Cele mai ciudate şi mai brutale pedepse din istorie

De-a lungul istoriei în întreaga lume au existat oamenii care au fost pedepsiți deoarece fie comiteau crime odioase, fie jefuiau sau tâlhăreau ori pur și simplu din cauza faptului că aceștia credeau în anumite culte religioase interzise în acele vremuri.

Cele mai ciudate şi mai brutale pedepse din istorie

Evident că, în funcție de gravitatea faptei, pedepsele erau mai blânde sau mai aspre. Însă, au fost destule situații în care aceste pedepse erau duse la extrem, acestea luând cele mai ciudate și brutale forme de tortură.

În cele ce urmează îți prezentăm câteva dintre cele mai cunoscut și mai crude pedepse pe care le primeau oamenii certați cu legea și nu numai.

Furca lui Heretic

Folosit în Spania Medievală, acest dispozitiv de tortură era realizat din metal, era prevăzut cu două „furci” opuse și era fixat cu ajutorul unei curele strânse în jurul gâtului. Era „montat” între piept și gât, sub bărbie, iar victima nu putea vorbi sau dormi și era atârnată în poziție verticală de tavan. În cele mai multe dintre cazuri, aceasta murea, scrie MysteriesUnsolved.com.

Taurul de bronz

Cunoscută și sub numele de Taurul sicilian, această formă de tortură a fost folosită pentru prima dată în Grecia antică. În esență, era un mulaj masiv din bronz, dotat cu o ușiță și cu o încuietoare, care era folosită ca intrare în statuie. Victima era închisă în taur, iar sub aceasta era aprins un foc ce începea să încălzească metalul până când acesta devenea incandescent. Practic, condamnatul era prăjit lent, ca într-un cuptor, în țipete de agonie.

Masca rușinii

A apărut în Europa în secolele XVII-XVIII și presupunea acoperirea feței condamnatului. Masca era un fel de modelaj realizat din metal după forma chipului acestuia și constituia o metodă de pedeapsă pe cât de umilitoare, pe atât de dureroasă deoarece era fixată foarte strâns pe capul victimei. În plus, pe interior era prevăzută adeseori cu vârfuri metalice orientate spre interior, provocând dureri inimaginabile dacă purtătorul măștii încerca să vorbească.

Fecioara de fier

Această formă de tortură era cumva asemănătoare cu masca rușinii. Victima era băgată într-un sarcofag din fier, care pe dinăuntru avea foarte multe țepușe din același material. Odată închis sarcofagul, victima era fixată în interior și era străpunsă de țepușele de fier, care erau dispuse astfel încât să nu perforeze organele vitale. Scopul era acela ca victima să rămână cât mai mult timp în viață și să simtă cât mai multă durere.

Tortura șobolanilor

În ciuda faptului că există multe metode de tortură cu șobolani, cea mai cunoscută dintre aceste era aceea prin care victima era fixată astfel încât să nu se poată mișca. Șobolanul era așezat pe corpul victimei și acoperit cu o cușcă din metal, care era încins, motiv pentru care șobolanul încerca cu disperare să găsească o cale de ieșire și sfâșia, practic, victima, care în final murea.

Colierul cu țepi

Această formă de tortură era una pe cât de umilitoare, pe atât de crudă. Condamnatului îi era prins de gât un dispozitiv din lemn sau din metal, care făcea ca acesta să nu stea într-o poziție confortabilă, ba chiar era imobilizat zile întregi în aceeași poziție, fără să se poată mișca.

Leagănul lui Iuda

Victima era așezată în Leagănul lui Iuda cu șezutul pe un suport ascuțit, în formă de piramidă, pe care era apoi trasă în țeapă lent, cu ajutorul unor frânghii, pentru a-i lărgi condamnatului orificiul anal. Pentru ca tortura să fie și mai umilitoare, victima era torturată în pielea goală, iar „piramida” era murdară. În cele mai multe cazuri, victimele mureau la scurt timp din cauza infecțiilor.

Moartea prin fierbere

Aceasta era o formă de execuție folosită încă din cele mai vechi timpuri în diferite regiouni ale Europei și Asiei. Condamnartul era ucis după ce era scufundat într-un lichid care fierbea într-un imens vas din, precum apă, ulei, gudron, etc. Toți cei care erau astfel torturați mureau în chinuri uriașe.

Trasul în țeapă

În Țara Românească a secolului al XV-lea, condamnatului îi era înfipt în corp, prin anus, un țăruș ascuțit, care, uneori, erau copaci tineri cărora li se tăia coroana și li se ascuțea tulpina. Odată trasă în țeapă, victima aluneca ușor pe țăruș sub propria greutate, iar chinul putea dura chiar și trei zile până când cel osândit își dădea obștescul sfârșit. Această cumplită metodă de tortură l-a făcut pe Vlad Țepeș unul dintre cei mai de temut domnitori români.

Răstignirea

Introdusă în urmă cu peste 2.500 de ani, această metodă de execuție era aplicată oamenilor care comiteau infracțiuni grave. Victima era răstignită de o cruce din lemn, având încheieturile și picioarele bătute în cuie, în timp ce un călău le rupea picioarele pentru ca în acest mod greutatea să fie transferată pe brațe. Pentru că toată greutatea apăsa pe piept, victima se sufoca din cauza lipsei de oxigen, iar procesul chinuitor putea să dureze și 24 de ore.

Ghilotina

Metodele de decapitare erau cunoscute încă din secolul al XVII-lea, însă în 1789, medicul francez Joseph Guillotin a inventat un dispozitiv mai eficient, care era prevăzut cu o lamă imensă. Călăul trăgea de o curea din piele pentru a ridica lama, iar când îi dădea drumul ghilotina cădea cu putere pe gâtul victimei și îl omora pe condamnat în fracțiuni de secundă.

Citește și:  Ce este legea Sharia și cum se aplică. Pedepse extreme pentru femeile care încalcă regulile

Foto:Shutterstock/123rf.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE