În cafeneaua din zona Gării Centrale din Viena se vorbește în șoaptă. Traficul și gălăgia străzii nu pătrund și liniștea creează un spațiu de povestit, ca la gura sobei. Jurnalistul Christoph Lehermayr își amintește despre Moscova vibrantă, despre campionatul de fotbal care a pus sărbătoarea în inima Donețkului în 2012 și de cât de apăsătoare era atmosfera pe străzile din Minsk (Belarus), unde în permanență s-a simțit urmărit. Imagini disonante față de ce trăiesc oamenii de două zile, ucraineni captivi în zonele atacate, ruși care protestează, cu teama de a fi arestați.
„Ce tragedie, ce crimă! Prietenii mei din Ucraina sunt disperați. Unii încearcă să fugă din Kiev, alții să lupte. Un haos. Și nimeni nu poate spune unde va duce asta sau când se va încheia”, a spus austriacul. În dialogul cu Libertatea, Lehermayr a vorbit despre războiul pornit acum opt ani și despre nevoia ca instituțiile europene să fie ferme.
„Pare că nu mai e nimeni în jurul lui Putin”
Libertatea: Care este opinia ta despre ce se întâmplă în Ucraina?
Christoph Lehermayr: Urmăresc situația din Ucraina de multă vreme, am fost în Ucraina când a fost anexată Crimeea, am fost și în Donbas, am văzut multe discursuri ale lui Putin. Trebuie să spun că n-am mai văzut până acum unul atât de negru și apăsător precum cel de luni (21 februarie, n.r.). Pe de o parte era nemulțumit și foarte departe de realitate, apoi avea această furie față de Ucraina, ca și cum Ucraina nu ar fi un stat.
M-am întrebat de ce a trebuit să ajungem la acest punct și nu am un răspuns. Discursul referitor la Crimeea a fost total diferit, mult mai deschis. Fără îndoială, și atunci s-au încălcat legile internaționale. Am vorbit atunci cu mulți oameni, am înțeles perspectiva rusă și de ce face acel pas. Acum sunt cumplit de îngrijorat, pare că nu mai e nimeni în jurul lui. Nu pare să mai existe niciun fel de discuție cu elita rusă, el a decis și restul e un spectacol.
– Ai spus adesea că avem tendința de a ilustra scena politică din Rusia doar în alb și negru. Cum ai descrie totuși popularitatea lui Puțin, în alte culori?
– Cei mai în vârstă au trăit în anii ‘90, cu Elțîn, care era o glumă proastă, Rusia era de tot râsul, americanii erau experții lui Elțîn. Întâi am avut Uniunea Sovietică și dintr-odată începuse o poveste de iubire cu Trump președinte. Toate aceste lucruri practic i-au desenat succesul lui Putin. Și-a construit imaginea de om puternic și protectiv, era totuși un fost agent secret. Nu are opoziție, oricine a fost pe vremuri în opoziție este fie în pușcărie, fie în altă țară sau nu mai e în viață. E mai ușor să fii un lider puternic dacă nu ai cu cine concura.
Studiile ne arată că are o rată de popularitate de 60%, dar cine știe cu adevărat dacă e așa. El nu e precum Lukașenko, care și-a pierdut cu totul poporul.
„Cum justifici acum războiul în fața poporului rus?”
– Ai fost la Moscova, te-ai întâlnit cu oponenții și cu susținătorii puterii. Care a fost impresia generală pe care ți-au lăsat-o acele vizite?
– Moscova nu e Rusia, toți spun asta. N-am fost în alte părți ale Rusiei să compar. Moscova e un megapolis, unul dintre cele mai fascinante orașe ale Europei. În Minsk ai un sentiment total diferit, acolo chiar simți cu adevărat că ești într-o dictatură, e poliție secretă, ești adesea oprit și luat la întrebări. Asta nu se întâmplă în Moscova. Dar la acel moment, era încă euforia recuperării Crimeii, prețurile la gaz crescuseră, era savurată povestea de succes a Rusiei. Aș fi curios cum e acolo acum.
Am auzit de multe ori de la ruși obișnuiți că ucrainienii ne sunt frați. Se pot plânge de ce se întâmplă la nivel politic în Kiev, dar oamenii vorbesc de ucraineni ca de frații lor. În Crimeea n-a fost împușcat un om, cum justifici acum războiul în fața poporului rus? Nu e deloc simplu.
„Un ucrainean vorbitor de rusă nu este un rus. Noi, în Austria, vorbim germană, dar nu suntem germani”
– Vorbim acum despre războiul ucrainean, dar acolo era deja război. Ai fost acolo în 2015. Ai fi putut anticipa atunci că se va ajunge aici?
-Îmi amintesc că am cunoscut acolo un tip care mi-a spus: „Nu se va opri până când nu va ajunge președintele nostru”. În final, a avut dreptate. Ce n-am înțeles niciodată când am fost acolo, în zone cu vorbitori de rusă, a fost de ce Kievul forța oamenii să nu mai vorbească rusă, au închis posturile TV în rusă și alte măsuri. Am vorbit cu o profesoară atunci care spunea că ucrainenii din Donbas au crescut cu Rusia, sunt asociați cu cultura rusă, dar ea se simte ucraineană. Atunci nu am înțeles de ce a făcut Kievul acele eforturi de ucrainizare a populației dând apă la moară Kremlinului. Un ucrainean vorbitor de rusă nu este un rus. Noi, în Austria, vorbim germană, dar nu suntem germani, canadienii nu cred că se simt americani și tot așa. A fost uimitor pentru mine fiindcă lucrul i-a încurajat discursul lui Putin de a spune comunității: vom avea grijă noi de voi.
Ce vor oamenii normali? O viață decentă în pace. Nu vor să fie parte din Rusia. Am cunoscut oameni acolo care locuiau în Donețk și fugeau în zonele majoritar ucrainene fiindcă nu voiau să mai trăiască acolo. Dar și că oamenii din zonele ucrainene am mers la Donețk să lupte. Sunt exemple care arată că majoritatea oamenilor vor o viață normală, fără teama ca vor fi împușcați și casele lor distruse.
În amintesc și Campionatul de fotbal din 2012, jucat cu Polonia, aveau un stadion nou, era o energie atât de bună în tot orașul.
– În 2012, UE a primit Nobelul pentru Pace. Ce crezi că înseamnă acest război la nivel european?
– Pot înțelege că în România sunt trupe americane, la fel și slovacii se pregătesc. Înțeleg, având în vederea istoria voastră. Cred că Rusia ar trebui să se întrebe de ce politica ucraineană este atât de atrasă de Vest și nu de Rusia? De ce toate țările est-europene fug să intre în NATO, de ce Rusia este un contraexemplu?
Revenind, Uniunea Europeană a fost construită pe ideea că nu vor mai permite niciun război. Două războaie au început fiindcă nu s-a găsit un spațiu comun de comunicare și că acest lucru nu mai poate fi permis. Au fost ei cu adevărat onești cu Ucraina, le-au spus dacă există cu adevărat o perspectivă să intre în UE? Erau oameni care mureau pentru această idee pe Euromaidan. Chiar există o posibilitate să intre în NATO, le-au spus-o direct ucrainenilor? Nu știu ce se întâmplă în spatele ușilor închise, dar ar fi fost necesară o discuție onestă.
Ucraina cere oficial aderarea la Uniunea Europeană
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat luni cererea oficială de aderare a țării la Uniunea Europeană. Zelenski a cerut Uniunii Europene să permită aderarea imediată a Ucrainei printr-o procedură specială, scrie Agerpres. O astfel de procedură nu există, iar integrarea în Uniune este un proces de durată care impune o armonizare a legislației Ucrainei, dar și o serie de negocieri pe mai multe capitole.
„Uniunea Europeană va fi mult mai puternică împreună cu noi, asta-i sigur. Fără voi, Ucraina va fi singură. Dovediţi că sunteţi de partea noastră. Dovediţi că nu ne veţi lăsa de izbelişte. Dovediţi că sunteţi cu adevărat europeni şi că viaţa va învinge moartea şi lumina va birui întunericul. Glorie Ucrainei!”, a spus Zelenski într-un discurs transmis prin legătură video în Parlamentul European și primit cu aplauze de cei prezenți.