“În multe feluri, tăietorii de sparanghel, culegătorii de salate și lucrătorii de îngrijire a bâtrânilor reprezintă cea mai eficientă formă de muncă din Europa: ieftini, extrem de productivi, pentru care nu se plătesc taxe, chiar dacă sunt umiliți și un potențial pericol pentru sănătatea publică.
Economia politică a Europei a creat soldatul universal postcomunist, capabil să se transforme de la muncitor agricol la îngrijitor, în lucrător în construcții, pe măsură ce se schimbă anotimpul. Libertatea de mișcare s-a transformat în migrație pentru supraviețuire și chiar acest privilegiu este rezervat persoanelor în formă fizică”, susțin Daniela Gabor și Costi Rogozanu în comentariul publicat în The Guardian.
La sfârșitul zilei, masele aglomerate din avioanele care se îndreaptă spre câmpurile Germaniei sau Italiei nu se pot baza nici pe propria lor țară, nici pe Uniunea Europeană. Acest lucru pune întrebări dure despre la ce au dreptul să se aștepte europenii din Est după ani de aderarea la UE: la asta?
Daniela Gabor și Costi Rogozanu:
În finalul articolului cei doi lansează o serie de întrebări acide la adresa modului în care funcționează în acest moment Uniunea Europeană.
“De ce nu putem cere o Europă diferită și renegocierea contractul social cu aceasta? De ce este atât de greu să garantezi siguranța și demnitatea lucrătorilor transfrontalieri, decât să îi reduci la o «ofertă de muncă» dezumanizată accesibilă cu o aplicație? De ce până și stânga vestică se retrage în fantezii despre regimurile de muncă protejate, în timp ce milioane de lucrători din Europa de Est trudesc sub nasurile lor? De ce mișcarea a milioane de oameni care intră și ies din carantină, desfășoară o muncă esențială, dar subevaluată, nu este o problemă europeană?”.
foto: Hepta
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro