Ce-i de facut? Totul!

Pana miercuri noaptea, cu totii sorbeam din plin din cupa iluziei ca suntem altfel decat in realitate. Ne-am hranit cu speranta ca Japonia si Coreea ne sunt la indemana, ne-am trezit dimineata optimisti, am asteptat meciul ca pe o formalitate si am vazut o zbatere continua a unor tineri romani rasfatati ai sortii in fata unor tineri sloveni care nu aveau ce pierde. La fotbal, ca si-n alte domenii, iata ca uneori viata iti poate juca feste, iata ca norocul te poate parasi pentru a se cuibari la sanul adversarului, iata ca Slovenia, o tara cu doua milioane de locuitori, e mai buna decat Romania, cu o populatie de peste 11 ori mai mare.
Pana miercuri, uitasem ca inainte de returul din Ghencea ei erau cei calificati, uitasem ca au un antrenor de superclasa, uitasem ca Hagi nu e in stare sa dea o indicatie ca lumea de pe margine, uitasem – ceea ce e cel mai important – ca in teren erau 22 de jucatori, adica 11 contra 11. Ne-am ascuns de noi, n-am vrut sa spunem lucrurilor pe nume. Acum ne consolam cu gandul ca viata merge inainte, dar nimeni in afara de antrenor nu-si asuma nici o responsabilitate. Dam vina pe vreme, fara sa avem o prelata pentru protejat gazonul, dam vina pe arbitri, dar uitam ca Romel, Gigel si Fanel traiesc printre noi.
Avem un fotbal sarac plin de oficiali bogati si iata ca vom privi cu jind la sarbatoarea granzilor. Ce-i de facut? Stand stramb si judecand drept, raspunsul e dureros de simplu: aproape totul. Avem de unde pleca, avem mai ales unde sa ajungem. Problema e alta: cu cine, fratilor, cu cine?…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE