Din ce cauza ne cade parul?

Una din cele mai invocate cauze ale caderii parului, in ultima vreme, pare sa fie stresul de orice natura. Astfel, la cateva luni dupa un stres major (nastere, boala cu febra mare si de durata, infectii masive, interventii chirurgicale laborioase), parul cade in cantitati importante. Din fericire, urmarile nu sunt grave, el refacandu-se complet in alte cateva luni.
O alta situatie este cea din anumite boli, cum sunt lupusul eritematos, alte boli autoimune, sifilisul, bolile tiroidiene (atat hipotiroidia, cat si hipertiroidia). Pe langa simptomele specifice, apare si caderea parului. Pierderea podoabei capilare poate sa survina si ca efect secundar in tratamente medicamentoase, cum sunt cele cu Calciparina (folosita in tromboze), preparate cu litiu (boala Alzheimer), betablocante (boli de inima) si mai ales chimioterapia citostatica din bolile canceroase.
Parul cade si atunci cand pielea capului e infectata cu o ciuperca denumita Tinea Capitis (mai frecventa la copii). Alte cazuri de alopecie (termenul medical pentru caderea parului) sunt cele traumatice (in urma unor tratamente cosmetice sau tehnici „agresive” de coafura: vopsire, decolorare, permanent, carliontare, bucle facute cu fierul incins) si cele genetice (in special la barbati, aparitia si forma cheliei sunt adesea ereditare).
O ultima cauza a pierderii parului este nutritia deficitara, situatie in care si parul sufera, ca intreg organismul, de altfel.
Diagnosticul cauzal al alopeciei se pune de medicul dermatolog, pe baza datelor obtinute de la pacient: stres, consumul anumitor medicamente, probleme hormonale etc., pe baza analizei microscopice a firului de par si a unor analize de sange, cand se banuieste existenta unei boli autoimune sau a unui dezechilibru hormonal.
Unele forme de cadere a parului pot fi minimalizate si chiar prevenite prin reducerea nivelului general de stres, nutritie echilibrata, tehnici de coafat mai „blande”, iar in cazul alopeciei consecutiva folosirii unor medicamente, prin inlocuirea acestora cu altele, care sa nu aiba ca efect secundar caderea parului. In privinta calvitiei ereditare, exista tratamente medicamentoase care incetinesc sau chiar opresc procesul.
Chelia se trateaza
Cand parul cade din cauza stresului sau a unor medicamente, este suficienta oprirea medicatiei si „alungarea” stresului pentru ca parul sa se refaca.
Existenta unei infectii presupune un tratament de 6-12 saptamani cu antimicotice sub forma de pastile si/sau sampon (de exemplu Nizoral).
Pentru barbatii cu chelie localizata, exista tratamente medicamentoase (Propecia, Proscar), dar si posibilitatea realizarii unui implant chirurgical.
Trebuie sa va adresati medicului in orice situatie in care vi se pare ca parul cade mai mult decat de obicei si mai ales daca acest fapt este insotit si de alte simptome pe care nu vi le puteti explica, chiar daca vi se pare ca nu au nici o legatura cu caderea parului.

Urmărește-ne pe Google News