Corespondență din San Francisco. Ce spune Ion Stoica, al patrulea cel mai bogat român, despre cum a creat sistemul care învață ChatGPT și cum vede România politicienilor de azi: „Ceva absolut reprobabil, nu este admisibil”

• Ion Stoica predă la Divizia de Informatică a University of California Berkeley, unde coordonează cercetări importante de cloud computing și networking. Profesorul este, potrivit unui top Forbes, al patrulea cel mai bogat român, alături de fostul său student Matei Zaharia, după ce au fondat împreună compania de software Databricks. Stoica a oferit un interviu exclusiv pentru publicul Libertatea.
• Forbes evaluează valoarea „averii” la 7,5 miliarde de lei, dar l-am găsit într-un laborator, complet neimpresionat de ceea ce spune că „e nesigur, nu pentru bani și bursă am lucrat, ci ca să realizăm un impact”.
• A plecat din România la 5 ani de la Revoluție și spune că a simțit, când Rusia a atacat, „pericolul de a reveni comunismul”.
• Cum vede țara unde are trecutul, o parte a familiei și unde revine fără nicio rezervă?

Îmbrăcat sport, în tonuri de albastru închis, Ion Stoica vorbește la telefon și privește pe fereastra biroului său din Soda Hall, clădirea de informatică și inginerie electrică a Universității Berkeley. Așezată în nord-estul lui San Francisco, despărțită prin poduri uriașe de oraș, Universitatea Berkeley e unul dintre teritoriile de excelență intelectuală, care a contribuit la nașterea unui șirag fără precedent de idei, obiecte și servicii care au schimbat viața oricărui om de pe planetă.

Peretele alb al românului Ion Stoica e plin de formule notate cu markerul colorat. Par hieroglife pentru un neinițiat. Din încăpere lipsesc obiectele de decor, dar scaunele portocalii din jurul mesei pentru discuțiile cu colegii îi dau un aer mai prietenos. 

Stoica se uită din când în când la ceas și încearcă să oprească discuția de la telefon. La 17.30 are programat interviul cu jurnalistul Libertatea și nu vrea să întârzie. De 28 de ani, de când a emigrat în SUA să-și continue studiile, lucrează într-o cultură în care fiecare secundă contează. Iar ca profesor și director al laboratorului de cercetare Sky Computing Lab, bărbatul de 58 de ani are agenda saturată la minut.

Toată lumea știe Spark, creată de o companie fondată de doi români

În laboratorul Sky, echipa lui face cercetări pe sisteme și aplicațiile lor în arii precum securitatea, machine learning (proces necesar inteligenței artificiale), networking (rețele). Soluțiile dezvoltate la Berkeley sunt open-source, adică pot fi folosite la liber, de toată lumea. Iar cea mai cunoscută dintre ele, Apache Spark, este în prezent cel mai utilizat motor pentru prelucrarea de date la scară mare – big data. 

Înainte de interviu, cineva din domeniu i-a explicat simplu reporterului Libertatea: „Nu-l știu personal pe Stoica, dar știu Spark. Toate companiile folosesc Spark”. Pentru Apache Spark, Ion Stoica și Matei Zaharia au creat compania Databricks, în urmă cu 10 ani. Apoi, compania a început să ofere și alte produse.

Mai recent, laboratorul universității a dezvoltat Ray, tot un sistem open-source, folosit să scaleze volumul de muncă al AI. Practic, „este sistemul care a fost utilizat ca să învețe ChatGPT”, explică, pentru Libertatea, Ion Stoica. 

Începuturile

Povestea Databricks a pornit, de fapt, în 2009, cu patru ani înainte de fondarea companiei. Netflix aruncase pe piață o provocare. Ofereau un premiu de un milion de dolari pentru crearea unui algoritm care să îmbunătățească recomandările de filme pentru abonați. 

Dezvoltând pe baza Mesos, unul dintre studenți, Matei Zaharia a creat Spark. Spark era menit să rezolve probleme cu care se confruntau atât cercetătorii pe machine learning, cât și industria. „În industrie se culegeau foarte multe date și sistemele de atunci nu erau prea bune: puteau procesa date multe, dar prea încet”, explică Stoica.

O lecție de colaborare între universitate și firmă

Nu era atipic ca laboratorul să lucreze așa strâns cu industria. Integrarea e perfect firească la Berkeley, ca la multe universități din SUA. Însă industria nu impune obligații laboratorului. 

Software-ul creat la universitate este open-source, deci codul sursă e la liber, nu se obțin patente. „Banii care vin din industrie sunt gift money, adică fără nicio obligație. Știu că în România când spunem că industria dă banii la universitate, compania respectivă vrea ceva în schimb. Atunci, studenții lucrează pentru acea companie. Aici nu este așa. Ne dau banii pentru cercetare, noi avem libertate absolută ca să facem ce vrem”, a explicat Stoica. Cercetătorii încearcă să înțeleagă problemele industriei, dar sunt autonomi când decid temele de cercetare.

Au devenit antreprenori de nevoie

Spark a fost, încă de la crearea sa, adoptat rapid de companie după companie. Așa a apărut o provocare. „O întrebare pe care o aveau companiile era cine va suporta acest sistem? Ce se întâmplă cu software-ul când studenții care l-au scris, precum Matei, vor absolvi? Din cauza asta, în general trebuie să fie o companie în spatele sistemului open-source, ca să fie o garanție că va fi pe termen lung”.

Stoica și Zaharia au vrut inițial să doneze sistemul altor companii de software care ar fi putut furniza partea de suport, dar acestea lucrau la produse care ar fi intrat în competiție cu Spark. 

În prezent, Databricks, care numără printre investitori uriași ca Microsoft sau Amazon, este evaluată la 24-31 de miliarde de dolari, potrivit publicației Fortune. Stoica amintește însă că, momentan, compania nu este listată la bursă. „Numai când va fi listată la bursă există lichiditate. Momentan, fiecare ia salariu, cam atât”. 

Neimpresionat de „averea potențială” de 7,5 miliarde de lei

Totuși, un clasament Forbes îi așază pe el și Matei Zaharia pe pozițiile 4-5 în topul celor mai bogați români în viață, după frații Pavăl – Dedeman (locul 1, cu 13 miliarde de lei). Ion Țiriac (locul 2, cu o avere estimată la 8,5 miliarde de lei) și Daniel Dinesh – Uipath (8 miliarde de lei). Forbes aproximează averea netă a lui Stoica și Zaharia la 7,5 miliarde de lei. 

„Deocamdată nu sunt bani reali, e valoarea companiei”, spune Stoica, total neimpresionat. E un lucru la care oricum preferă să nu se gândească. Amintește de falimentul Sillicon Valley Bank, care arată că „niciodată nu e sigur”. 

Dorința de a avea impact

„Dar oricum nu mă gândesc, că nu pentru asta am făcut. A, a fost ceva ce s-a întâmplat, dar tot timpul ce-am vrut noi a fost să avem impact în industrie. Sunt aici, la facultate, lucrez foarte mult în fiecare zi, și sper că, și când o să iasă la bursă, nimic nu o să se schimbe foarte mult”. 

Impactul în industrie e de necontestat. În 2023, peste 28.000 de organizații din toată lumea folosesc Apache Spark, inclusiv Amazon sau NASA, companii din media, sănătate, turism, finanțe sau retail.

Falimentul Silicon Valley Bank

Discuția cu Stoica are loc la 4 zile după falimentul Silicon Valley Bank, cea mai mare prăbușire a unei instituții bancare în mai bine de un deceniu. Profesorul român spune că nu se așteaptă la transformări foarte mari în industrie în urma acestui eveniment. SVB era într-adevăr o bancă foarte prietenoasă cu start-up-urile, le dădea termeni convenabili. 

„Acum vor merge probabil la bănci mai mari, ca JP Morgan sau Bank of America, și nu vor avea aceiași termeni. Dar nu va fi foarte mare diferența. Totuși, în afară de acționarii băncii, nimeni nu a pierdut bani acum. Pentru că guvernul a intervenit. Probabil oamenii vor fi mai precauți și vor avea banii în mai multe bănci”. 

Fiind deja o companie mare, Databricks are resursele financiare în mai multe bănci, dar multe start-up-uri își țineau banii exclusiv la SVB, notează Stoica. 

„ChatGPT regurgitează informația”

Discuția virează spre ritmul accelerat în care se dezvoltă inteligența artificială. Stoica, a cărui muncă folosește și susține această dezvoltare, nu e lipsit de distanță critică. 

Ca în orice progres, sunt părți bune și părți rele. Mulți oameni spun despre ChatGPT că regurgitează informația. Și așa este.

Ion Stoica, profesor la Universitatea Berkeley California:

„ChatGPT învață pe foarte multe date, și apoi, tu-i dai un prompt și îți dă înapoi ce se potrivește cel mai bine prompt-ului respectiv. Pe de altă parte, și oamenii fac la fel: regurgitează informația. Și o groază de oameni furnizează informație greșită. Dacă ne gândim la tot ce s-a întâmplat la alegeri, de exemplu, și oamenii fac la fel”.

Stoica susține că e nevoie de reglementare specifică în zone ca educația sau meseriile creative. „O să aibă impact inclusiv în scrierea de articole, nu?”, spune râzând. Nu știe cum vor arăta reglementările și, în general, se ferește de verdicte. Dar de un lucru e sigur. E ceva inevitabil la dezvoltarea AI și, ca societate, trebuie să învățăm să ne adaptăm. 

Este evident că Inteligența Artificială nu poate fi ignorată, va transforma orice industrie. Nu poți să dai înapoi acum.

Ion Stoica, profesor la Universitatea Berkeley California:

„Ce se întâmplă e că progresul e din ce în ce mai rapid. Acum 50-100 de ani, oamenii aveau același job pentru toată viața lor. Azi lumea se schimbă mult mai rapid. Ceea ce înseamnă că oamenii tot timpul trebuie să învețe și să se adapteze. Asta va fi problema: cât de adaptivi vor fi oamenii. Capacitatea de adaptare va fi un diferențiator”.

AI va transforma toate industriile creative, spune Stoica: „Oamenii o vor folosi să scrie, să compună muzică, să picteze… Pentru că le dă mai multe idei. Deși, în final, tot oamenii vor decide ce variantă de pictură sau de poezie vor lua sau cum vor mai modifica puțin”. Chiar dacă e nevoie de reglementări pe teme ca proprietatea intelectuală, Stoica ar sfătui artiștii să nu se opună fenomenului, ci să-l îmbrățișeze.

Dacă aș fi artist, aș încerca să mă gândesc cum pot să folosesc în loc să stopez. Pentru că e foarte greu de stopat. Și oamenii care o să folosească vor avea un avantaj. 

În plus, deja folosim servicii online care se bazează de mult timp pe inteligența artificială, ne amintește el: „Companii ca Google sau Facebook în mare parte sunt AI. Nu de-acum, ci de ani de zile. Ce-ți recomandă? Totul e AI de mai multă vreme”. 

Progresele din domeniul AI, și nu numai, ar trebui să însemne pentru guverne investiții mai mari în educație – nu numai până la nivel universitar, ci și mai departe, pe tot parcursul vieții, este de părere Stoica. 

Dacă nu investești, rămâi în urmă. E mult mai riscant acum să nu investești în cercetare și educație decât acum 30 de ani sau 50 de ani. E mult mai riscant, pentru că schimbările sunt mult mai rapide.

În cazul lui Stoica, importanța investiției în cercetare și educație nu e doar o lozincă. În 2021, Universitatea Berkeley a anunțat că Stoica i-a donat 25 de milioane de dolari pentru Gateway. Gateway este un proiect pentru educația și cercetarea colaborativă și integrată în domeniul științei datelor și al informaticii în vederea soluționării problemelor societale.

Cum vede războiul din Ucraina

Plecat din țară la numai 5 ani de la Revoluție, Stoica are o perspectivă aparte asupra războiului din Ucraina. De la distanță, Ion Stoica a văzut în războiul pornit de Rusia drept un pericol al întoarcerii comunismului, un regim pe care-l vrea uitat în trecut. 

Cred că societatea capitalistă nu este perfectă, dar e mai bună decât cea comunistă, indiscutabil. Cred în individualism. Și pentru oamenii care au dubii, să se uite și să compare țări cu aceeași populație, una comunistă și una capitalistă: Coreea de Sud, Coreea de Nord, Germania Federală și Germania de Est.

Profesorul româno-american evită să se pronunțe prea mult despre implicarea SUA în sprijinul Ucrainei, dar se întreabă retoric: „Fără implicarea SUA, Ucraina ar fi rezistat până acum?”. 

„Nu poți să dai înapoi. Dacă dai înapoi, doar crești pericolul să fie ceva și mai rău în viitor. Dacă Ucraina ar fi ocupată, Rusia s-ar învecina doar cu țări NATO. Când dai înapoi, despoții se simt încurajați să facă și mai mult, nu mai au niciun motiv să se oprească”.

România, prin ochii cuiva care a plecat acum 28 de ani 

Ion Stoica a emigrat în urmă cu 28 ani. A plecat să facă un doctorat la Carnegie Mellon, în Pittsburgh, Pennsylvania, pe care l-a încheiat în 2000. Păstrează legătura cu România, unde mai are familie, și a călătorit în țară chiar în urmă cu câteva săptămâni. A rămas în contact și cu mediul academic de la noi și spune că nivelul de cercetare a crescut. 

În România sunt profesori care au studiat în străinătate și s-au întors, cum ar fi Costin Raiciu, de la Politehnica. Au grupuri de cercetare bune care colaborează mult cu cercetători din alte țări. Mai mulți oameni merg să studieze în străinătate acum. Nu am statistici câți se întorc, dar se vede progresul.

În schimb, seria de plagiate descoperite în rândul politicienilor i se pare „ceva absolut reprobabil, nu este admisibil”. Întrebat cum ar fi gestionate astfel de cazuri în Statele Unite, Stoica spune că diferența vine din prețul mare pus în SUA pe integritatea academică. 

E reputația profesorilor în joc. Oamenii sunt oameni, peste tot. Or aici, ai mult mai puțin de câștigat și mult mai mult de pierdut (n.r. – dacă plagiezi sau ești complice).

„Sunt multe exemple de oameni care au creat enorm fără un doctorat”

„Mediul academic este bazat foarte mult pe reputație și pe scrisorile de recomandare pe care le scriu alții pentru tine. Iar oamenii care au influență își păstrează influența numai dacă scriu scrisori de recomandare pentru oameni care merită asta. Nu-și pun obrazul pentru oricine, că este un mare risc”.

În plus, spune el, în SUA, un doctorat nu oferă cine știe ce avantaje în afara spațiului academic, inclusiv în politică. „Oamenii nu fac doctorat ca să avanseze politic aici. Contează ce-ai făcut, la fiecare nivel: oraș, county, stat”.

„Cred că în România, așa cum sunt lucrurile, oamenii simt că au mult mai mult de câștigat din asta, și dacă trișează, și mult mai puțin de pierdut. Dacă nu sunt repercursiuni, atunci…”.

Stoica lucrează într-un domeniu în care unii din cei mai de succes indivizi nu și-au luat doctoratul: „Mark Zuckerberg, Steve Jobs. Bill Gates nici n-a terminat colegiul. Sunt multe exemple de oameni care au creat enorm fără un doctorat. Și nimeni nu s-a uitat de sus la ei. Acești oameni au pornit de la zero și au creat foarte multă valoare pentru societate”.

Ești judecat pentru ceea ce faci și ce contribuție aduci societății. Nu spun că lucrurile sunt perfecte aici, nici pe departe, dar societatea e destul de meritocratică. 

Cum a decis să plece din România

Această idee de a fi judecat pentru contribuția adusă societății apare des în dialogul cu Stoica. Este și motivul pentru care a plecat din țară în 1994. „Niciodată, nici pe vremea comunistă, nu mi-a plăcut naționalismul și tot timpul m-am gândit că fiecare om, dacă e să aibă o datorie, este să facă cât mai mult pentru societate în general, nu neapărat în țara sa. Trăiești mai bine datorită invențiilor făcute de alții. Penicilina, televizorul, toate astea nu s-au inventat în România, dar beneficiezi de ele. Așa că m-am gândit, bazat pe ce știu despre mine, unde pot să fac lucrul cel mai bun?”. Așa a venit în SUA. Din 2000 predă la Berkeley, unde a avut mai mereu studenți sau colegi români. 

Poți și să fii mândru că ești român, poți și să-ți faci meseria mai bine în altă țară.

Ion Stoica:

În afară de greutățile financiare din primii ani, afirmă că n-a avut niciun dezavantaj ca imigrant din România. „În mediul academic, ești judecat după ceea ce faci, după cercetare, lucrările pe care le-ai scris. Tot timpul am simțit că pe asta trebuie să mă focusez. Dacă ești bun la ceea ce faci, dacă îți place – pentru că nu poți să fii bun, dacă nu-ți place – faci asta cât de bine poți și lucrurile se vor aranja. Cam la asta se reduce filosofia, și asta le spun și studenților”. 

Urmărește-ne pe Google News