehiculului, achiţi la ghişeu o taxă, apoi mergi la biroul de eliberări numere. Aici, îţi sunt eliberate noile plăcuţe, după ce faci dovada plăţii şi eşti verificat în calculator, după care eşti liber să pleci. Totul durează între 15 şi 30 de minute.