Cealalta Romanie

5.000 de kilometri parcursi in doua saptamani. Aceasta e distanta strabatuta ca “emigrant de ocazie” prin patru tari considerate reprezentative de catre autoritati, pentru pulsul diaspora romana. Grecia, Italia, Spania, Portugalia sunt cele patru puncte unde am incercat sa vad la fata locului viata nefardata a “celeilalte Romanii”, cea cu lipici la euro, care vede toata ziua si noaptea strazi straine si locuri din carti. M-am dus sa ii vad plin de prejudecati si iluzii. M-am intors alt om, acum cand le-am vazut reprezentantii, varfurile si “gunoiul”.

Concluziile sunt clare si nu lasa loc de interpretari. Nu plang dupa ulita stramoseasca, au uitat batatorul de covoare din fata blocului, au inlocuit repede vecinii si colegii de scoala cu noii locatari din imobilul in care traiesc.
Se dau insa in vant dupa produsele care le aduc aminte de acasa si, cu cat sunt mai bine situati in noua societate, cu atat mai putin se implica in viata comunitatii din care totusi inca fac parte. Organizata de ziarul “Actualitatea Romaneasca” si Ministerul de Externe, vizita si-a propus sa raspunda la intrebarea: Exista viata dupa Romania? In cele patru tari vizitate, fara exceptie, potrivit statisticilor oficiale furnizate de ambasade, comunitatea de romani e in primele trei ca numar de persoane, dar si cea mai divizata, ocupand locul I ca numar de organizatii.

„Doar” 45.000 de conationali in Portugalia

In capitala Portugaliei ambasada a organizat pentru presa romana un spectacol folcloric cu Ansamblul Bucovina, format numai din emigranti. Cei 10 membri sunt suceveni plecati la munca in Portugalia. Pentru ei muzica e un hobby.

Am stat langa Lisabona in cea mai saraca suburbie, Amadora, unde locuiesc emigrantii saraci. In aceasta tara comunitatea de romani este in formare. Este cea mai mica din Europa si are la ora actuala, oficial, doar 45.000 de membri. Este insa fragmentul din diaspora romana care se dezvolta cel mai rapid.

Conditiile pentru emigranti sunt insa grele, deoarece salariile sunt mici: retributia minima, 400 de euro, iar cea medie 700 de euro. Din acest motiv, majoritatea portughezilor pleaca lunar sa munceasca in tarile riverane. Cei mai multi romani lucreaza in domeniul hotelier, constructii si ca ingrijitori.

Nici un imobil fara cel putin un roman

In Spania, zona unde sunt cei mai multi romani este provincia Castellon. In centrul administrativ al provinciei, din 174.000 de locuitori peste 18.000 sunt romani. Au echipa de fotbal si au primit dreptul sa dea numele unei piete din cel mai nou cartier al orasului. L-au ales Bucuresti. “Nu exista practic imobil unde sa nu locuiasca un roman. Ei executa muncile pe care le refuzau spaniolii si au facut ca zona sa se dezvolte fara precedent”, spune Carmen Amoros, viceprimarul din Castellon. La Alcala de Henares, langa Madrid, am ocazia sa vad din nou la fata locului traditionala “concordie” romaneasca. Reprezentantii celor 17 asociatii ale romanilor din Spania dau o noua mostra de balcanism si incing in fata presei o cearta de zile mari, asezonata cu amintiri din Revolutie si acuzatii de colaborationism si afaceri murdare. Preotul Ioan Alexandru Toporas e unul dintre cei 30 de clerici romani care slujesc pe meleaguri spaniole. “Nu ii mai satura Dumnezeu”, spune el, in timp ce asista impasibil la “paruiala” verbala.

„Peste un miliard de euro pleaca anual spre tara de la cei care muncesc in Italia”

“In Italia traieste cea mai numeroasa comunitate de romani din afara granitelor – 250.000 de oameni. In doi ani atingem un milion si devenim cea mai mare comunitate din aceasta tara. Peste un miliard de euro pleaca anual de la romanii din Italia spre tara”, spune ambasadorul Romaniei la Roma, Cristian Colteanu (foto mic). Din pacate, exista peste 20 de asociatii ale romanilor, dar care nu se inteleg una cu alta, iar acest lucru afecteaza credibilitatea comunitatii.

Singurele momente cand se inteleg sunt atunci cand aud muzica si vad mancare romaneasca. Cel mai bun exemplu l-am avut la Milano, unde am ajuns la timp pentru a prinde ultima zi a Festivalului Romanilor. Reprezentanti ai asociatiilor care deunazi se certasera la sediul ambasadei romane de la Roma, acum se distrau impreuna. Pentru doua ore au fost stransi laolalta hoti plini de cicatrice si profesori universitari, oameni cu bani si boschetari. Nu mai erau diferente de statut, erau doar romani. Straini, departe de tara. 

110.000 de romani, inregistrati oficial in Grecia

In Grecia exista doua feluri distincte de romani. Barbati care au venit la munca si femei care s-au maritat cu greci. Timp de multi ani, cea de-a doua categorie a fost singura legatura intre Romania si Grecia. Alaturi de ei, exceptiile: preoti sau artisti sedusi de cultura greaca. Punctele unde se intalnesc in capitala elena sunt discotecile Ro-mania sau No Problem si alimentara Dracula. Doina Radulovici a ajuns in Grecia in 1987, printr-o casatorie “din pacate omenesti”. A divortat un an mai tarziu si de atunci e pe picioarele ei. Are un salon de frumusete si ii merge bine. Ambasada romana spune ca oficial in aceasta tara exista inregistrati 110.000 de romani, din care 5.000 au domiciliul stabil, restul la munca.

Cei mai cunoscuti „Popesti” din Milano

Ii cheama Popescu, ca pe alte sute de mii de romani, numai ca ei sunt singurii cu acest nume din Milano. Sunt mandria comunitatii romanesti din acest oras. Sunt casatoriti de patru ani, iar de doi sunt in Italia. La biserica romaneasca sau pe cea mai rau-famata strada din Milano, de la profesorii universitari la puscariasii haituiti pe patru continente, toata lumea a auzit de Violeta si Gabriel.

Ea are 34 de ani si este manager zonal la Moneygram, o firma cu sediul la New York, specializata in transporturi bancare, care detine 70 la suta din piata italiana. Are 250 de oameni in subordine, majoritatea barbati. Acum este in concediu postnatal si nu are liniste. Ca sa nu se plictiseasca, a infiintat asociatia ”Romanii din Italia”, cu scop social, inclusa deja de municipalitatea din Milano intr-un program special de finantare in cadrul programelor destinate comunitatilor de emigranti. Festivalul romanilor de la Milano este una din victoriile ei.

Vorbeste cu voluptate despre ”injectia letala numita Italia”, dar si despre mandria de a fi roman, chiar daca pe meleaguri straine. Pentru ea nu exista romani buni sau rai, toti sunt la fel si toti trebuie ajutati.

Asociatia lor ii ajuta pe cei care ajung in Italia

“Am avut noroc in Italia. Asta nu inseamna ca nu am muncit, dar fara un dram de noroc si acum spalam vase in restaurantul fetid din gara. Incerc acum sa imi ajut concetatenii care nu au avut norocul meu, dar si sa schimb perceptia italienilor despre Romania”, spune Violeta Popescu. Sotul ei, Gabriel, este inginer de sistem la Unicredit Bank si castiga 290 de euro pe zi. Toata ziua sta cu ochii in calculator. Pentru el, in Romania sau in Italia este acelasi lucru atat timp cat are un calculator performant. “Daca acasa as fi avut oportunitatile din Italia, pe cuvant ca nu as fi plecat. Aici am gasit un loc de munca unde tot timpul apare ceva nou si imi pot dovedi mai bine aptitudinile”, povesteste Gabriel Popescu, in timp ce il tine in brate pe Luca, copilul lor de un an.

Urmărește-ne pe Google News