Avea 10 ani cand a fost rapita si condamnata sa-si petreaca urmatorii opt ani din viata intr-o camaruta. A reusit sa evadeze si s-a intors intr-o lume din care ”plecase” copil. Povestea austriecei Natascha Kampusch a uimit o lume intreaga. Primele imagini si apoi primele interviuri pe care le-a acordat adolescenta acum in varsta de 18 ani au fost urmarite cu sufletul la gura de milioane de oameni.
”Cum e oare fata care a fost atata vreme prizoniera?”, a fost intrebarea de pe buzele tuturor. Nimeni nu poate sti ce se va intampla in anii urmatori cu Natascha, daca va avea puterea sau nu sa ia viata de la capat si sa uite de traumele suferite. Sa uite ca au fost opt ani in care a pierdut o multime de lucruri. Ce-a pierdut Natascha?
”Contactul cu lumea si legatura aceea speciala cu parintii”, spun specialistii in psihologie consultati de Libertatea. ”Distractiile cu prietenii, primul sarut, un film cu gasca, o vacanta de pomina”, cred adolescentii pe care i-am intrebat cat de importanti sunt acesti opt ani din viata.
„A fost privata de afectiunea parintilor”
Psihologul Cristiana Alexandra Levitchi (foto) spune ca de acum incolo in ceea ce o priveste pe Natascha totul depinde de cat de puternica e psihic.
“La ea deja s-a instalat tulburarea de stres posttraumatic ce se poate manifesta prin tot felul de simptome, de la cosmaruri, insomnii, depresii pana la stari delirante si dorinta de a ramane izolata. Este foarte bine ca face psihoterapie si este supravegheata de personal de specialitate, pentru ca dupa trauma pe care a suferit-o in anii de izolare poate avea si tentative de suicid. Orice contact cu lumea exterioara ar putea fi considerat o trauma si exista chiar riscul de a nu se adapta. Pe perioada tratamentului ar fi bine sa-si exprime, intr-o carte, toate sentimentele traite. Apoi cineva trebuie sa-i castige increderea, sa o desprinda de imaginea agresorului, deoarece a fost privata de afectiune, de contactul cu lumea si in primul rand de relatia parinte-copil”, ne-a spus psihoterapeutul.
Invitat intr-un talkshow la o televiziune italiana, tatal Nataschei (in foto, in centru) a povestit ca primele cuvinte pe care i le-a spus fiica sa in momentul revederii au fost “Tati, te iubesc”. Apoi l-a intrebat daca jucaria ei preferata, o masinuta, este tot la locul ei.
„Pacat ca nu a avut parte de distractiile cu gasca de prieteni”
Laura Paverman (15 ani) Liceul Lazar: “Prin clasa a V-a mergeam deja cu prietenii la cinematograf si tot din filme am luat si primele lectii despre sex. In clasa VIII-a un baiat mi-a furat primul sarut. Natascha a pierdut toate astea daca a stat inchisa in casa opt ani si n-a vazut decat un singur om”, spune Laura.
Prietena ei, Selma (15 ani), eleva la Liceul Mihai Viteazul o completeaza: ”Cred ca i-au lipsit enorm vacantele, cand stii ca poti sa stai in parc sau sa te distrezi cu prietenii cat vrei. De fapt, primele legaturi se fac in iesirile din scoala generala. Prin clasa a VII-a am trait si primul sarut”.
Ana-Maria Tudor (15 ani) Liceul Nicolae Tonitza”: “Dupa parerea mea, Natasha a pierdut cel mai important lucru – libertatea. Discutiile dintre prietenii de aceeasi varsta, petrecerile in cluburi, sfaturile parintilor despre initierea in tainele relatiilor sexuale, toate astea sunt mai mult decat o carte scrisa sau o pagina de Internet. Mai cred ca i-a lipsit enorm sa aiba o conversatie cu cineva drag, apropiat de varsta ei. Intr-un cuvant, cred ca rapitorul i-a distrus viata si tot ce e frumos la varsta de adolescent.”
Dan Demetre (15 ani) Liceul Mihai Viteazul: “In primul rand scoala, unde inveti lucruri noi si iti faci multi prieteni cu care iti petreci multe ore de distractie in parc. Eu as zice si ca a pierdut mersul cu skate-ul, eu sunt mare fan si stiu o gramada de adolescenti innebuniti dupa asa ceva. A pierdut bucuria vietii, orele de stat pe chat-urile de la calculator, pe messenger, petrecerile date de colegii de clasa, banchetul din clasa a VIII-a, prietena cea mai buna, iubirea parintilor, lecturile suplimentare si cunostintele generale. Eu in clasa a VII-a am iesit cu o fata in oras si i-am dat primul sarut”.